66,853 matches
-
privilegiile, favorurile, libertățile, imunitățile și prerogativele de care ceilalti nobili adevarați, născuți și neîndoioși și oameni militari, de drept și după obiceiul vechiu se bucură, cu atât mai mult apoi pentru declarația mai amplă a bunăvoinței noastre față de acesta, am hotărât să scoatem și să scutim, să o eliberăm și să o înnobilăm casa lui, situată în moșia de mai sus Săcal, din comitatul Turda, în vecinătatea caselor iobagilor Chyonk Triff de o parte și a lui Petru Nierge de altă
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
mijloacele ca scutite, ocrotite, eliberate și înnobilate. Altfel să nu faceți. S-a cetit celor prezenți și s-a restituit prezentatorului. În amintirea cărui lucru și în tăria veșnică această scrisoare a noastră întărită cu puterea sigiliului nostru atârnat a hotărât și hotărât cu milostivire să-i fie predată numitului LADISLAU LADO și tuturor moștenitorilor și urmașilor săi de ambele sexe. Dat în orașul Târgu - Mureș, în ziua a șasea a lunii Februarie, anul Domnului, una mie șase sute zece. Principele Gabriel
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
scutite, ocrotite, eliberate și înnobilate. Altfel să nu faceți. S-a cetit celor prezenți și s-a restituit prezentatorului. În amintirea cărui lucru și în tăria veșnică această scrisoare a noastră întărită cu puterea sigiliului nostru atârnat a hotărât și hotărât cu milostivire să-i fie predată numitului LADISLAU LADO și tuturor moștenitorilor și urmașilor săi de ambele sexe. Dat în orașul Târgu - Mureș, în ziua a șasea a lunii Februarie, anul Domnului, una mie șase sute zece. Principele Gabriel Scrisoarea serenisimului
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
mai târziu. Sunt trei ani buni pentru Cristina care trăiește în compania mătușii și a familiei ei. În 1639 când Ecaterina moare, Oxenstierna a mutat familia ei din castel. Cristina crește în continuare după perceptele stabilite de regele defunct, care hotărâse că ea trebuie să exceleze în "arta de a guverna regatele ca un suveran creștin". Preceptorul ei, Johannes Matthiae, îi impune să lucreze 12 ore pe zi. Studiul limbilor și al istoriei alternează cu educația fizică, geografia și politica. Uimește
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
fiica lui Edesie și a Cledoniei. Într-una din zile, aude un creștin grăind ""vorbe de mântuire""; odată interesul stârnit, caută și află mai multe despre Cuvântul lui Hristos, se botează și îi aduce și pe părinții ei ""la credință"", hotărându-și-l pe Mântuitor ""drept Mire"". Aglaid, un tânăr antiohian, fiu de părinți bogați, o zărește într-o bună zi și îi cade dragă. Încearcă el în fel și chip să și-o apropie, dar tot ceea ce primește este refuzul
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
iunie 1934, îl determină să se urce în tren pentru a fi a doua zi, cînd se întrunea comisia de numiri, la București. Obținerea catedrei era condiționată de specializarea secundară în matematici financiare, pe care o deținea. Obținînd numirea, se hotărăște să renunțe la cariera de la Ministerul de Finanțe și pe 1 septembrie participă la festivitatea de deschidere a anului școlar. Este numit director de studii la internat, împreună cu profesorul Nicolae Simache. Curînd avea să primească ore și la liceele particulare
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
finele primului război mondial, în 1918, Suedia se confruntă cu o importanță criză energetică. Pe piața internă nu se comercializa decât lemnul. Materiile prime, precum petrolul și cărbunele, trebuiau importate și erau foarte scumpe. Tot în această perioadă, guvernul Suediei hotărăște să modifice și să îmbunătățească standardele pentru izolații. În urma acestei decizii, apare primul laborator pentru experimente și încercări pentru noi materiale de construcții. În 1923, în cadrul Universității din Stockholm, Dr. Arh. Axel Erikson combină ardezie, văr și pudra de metal
