65,887 matches
-
îndrăgostit de frumoasa și inteligenta brunetă, cu toate că își repeta, pentru a se autosugestiona, că nu este atins de săgeata lui Eros. La rândul ei, și Myriam se apăra de posibilele efecte devastatoare ale iubirii. Ea își dorea doar prietenia lui, discuțiile sclipitor de inteligente, n-ar fi vrut să-l chinuie, nu-l voia pe bogatul care poate plăti ceea ce primește, inclusiv favorurile. Pe acest considerent, se asemănau. Amândoi doreau dragostea, niciunul n-o putea avea... ea renunțase la dragoste din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe drumul calvarului, învăluindu-l cu dragostea, fidelitatea și compasiunea ei. I-a sădit, ca suport în starea de suferință, credința în Dumnezeu, l-a ajutat să se elibereze de vina păcatului și să renască purificat de suferință. Într-o discuție, la întrebarea scepticului Raskolnikov - Ce ar fi fost fără Dumnezeu, ea a răspuns Nimic. La întrebarea Ce i-a dat Dumnezeu, ea a răspuns Totul. Impresionat de convingerile și de viața pe care o duce, a îngenuncheat în fața ei, ea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei era Măicuța lor scumpă. Brusc, având sufletul împietrit, lui Rodia i s-a revelat iubirea pentru Sonia. Cei doi erau cu ochii în lacrimi. Ea îl simțea cum renaște, cum se curăță de păcat. Lui i s-au activat discuțiile religioase cu Sonia și convingerile ei creștine, și-a reamintit episodul în care i-a citit fragmentul din Biblie referitor la învierea lui Lazăr, a ajuns să creadă în Dumnezeu. Simțea cum viața nouă era răscumpărată cu prețul suferinței (acestea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dăruia cu o frenezie de invidiat. Jenia fusese vândută de părinți unui doctor care a batjocorit-o și apoi a alungat-o. Are patima cititului, este ahtiată după lecturi romantice, citește tot ce-i cade în mână, se remarcă în discuții cu clienții studenți și cu cei (puțini) care aveau preocupări intelectuale. Din relația cu studenții, nu știa cu care, s-a îmbolnăvit de sifilis și, din răzbunare, pentru că este a tuturor, că nimeni n-a observat că are o inimă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Gheorghe Grigurcu, „Exerciții”, F, 1967, 2; Mihai Ungheanu, „Exerciții”, R, 1967, 2; Paul Georgescu, „Exerciții”, VR, 1967, 4; Nicolae Manolescu, „Frig”, CNT, 1968, 4; Al. Piru, Literatura absurdului, LCF, 1968, 12; Dana Dumitriu, Realismul optic, RL, 1969, 3; Șerban Foarță, Discuții despre proză - Mimetismul și critica literară, RL, 1969, 8; Laurențiu Ulici, Un poet, un prozator, LCF, 1969, 43; Martin, Generație, 141-146; Cristea, Interpretări, 129-134; Dimisianu, Prozatori, 147-150; Regman, Cronicari, 75-81; Ardeleanu, „A urî”, 95-99; Negoițescu, Lampa, 248-250; Stănescu, Cronici, 201-209
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
psihologiei, adică prin anii 1870 (Schultz, 1987 apud Reeve, 2009) erau în căutarea unui principiu al motivației mai puțin misterios, găsind astfel nu unul filosofic ca cel al voinței, ci unul fiziologic: cel al instinctului (Reeve, 2009). Înainte de a părăsi discuția despre voință, trebuie menționat că psihologii contemporani recunosc că mintea (voința) gândește, planifică și formează intenții ce preced acțiunea. Dacă nu voința este cea care gândește, planifică și încearcă, atunci de unde vine toată lupta intelectuală? Cu alte cuvinte cum se
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
de expansiune. Studiile contemporane despre motivație se centrează pe studierea scopului la oameni activi înnăscuți (Reeve, 2009). 3.2.3 Revoluția cognitivă Revoluția cognitivă a avut două efecte adiționale în modalitatea de a ne raporta la motivație. În primul rând, discuțiile intelectuale despre motivație accentuau structurile cognitive și reduceau structurile biologice și de mediu. Aceste discuții au schimbat imaginea psihologiei despre funcționarea omului din mecanic în uman (McKeachie, 1976 apud Reeve, 2009). Revoluția cognitivă a completat mișcarea umanistă preexistentă, ideile lui
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
Reeve, 2009). 3.2.3 Revoluția cognitivă Revoluția cognitivă a avut două efecte adiționale în modalitatea de a ne raporta la motivație. În primul rând, discuțiile intelectuale despre motivație accentuau structurile cognitive și reduceau structurile biologice și de mediu. Aceste discuții au schimbat imaginea psihologiei despre funcționarea omului din mecanic în uman (McKeachie, 1976 apud Reeve, 2009). Revoluția cognitivă a completat mișcarea umanistă preexistentă, ideile lui Abraham Maslow și Carl Rogers exprimă noua viziune a ființei umane ca fiind activă înnăscută
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
