66,723 matches
-
evoluează și corespunde unui „parcurs al vieții”, înscriindu-se astfel într-un proces mai larg al schimbării specific erei moderne, proces caracterizat de un avans fenomenal al cunoașterii și de efortul de adaptare a individului (și a omenirii) la această cunoaștere. Potrivit opiniei publice și unor autori, sentimentul de identitate națională tinde să devină mai puternic atunci când țara sau națiunea este amenințată militar (război) sau economic (criză): dacă amenințarea exterioară devine precis identificabilă, cum a fost cazul Franței în 1914, „națiunea
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
populației) să se ridice la luptă împotriva imperiilor și a monarhiilor, bazate pe dreptul divin, care dominau lumea. Însă dezvoltarea acestui sentiment de apartenență individuală la un corp social imens (format dintr-o mulțime de indivizi atât de mare încât cunoașterea personală a tuturor celorlalți era imposibilă) nu ar fi putut avea loc în secolul XIX dacă nu ar fi fost create încă din secolele XV-XVI anumite condiții prielnice, constituite dintr-o foarte complexă îmbinare de factori psihologici, sociali și tehnologici
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
două limbi distincte (croata și sârba) pe baza unor „tradiții literare” separate. Din punct de vedere sociologic, ceea ce contează este mai puțin vechimea conținutului unei tradiții, cât eficacitatea procesului prin care anumite credințe și înțelesuri ajung să fie luate de cunoaștere imediată și să nu mai fie puse la îndoială de îndată ce sunt etichetate drept tradiții. Acest proces are mai mult de-a face cu felul în care este produsă, interpretată, asumată și trăit cultura în momentul în care este produsă / asumată
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
este acronimul pentru Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică, o asociație al cărei scop declarat era cunoașterea reciprocă și promovarea legăturilor de prietenie dintre România și URSS. Inițiativa de înființare a asociației a aparținut unui grup de intelectuali "de stânga", care se aflau în vizită în casa Prof. Constantin Ion Parhon în seara zilei de 20 octombrie
ARLUS () [Corola-website/Science/314545_a_315874]
-
Nicolau, dr. Simion Oeriu, prof. C.I. Parhon, Constantin Titel Petrescu, prof. Grigore T. Popa, prof. Nicolae Profiri, prof. Alexandru Rosetti, prof. Emil Stihi, avocatul Petre Viforeanu (însărcinat cu legalizarea asociației ca persoană juridică, având scopul declarat de a ajuta la cunoașterea reciprocă și promovarea legăturilor de prietenie dintre România și URSS la Tribunalul Ilfov, secția Notariat) . În aceeași zi au fost adoptate actul constitutiv, statutele și programul asociației, apoi a fost ales Comitetul de conducere format din: 1 președinte - C.I. Parhon
ARLUS () [Corola-website/Science/314545_a_315874]
-
Raționalismul critic reprezintă concepția epistemologică dezvoltată de filosoful englez de origine austriacă Karl Popper, care exprimă convingerea că rațiunea, în problema cunoașterii empirice, nu poate avea o funcțiune riguros demonstrativă, ci una de atitudine critică. Rațiunea nu legitimează adevărul unei teorii, ea este implicată în critica teoriei însăși și are astfel sarcina de a individualiza eventualele erori ascunse în cuprinsul teoriei respective
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
căruia adevărul depinde de unghiul din care este privit (relativism) și opinia, după care adevărul este abandonat hazardului, în cazul imposibilității găsirii unor dovezi plauzibile (scepticism). Raționalismul critic pornește de la convingerea existenței lumei reale, existență independentă de capacitatea umană de cunoaștere. Datorită imperfecțiunii mecanismului de percepție, această capacitate este însă limitată, în asemenea măsură încât omul nu poate afirma cu certitudine definitivă, că experiențele și opiniile sale corespund într-adevăr realității (teză întâlnită și în realismul critic). El trebuie să admită
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
critic, de exemplu, nu se întreabă cum poate fi dovedită valabilitatea unei teorii științifice, ci caută să descopere dacă teoria respectivă nu conține erori și ce anume trebuie întreprins în cazul descoperirii unei aserțiuni eronate. Până la Karl Popper, în problema cunoașterii științifice se considera că, argumentarea unei teorii ar putea fi posibilă prin metoda inducției, adică prin generalizarea unui fapt, pornind de la observații individuale. Raționalismul critic neagă eficiența inducției și propune ca alternativă metoda "falsificării", ceea ce înseamnă, descoperirea unor exemple contrarii
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
fapt, pornind de la observații individuale. Raționalismul critic neagă eficiența inducției și propune ca alternativă metoda "falsificării", ceea ce înseamnă, descoperirea unor exemple contrarii prin experimente și observație. Punctul de vedere al raționalismului critic în problemele politicii nu diferă de cel din cunoașterea științifică. Se consideră că pe primul plan nu se situează metoda găsirii celei mai bune conduceri politice pentru realizarea unor condiții ideale, mult mai importantă este obținerea - când este cazul - a unor metode eficace pentru îndepărtarea cu mijloace lipsite de
