6,731 matches
-
la vîrste care nu mai îngăduiau nici un fel de educație. În această categorie intrau nume ca Iosif Iser, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Marius Bunescu, Lucian Grigorescu, Ion }uculescu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Anghel, Oscar Han, Constantin Baraschi, Vida Geza, Corneliu Medrea, Ion Jalea, Romul Ladea, Ion Irimescu, Boris Caragea, Hans Mattis-Teutsch, M.H. Maxy, Jules Perahim, Corneliu Michailescu, J. Podlipny, H.H.Catargi, Vasile Kazar, Alexandru }ipoia și încă multe altele, astăzi ignorate, dar de o remarcabilă valoare umană și
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
establismentului burghez, care își reneagă propriile lor credințe artistice spre a și le păstra pe cele politice, acceptînd, însă, fără prea multe regrete, celălalt establisment, cel al ordinii și al dictaturii proletare. O altă categorie, cum este cea reprezentată de Vida Geza (luptător în Spania) sau de Vasile Kazar (proapăt eliberat de la Auschwitz), îi privește pe oamenii declarați de stînga, pe militanții, apărătorii și promotorii valorilor, e drept, incerte, ale ordinii comuniste, dar și pe cei care văd în comunism și
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
vin îndată geniului ratat. I se întâmplă uneori să facă rău spunând ceva foarte diferit de ceea ce vrea să facă sau să spună și asta pentru că cei de-alături îl cred nebun; alteori îi trece prin minte că lumea e vidă și că toți sunt umbre, umbre fără substanță, nici materie, nici lucru palpabil, nici conștiință. Arde de dorinți să se vadă dinafară, cum îl văd ceilalți, și pentru a reuși să iasă din sine însuși, rămâne să fie el însuși
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
acest epilog, a cărui istorie o cunoaște și în momentul unei naturale asociații de idei i-a venit în minte acest sonet frumos al lui Lope de Vega care începe așa: Un soneto me manda hacer Violante; que en mi vida me he visto en tal aprieto...31 Când voi termina acest epilog, în funcție de ceea ce îmi vor răspunde, îi voi pune la sfârșit al treilea vers din a doua strofă de trei a sonetului. De asemenea să ne amintim, de ce nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ne fraierim pe noi înșine!" Tristă constatare, adevărată constatare! Asemeni "mingicarilor" din fotbal, total dezinteresați de eficiența jocului, care-și uită menirea (înscrierea de goluri) și ajung să dribleze banca de rezerve, oamenii publici de la noi trăiesc într-o sferă vidă, baletând scabros și emițând guițături isterice. Or, ce constat de la o vreme încoace: comportamentul lor nu e semn de prostie sau demență (deși e vorba de amândouă!), ci de abilitate. Tagma despre care vorbesc știe foarte bine cu cine are
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
a capului ei. Sub degetele mele se deschideau cărări parfumate, mărginite de mii de fire, prelungind rădăcinițele albicioase. Fiecare cărare părea pietruită cu dale albastre și violete și roz și galbene, asemenea literelor disparate dintr-un rebus convex. Pădure tăcută, vidă și singură, acoperind fundații străvechi. M-am imaginat un moment minuscul ca un păduche, explorihd pădurea cea stearpă, călcând pe solul ei elastic, prinzând în palmă trunchii groși, semitransparenți, de substanță cornoasă. Incercînd să trasez pe o hartă inextricabila Sandală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a schițat în după-amiezele fără somn. Cutremurat, cu toată pielea înfiorată, am deschis poarta de fier forjat și am intrat în curte. Nu era nimeni. Norii strălucitori încremeniseră pe cer. Într-un colț, un oleandru roz, singurul viu din curtea vidă, răspândea un miros nebunesc. M-am oprit în fața ușii stacojii. Mi-am sprijinit o clipă fruntea de ea. Am simțit că mă scurg pe dalele curții ca o umbră. Ușa nu era încuiată, așa că am deschis-o pe jumătate și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care i se așternea uneori, serile mai ales, peste chip, chiar dacă era atunci doar într-o pijama ruptă și fuma niște "Mărășești" duhnitoare, părea a nu fi a lui, și chiar nu era, căci în clipele alea Costel era complet vidat de sine însuși și nu se gândea la nimic, așa cum actorul care joacă pe scenă un personaj nobil poate fi, în viața lui obișnuită, un mediocru cu cap statuar. Fără să țină prea mult la bănățean, Maria iubea, chiar iubea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și un țipăt de deznădejde, împletite unul cu altul în firul din care se țese istoria, venind unul de sus și unul de jos, ca sub tălpicea unei mașini de cusut orbitoare, brodîndu-i