2. Credibilitatea comportamentului / 79 4.2.1. "Potrivirea" lor / 79 4.2.2. "Asemănarea" lor / 79 4.2.3. "Statornicia" lor / 81 4.2.4. "Caracterul ales" / 83 4.3. Verosimil și limbaj dramatic / 83 4.3.1. Versul în discuție / 84 4.3.2. Artificiul monologului și al aparteului / 86 4.3.3. Motivarea povestirii / 90 5. "Iluzia de prezență" / 92 5.1. Unitatea de timp / 93 5.2. Unitatea de loc / 98 6. Estetica purității / 104 6.1. Definiția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
neasemuita elocință a oratorului, aplicată unor subiecte interesante, fecunde, sublime; și diversele genuri de elocință pe care retorii le-au evidențiat, deliberativul, demonstrativul, judiciarul, sunt de resortul artei poetice, ca și arta oratorică; dar poeții au grijă să aleagă pentru discuție mari cauze, pentru a dezbate mari interese. Augustus trebuie să abdice sau să-și păstreze dominația lumii? Ptolemeu trebuie să acorde sau să refuze un adăpost lui Pompeius; și dacă îl primește, trebuie să-l apere, trebuie să-l predea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca pe o "ars sine arte" ("o artă scrisă fără artă"). 4.1. Fidelitate față de Aristotel Concepțiile dramaturgice ale lui Horațiu își au locul într-o teorie mai generală a unității operei de artă, ce nu va fi repusă în discuție decât odată cu romantismul. "Dacă un pictor ar vrea să ajusteze sub un cap uman gâtul unui cal și să aplice pene de diverse culori pe membre luate din toate părțile, a căror asamblare s-ar termina printr-un hidos pește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vorbească en honnêtes gens29, și nu ca Autori." Un număr oarecare de forme care subliniază convențiile de teatru, folosirea versului, recurgerea la monolog sau la aparteu, introducerea unor lungi povestiri, riscă să dăuneze verosimilului dialogului. 4.3.1. Versul în discuție Versul este un limbaj foarte îndepărtat de conversație. Toți autorii dramatici sunt de această părere în epoca clasică, chiar dacă Corneille prezintă, în Aviz cititorului 30 la Văduva, versurile comediilor sale ca pe o simplă "proză rimată", căci ele nu au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
amanți, ar trebui să delimiteze cele două camere ale lor și să figureze spațiul ce-i desparte. Când peretele este scos, se presupune că scena este transportată altundeva pentru ca alte personaje, care nu împart aceleași locuri, să poată interveni în discuție la rândul lor. Un astfel de procedeu nu poate decât să șocheze, prin neverosimilul lui, gustul clasic. Se poate vedea de aici cât de ridicol a fost în Thisbé a lui Théophile un perete înălțat pe scena teatrului, prin care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la connaître."51 (Cântul III) Genurile sunt mai puțin separate în epoca clasică decât s-ar părea la început, în ciuda forței esteticii purității. Dacă teoreticienii nu concep nicio contaminare posibilă între tragedie și comedie, în schimb autorii dramatici pun în discuție definițiile tradiționale ale comediei și tragediei. Corneille introduce personaje din societatea bună în comedie și chiar regi în "comedia eroică", refuzând statutul de tragedie pieselor care, deși populate de personaje cu rang înalt, nu prezintă mari pericole politice. Cât despre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la comédie) din 1694, se arată deosebit de virulenți. După părerea lui Nicole, teatrul, ca oricare altă formă de divertisment, nu poate fi decât nefast, căci fiind ceea ce este, risipește darurile iertării și îndepărtează de Dumnezeu. Cei doi teologi iau în discuție însăși natura teatrului. Această artă este o incitare la păcat, reprezentând "pasiunile vicioase" drept plăcute și exacerbându-le. Nu numai că trebuie să existe pasiuni în Comedii, dar trebuie ca ele să fie puternice și violente, căci afecțiunile obișnuite nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nimic nu intră acolo care se îndepărtează de prima structură; nici nu putem nimic lua din ea fără a distruge toată combinația."4 Drama burgheză, apoi cea romantică, va menține și ea această unitate. Ea nu va fi repusă în discuție, în teatrul occidental, decât la începutul secolului al XX-lea, de către Expresioniști, în țările Europei de Nord, de Jarry, apoi de Apollinaire și de Suprarealiști în Franța, când teoriile asupra inconștientului vor fi făcut bucăți imperativul coerenței logice. Dacă Lope
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
numele acesta niciunul nu vrea să răspundă. Corneille, Héraclius, actul IV, scena 4. Iată ceva ce hârtia nu poate auzi niciodată; iată unde gestul triumfă asupra discursului! (...) În sublima scenă care termină tragedia Rodogune, momentul cel mai teatral este, fără discuție, cel în care Antioh își duce cupa la buze, și în care Timagène intră în scenă strigând: Ah! seniore! (actul V, scena 4) Ce mulțime de idei și de sentimente acest gest și acest cuvânt ne fac să simțim în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