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
partinice, fanatismului sau nepăsării - un caracter ideologic, dogmatic (Exemplu: teoria marxist-leninistă). Cu fiecarea falsificare rezultă o modificare a teoriilor existente sau enunțarea unor noi teorii, valabile atât timp cât nu dovedesc trăsături false. Fiecare nouă teorie este permanent "pusă la probă". Progresul cunoașterii este cu atât mai mare, cu cât o teorie este mai îndrăzneață, întru cât astfel este pasibilă de o nouă falsificabilitate, ceea ce implică necesitatea altor experimente, furnizoare de noi cunoștințe. În cadrul acestui proces se obține un nivel tot mai înalt
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
cu atât mai mare, cu cât o teorie este mai îndrăzneață, întru cât astfel este pasibilă de o nouă falsificabilitate, ceea ce implică necesitatea altor experimente, furnizoare de noi cunoștințe. În cadrul acestui proces se obține un nivel tot mai înalt al cunoașterii. În caz contrar, noua teorie n-ar conține o cantitate mai mare de informație față de cea precedentă, în loc de progres al cunoașteri, ar rezulta o situație tautologică. În timp ce progresul cunoștințelor furnizează teorii care clarifică fapte reale, înțelegerea rezultă din reconstrucția istorică
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
implică necesitatea altor experimente, furnizoare de noi cunoștințe. În cadrul acestui proces se obține un nivel tot mai înalt al cunoașterii. În caz contrar, noua teorie n-ar conține o cantitate mai mare de informație față de cea precedentă, în loc de progres al cunoașteri, ar rezulta o situație tautologică. În timp ce progresul cunoștințelor furnizează teorii care clarifică fapte reale, înțelegerea rezultă din reconstrucția istorică a problemei, pentru care a fost enunțată teoria respectivă. Scopul înțelegerii este, prin urmare, emiterea unei noi teorii, care descrie o
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
obiectivitate, întrucât totul este redus la motive individuale, și - în același timp - împotriva istorismului, care încearcă să explice fenomenele prin necesitatea istorică și, în consecință, poate duce la dogmatism. Progresul cunoștințelor și înțelegerea dezvoltării teoriilor alcătuiesc împreună o teorie a cunoașterii, care admite că nu este posibilă o perspectivă globală a problemelor. În consecință, fiecare ipoteză precum și verificarea oricărei teorii științifice sunt motivate de un interes, care derivă din încercarea soluționării unei probleme. Alegerea faptelor de observat și studiat depinde în
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
și studiat depinde în mare măsură de interesul cercetătorului, care își selecționează metodele și instrumentele corespunzătoare realizării acestui interes. Faptele care nu se situează în focarul observației sale, pot fi cu ușurință neglijate. Cu toate acestea, Popper admite posibilitatea unei cunoașteri obiective, datorită faptului că rezultatele cercetării sunt verificabile și reproductibile. Lumea materială și lumea cunoașterii obiective, mediate de conștiința umană, reprezintă împreună o realitate obiectivă. Raționalismul critic preconizează o societate deschisă. Numai în societatea care nu este legată de dogme
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
corespunzătoare realizării acestui interes. Faptele care nu se situează în focarul observației sale, pot fi cu ușurință neglijate. Cu toate acestea, Popper admite posibilitatea unei cunoașteri obiective, datorită faptului că rezultatele cercetării sunt verificabile și reproductibile. Lumea materială și lumea cunoașterii obiective, mediate de conștiința umană, reprezintă împreună o realitate obiectivă. Raționalismul critic preconizează o societate deschisă. Numai în societatea care nu este legată de dogme sau reguli de viață rigide, sunt posibile reforme și o alegere liberă între alternative. Popper
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
de dogme, nu corespund realității istorice și au în consecință un caracter pseudoștiințific. Teoria conform căreia mersul istoriei ar fi determinat de legi proprii independente de intervențiile oamenilor, mers care poate fi însă prevăzut de un mare gânditor în posesia cunoașterii acestor legi, este supusă istorismului și are un caracter teleologic. Teleologia este în istoria societății tot atât de falsă, ca și ambiția cunoașterii unui adevăr absolut în științele naturii. Definirea unui ideal social, către care tinde evoluția istoriei, are drept consecință ideologică
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
de legi proprii independente de intervențiile oamenilor, mers care poate fi însă prevăzut de un mare gânditor în posesia cunoașterii acestor legi, este supusă istorismului și are un caracter teleologic. Teleologia este în istoria societății tot atât de falsă, ca și ambiția cunoașterii unui adevăr absolut în științele naturii. Definirea unui ideal social, către care tinde evoluția istoriei, are drept consecință ideologică obligativitatea oricăror mijloace pentru ajungerea la acest ideal. Conducerea oamenilor cu forța în direcția acestui scop, oricât de bun ar fi