pe muritori și pe zei pe pânza vidă a minții. Păianjenul se-aruncase asupra corpului mutilat, îl sfâșiase adânc, își năclăise blana de un lichid sidefiu. Apoi sorbise-ndelung acel lapte dens, strîngîndu-se tot în jurul corpului martirizat, și, după minute lungi de-nfruptare voluptuoasă, se retrăsese iarăși în colțul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a stins luleaua! (Un OM DIN POPOR, cel cu prăjină, intră: ) [OMUL DIN POPOR] Aicea-i satu-n care șade împăratul? [REGELE] (cu dispreț) Aicea, om din popor! OMUL DIN POPOR Sărut vârful opincilor Măriei Tale... și ne bucurăm urât că videm fața cea necinstită a Măriei Tale. R[EGELE] Ce inocență în espresie, ce naivitate, îmi pare că aud păstorii și păstorițele din pastoralele păstorești ale poeților noștri cântând Ave Maria! O[MUL] D[IN] P[OPOR] Și-mpărate, să ierți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o chestie de logică. Care-i definiția cuvântului gemeni? Doi oameni născuți din aceiași părinți în același timp. Așa am spus și eu, zice Mark. De ce nu te examinează și pe tine? Rupp se supără. De ce te plângi? Trăiești la vida loca, frate. Serviciu în cameră, mese calde. Femei pricepute care-ți fac tratamente. Ar putea fi și mai rău, încuviințează Duane. Ai putea fi un terorist d-ăla afgan din Gitmo. Ăia n-o să plece nicăieri de-acolo prea curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aceea. Numai că și-au pierdut condiția paradisiacă, au devenit muritori în acea zi descoperind că sunt goi și că prin goliciunea lor se opun unicității Creatorului. Oricât ar spori numărul spre infinit, el ascunde, încă de la început, o mulțime vidă. Între privirea artistică și celelalte moduri fundamentale ale privirii există o coordonare firească. Arta pare să medieze amintitul conflict dintre privire și iubire, coroborîndu-le în actul creației. Obiectivarea unei anume reprezentări asupra lumii unește în produsul nou creat atât privitorul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
privirii îl ia aici pipăitul, obiectul erotic are în primul rând o prezență tactilă. Chipul femeii nu mai prezintă de aceea o importanță deosebită, el poate fi, dimpotrivă, hidos, monstruos, fapt care-i subliniază calitatea de materie inertă, de imagine vidă. Amorul "organic" din acest caz funcționează după principiul mecanic al reproducerii fotografice: imaginea este și de această dată "goală", în fața obiectivului aflîndu-se "femeia-femelă", după cum spune, nemenajîndu-și cuvintele, Ibrăileanu, "mai goală decât o femeie goală". Spre deosebire de aceste imagini brute, amintirile sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a poemului, decantarea expresiei până la obținerea unei sublimități bacoviene duc la o cerebralizare a sentimentelor, la o și mai puternică "abstractizare" a lor (în sensul că devin idei, tipare emoționale, evitându-se trăirea telurică, primară). Adevărată bijuterie stilistică, textul se videază la un moment dat, ilustrând înfricoșătorul "teatru gol" (scenă goală). Reiterarea unor versuri întregi ne îndreptățește să credem că Emil Botta practică un lirism circular care centripetează, în zonele de suprafață, forța poemului. În adâncime, însă, îndărătul cuvintelor, aceste forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vorbind) Și cubul se transformă astfel în anarhie, într-un teatru absurd ori grotesc, zgomotos și deșănțat, aflat sub zodia arbitrarului și a luxurei. Dar poate cea mai traumatizantă experiență a poetului este cea oferită de scena goală, teatrul gol, vidat de paiațe și de zgomote, de culori și de forme. Vidat de aplauze: Atunci, dominând acea tăcere asurzitoare, a vorbit un om înalt, cel mai înalt om din lume. Se furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
absurd ori grotesc, zgomotos și deșănțat, aflat sub zodia arbitrarului și a luxurei. Dar poate cea mai traumatizantă experiență a poetului este cea oferită de scena goală, teatrul gol, vidat de paiațe și de zgomote, de culori și de forme. Vidat de aplauze: Atunci, dominând acea tăcere asurzitoare, a vorbit un om înalt, cel mai înalt om din lume. Se furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti. Aș putea semnala doar existența lui Barbă-Rară, figurantul care a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și acceptarea ficțiunii ca pe o stare de infinitate: Amintire tăcută, concentrată, fără comentarii. Sensibilul dus la esență ultimă, la vidul intact, la nimic. Aceste cuvinte definesc întreaga lirică a poetului, cu dubla sa mișcare: din afară în interior (subiectul vidându-se de sine) și dinăuntru