târziu, în 1864, Hugo va scrie al său William Shakespeare, prima analiză foarte aprofundată a operei marelui dramaturg elisabetan, ca prefață la traducerea pieselor pe care le publică fiul său François-Victor. 5.2. Modernitatea și libertatea artei Romanticii sunt, fără discuție, oameni moderni. Lăsând de o parte, ca Diderot și Louis-Sébastien Mercier, orice paseism, ei doresc crearea unei arte care să vorbească despre prezentul oamenilor timpului lor. Conștienți fiind că gustul variază cu epocile, ei resping, cu multă lipsă de respect
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca atare pe scenă, să fie plantați copaci adevărați, să avem case adevărate, luminate de soare adevărat. Începând cu aceasta, convențiile se impun, trebuie acceptate iluziile mai mult sau mai puțin perfecte, în locul realităților. Dar aceasta este atât de fără discuție adevărat, încât este inutil să mai vorbim. Este chiar fondul artei umane, fără de care nu ar fi posibilă vreo producție. Nu-i reproșăm pictorului culorile, romancierului cerneala și hârtia, autorului dramatic rampa și pendulele care nu merg." El nu cere
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
corpul, și cruzimea metafizică ce rănește sufletul. Cele două pantomime ale sale, Piatra filosofală și Nu mai există cer, ilustrează aceste două tendințe ale cruzimii care coexistă în teoria lui. O asemenea concepție despre teatru atrage după sine repunerea în discuție a jocului tradițional al actorului, care nu trebuie să recite un text învățat, ci să improvizeze. Dullin, maestrul lui Artaud, a instaurat în Franța metoda improvizației care "obligă actorul să-și gândească mișcările sufletului în loc să le reprezinte". "Datorită improvizației, adaugă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
muzică populară, saxofon, ritmuri de foxtrot. În aceste două mari opere care constituie, după părerea lui, "primele încercări de a pune în practică teatru epic", Opera de trei parale (1928) și Măreția și decadența orașului Mahagonny (1930), Brecht readuce în discuție așteptarea spectatorului de operă, ceea ce el numește "nerezonabilul, irealul și lipsa de seriozitate", în Note despre operă: Măreția și decadența orașului Mahagonny. Opera de trei parale nu este numai o parodie a operetei, este o încercare de analizare a conceptului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
membrii și structurile comunității; oferirea de informații și consulanță tuturor celor care pot sprijini procesul integrării sociale a copilului. Personalul serviciilor sociale va face o evaluare a situației copiilor În cauză, folosind: adunarea materialelor privind dezvoltarea socială a familiilor copiilor; discuții cu părinții, membrii familiei sau persoanele apropiate copilului; discuții cu copiii; observarea copiilor În afara școlii; observarea copiilor În cadrul activităților clasei; discuții cu profesorii, conducerea școlii și personalul auxiliar din școală; analiza rezultatelor școlare ale elevilor. Pe baza datelor culese se
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2151]
-
tuturor celor care pot sprijini procesul integrării sociale a copilului. Personalul serviciilor sociale va face o evaluare a situației copiilor În cauză, folosind: adunarea materialelor privind dezvoltarea socială a familiilor copiilor; discuții cu părinții, membrii familiei sau persoanele apropiate copilului; discuții cu copiii; observarea copiilor În afara școlii; observarea copiilor În cadrul activităților clasei; discuții cu profesorii, conducerea școlii și personalul auxiliar din școală; analiza rezultatelor școlare ale elevilor. Pe baza datelor culese se propun o serie de strategii, de intervenții astfel Încât copiii
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2151]
-
sociale va face o evaluare a situației copiilor În cauză, folosind: adunarea materialelor privind dezvoltarea socială a familiilor copiilor; discuții cu părinții, membrii familiei sau persoanele apropiate copilului; discuții cu copiii; observarea copiilor În afara școlii; observarea copiilor În cadrul activităților clasei; discuții cu profesorii, conducerea școlii și personalul auxiliar din școală; analiza rezultatelor școlare ale elevilor. Pe baza datelor culese se propun o serie de strategii, de intervenții astfel Încât copiii să beneficieze de șanse În vederea adaptării și familiarizării cerințelor vieții sociale din
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2151]
-
absolută, cu atât relația este mai puternică. Pentru a verifica dacă coeficientul de corelație (r) este semnificativ diferit de 0 (nu există asociere) se folosește testul t. Dacă p value (Sig.) este sub 0,05, putem spune că variabilele în discuție sunt corelate semnificativ. O corelație semnificativă nu este în mod necesar și o corelație puternică. Coeficienții de corelație Spearman rho se folosesc atunci când datele sunt de tip ordinal sau nu sunt în relație liniară. O altă alternativă pentru datele de
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]