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
principiul falsificabilității propus de Karl Popper este util pentru a deosebi discipline științifice autentice de pseudoștiințe (cum sunt astrologia, frenologia, homeopatia etc), în practică falsificarea ipotezelor științifice nu e prezentă în arsenalul de zi cu zi al cercetării. Mai degrabă, cunoașterea științifică avansează datorită acumulărilor de fapte de observație sau experimentale și formulărilor teoretice care derivă din acestea. Pe măsură ce tot mai multe noi fapte experimentale sunt descoperite și pe măsură ce progresele tehnologice permit măsurători din ce în ce mai precise, unele din aceste date experimentale vin
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
excelențele" sau "virtuțiile" o părții raționale din om, din care sunt cinci: arta, prudența și știința, corespunzând cu numele acestor abilități în sinea lor, cât și "nous", adesea tradus ca "înțelegere" sau "inteligență" și "sophia" sau "înțelepciune". Nous este o cunoaștere intuitivă a primelor principii, ce sunt indemonstrabile; sophia este combinația acestei "înțelegeri" cu știința. Urmându-l pe Aristotel, medicii filozofi musulmani persani, Avicenna și Ibn al-Nafis, au elaborat mai departe înțelegerea Aristotelica a sufletului și au dezvoltat propriile lor teorii
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
priori imaterialitatea sufletului, ci numai atât cât toate proprietățile și acțiunile sufletului nu pot fi cogniscibile de materialitate." Este "Eu", sau sufletul, din care Kant propune raționalizarea transcedentală, dar avertizează că o astfel de raționalizare nu poate stabilii decât limitele cunoașterii dacă trebuie să rămână practică. Psihologia contemporană este definită ca studiul proceselor mentale și comportamentale. Totuși cuvântul de ""psihologie"" înseamnă literalmente "studiul sufletului" și psihologul James Hillman, fondatorul psihologiei arhetipice, a fost acreditat cu "restaurarea 'sufletului' în "termenii săi psihologici
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
un "mod" [prakara] sau atribut al Brahman. Jivatman devine implicat în procesul de devenire și transmigrație prin cicluri de naștere și moarte datorită ignoraței și propriei sale naturi. Calea spirituală constă în realizarea Sinelui - un proces în care cineva dobândește cunoaștere de Sine (brahma-jñanam) și prin intermediul acestei cunoașteri aplicată prin meditație și realizare se întoarce apoi la Sursa ce este Brahman. Calitățile ce sunt în comun atât la Brahman și la jivatman sunt: ființa (sat), conștiința (chit), și fericirea/iubirea (ananda
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Jivatman devine implicat în procesul de devenire și transmigrație prin cicluri de naștere și moarte datorită ignoraței și propriei sale naturi. Calea spirituală constă în realizarea Sinelui - un proces în care cineva dobândește cunoaștere de Sine (brahma-jñanam) și prin intermediul acestei cunoașteri aplicată prin meditație și realizare se întoarce apoi la Sursa ce este Brahman. Calitățile ce sunt în comun atât la Brahman și la jivatman sunt: ființa (sat), conștiința (chit), și fericirea/iubirea (ananda). Liberarea sau Moksha (eliberarea finală) este scăparea
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
corpul se numește moarte. Atman-ul transmigrează dintr-un corp în altul bazându-se pe reacțiile karmice (faptele făcute). Allah relatează în Quran "Și te întreabă (O Muhammad SAW) cu privire la Ruh (Spiritul); Spune: Ruh-ul (Spiritul): este unul din lucrurile, a cărui cunoaștere este numai la Domnul meu. Și din această cunoaștere, voi (omenirea) vi s-a oferit doar puțin."( Nobilul Coran, Surat Al 'Isra', Versul 85) Este un hadith expus de Abd Allah ibn Mas'ud, în care afirmă că sufletul este
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
în altul bazându-se pe reacțiile karmice (faptele făcute). Allah relatează în Quran "Și te întreabă (O Muhammad SAW) cu privire la Ruh (Spiritul); Spune: Ruh-ul (Spiritul): este unul din lucrurile, a cărui cunoaștere este numai la Domnul meu. Și din această cunoaștere, voi (omenirea) vi s-a oferit doar puțin."( Nobilul Coran, Surat Al 'Isra', Versul 85) Este un hadith expus de Abd Allah ibn Mas'ud, în care afirmă că sufletul este plasat în embrion la 40 de zile după ce are
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
adepți, Moksa- realizarea sufletului și salvarea lui - sunt cele mai înalte obiective de atins. Cele mai multe texte Jaina se referă la aspecte diferite ale sufletului ex. calitățile sale, atributele, legătura și interacțiunea cu alte elemente, și salvarea sa prin viziunile corecte, cunoașterea corectă și conduita corectă. Cele de mai jos sunt citate despre suflet din "Pancastikayasara", un text Jainist din secolul I scris de "Acharya Kundakunda": În alt text, Bhavapahuda, gatha 64, Acharya Kundakunda, descrie sufletul astfel: Acesta se traduce după cum urmează
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]