în afară (unde subiectul își proiectează eul înstrăinat, ascuns sub diferite măști la fel de străine). Totul se întâmplă cu un puternic simț al transcodării, al devierii sensu-lui prin exploatarea caracterului tautologic al imaginii. Mai departe, serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de magia scenei, hiperconștientă de iluzia în care se complace și pe care crede că doar o mimează, dar constată că nu o poate depăși. Absența este fundamental polisemantică, populată de viziuni. Prin implozia naturii (absență dusă la paroxism) se videază scena. Actorul lipsit de scenă (spațiu sacru!), ca și de recuzită, este un nonsens: Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? Jocul actorului este în sine o dramă. El e conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și văi, codri și munți se nășteau din albele frunți. Ideea că viața e vis ("La vida es sueño"), că întreaga existență nu este nimic altceva decât un imens semn de întrebare, își găsește echilibrul în ironie. Fr. Schlegel arată că "O ideea este un concept împlinit până la ironie, o sinteză absolută de antiteze absolute, schimbul neîncetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și de cealaltă a bol-ții-nstelate, ca de-o parte și de alta a unei oglinzi. Ne adânceam unu-n ochii celuilalt, treceam unu-n substanța celuilalt, împietriți, unul de măreție, celălalt de nimicnicie, până când ne-am topit amândoi în pură, vidă, răcoroasă fascinație... Când m-am ridicat în capul oaselor, trecuseră poate ore. Noaptea era bleu, stelele aveau cele mai neașteptate culori, de parcă ar fi fost înfășurate în poleieli troznitoare 143 de ciocolată. M-am sculat fără nici un efort și am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Fiecare punct al corpului meu era un Dumnezeu atotputernic, fiecare scânteie a părului meu - o aglomerare de lumi. Levitam năpraznic și blând în spațiul cel limpede, dezgolit de vălul iluziei, în Regatul de unde toți am venit, topindu-mă în pură, vidă, răcoroasă fascinație... M-am ridicat din iarbă și, trezit de răcoare, cu spatele înțepenit și umed, am luat-o înapoi pe alee, tîrșindu-mi picioarele. Cerul se decolorase ușor către răsărit, dar stelele mai ardeau nestânjenite pe toată bolta. Luminile viziunii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu: Jane Fonda, Lindsay Lohan, Felicity Huffman, Dermot Mulroney VERBA WOLANd Descărnarea Ruxandra CESEREANU Cel mai fascinant exercițiu de antrenament șamanic la eschimoși este contemplarea propriului schelet, mai exact ieșirea din corp, golirea carcasei de materie și contemplarea corpului astfel, vidat de organe. Șamanii sau doar ucenicii care sunt inițiați printr-o astfel de probă dificilă trebuie de fapt să se automortifice fictiv, dar nu oricum, ci prin tehnica teribilă a golirii trupului de carne și sânge, pentru a aduce corpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
nu numai interioritatea se separă de lumea exterioară ca existență în sine, dar se ridică și „un baraj între senzația interioară și manifestarea exterioară a acesteia“, adică între percepție și semnul ei. Astfel, printr-un artificiu, eroul obține un spațiu vidat de timp, de sensibilitate și de senzații, un spațiu inundat de lumină. Dar nu este vorba de lumina lină, divină, despre care se știe că nu trebuie „ținută sub obroc“, ci de lumina tăioasă și otrăvită a analizei care năvălește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Sandu din acest roman. Sandu rămâne interior vid și sterp și chiar pervers și crud, inteligența lui are o nuditate stearpă. Gestul final al Irinei e imposibil de explicat, însă el aruncă o umbră definitivă asupra lui Sandu, conștiință narativă vidă, lipsită de capacitatea empatică de a se substitui personajului său feminin. Din pseudo-jurnalul acestuia gesturile feminine ale Irinei sunt îndepărtate sau sunt transformate în ticuri. Eroul provoacă zilnic certuri doar pentru plăcerea împăcărilor, iar una din scenele de posesiune aduce
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
palindrom nu poate fi decât perfect; altminteri, nu e palindrom. „Rege, e ger“, de pildă, este unul; în schimb, acest enunț (pe care-l știți) „Roșul ușor e rozul iluzor“, nu e decât pe jumătate palindromic. E ca și cum clepsidra, bunăoară, vidându-se de apă sau nisip în alveola superioară, n-ar mai fi întoarsă altă oară, pentru ca alveola-i inferioară să devină una superioară... O spun, dragile mele interlocutoare, nu fără scuzele-mi târzii, dar de rigoare, pentru aceste rime interioare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]