Ytong () [Corola-website/Science/320003_a_321332]
-
străveche „Cale a Bucureștilor" se intensificase, așa cum rezultă și din istoricul Bisericii „Sfinții Voievozi", amplasată mai spre centru. Așa cum reiese din „Istoricul bisericii", semnat de pr. paroh Ioan Nicolae, datând din 1969, vechea biserică s-a deteriorat, încât enoriașii au hotărât să clădească un nou lăcaș de închinare. Lucrările s-au încheiat în anul 1819, noua biserică fiind construită din cărămidă și primind, po lângă hramul „Sfânta Troiță" și pe acela al Sfântului Pantelimon, păstrat până astăzi. Pisania veche, scrisă cu
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
unei adunări constituante. Amendamentele au fost respinse de germani și s-a arătat că Consiliul va servi doar ca organism consultativ. Consiliul a riscat destrămarea, câțiva membri amenințând cu demisia. La 16 februarie, consiliul, prezidat temporar de Jonas Basanavičius, a hotărât să declare din nou independența, de această dată fără a menționa nimic despre vreo relație cu Germania, asupra căreia adunarea constituantă urma să decidă. 16 Februarie este astăzi una dintre cele două zile ale independenței sărbătorite în Lituania. Germanii nu
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
în care legăturile Lituaniei cu Rusia vor fi denunțate și în care nu se va menționa nimic despre o alianță cu Germania și o a doua versiune pentru Germania care va repeta, în principal, actul de la 11 decembrie. Consiliul a hotărât să amendeze prima parte a actului de la 11 decembrie. Petras Klimas a introdus o propoziție prin care cerea Adunare Constituantă. Un alt element important a fost declarația că principiile democratice aveau să stea la baza guvernării noului stat, principiu enunțat
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
strigând "Cooee", un strigăt folosit de cei doi la vânătoare, și a crezut că a fost strigat de tatăl său. S-a dus la acesta, care s-a arătat surprins să-l vadă. Ei s-au certat și James a hotărât să se întoarcă la Ferma Hatherley. După ce a parcurs vreo 500 metri, și-a auzit tatăl strigând și s-a întors. El și-a găsit tatăl zăcând pe malul lacului, acesta murind în brațele sale aproape imediat. Pe când tatăl său
Misterul din Valea Boscombe () [Corola-website/Science/320109_a_321438]
-
tone. Deși a fost proiectat ca transportor blindat, SdKfz 250 a fost folosit și ca vehicul de recunoaștere, fiindcă avea o mobilitate mai mare decât autoblindatele utilizate de armata germană. În 1939, "Inspectoratul pentru Trupe Motorizate (AHA/In 6)" a hotărât că un semișenilat mic ar fi util pentru însoțirea tancurilor în atac. Aceste vehicule ar fi îndeplinit roluri pentru care un semișenilat mai greu n-ar fi fost la fel de util, precum cercetare, observarea tirului artileriei, transmisiuni radio sau vehicule de
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
în acel moment în Erzincan și se temea să se întoarcă în capitală unde, sub atenta supraveghere a apropiaților sultanului și a autorităților militare străine, nu-și mai putea desfășura activitatea în sprijinul independenței Turciei. În aceste condiții, el a hotărât că singura soluție este să-și ia un concediu de două luni. Pe 16 octombrie 1919, Ali Riza Pașa l-a trimis pe ministrul marinei, Hulusi Salih Pașa, să negocieze cu Mișcarea Națională Turcă. Hulusi Salih Pașa nu luase parte
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
eliberarea sultanului și a califatului său de sub dominația străină. Mustafa Kemal se aștepta ca Aliații să nu respecte raportul „Harbord” și nici imunitatea sa parlamentară, dacă ar fi făcut greșeală să se deplaseze în capitală. Din acest motiv, el a hotărât să rămână în Anatolia. Kemal a mutat Comitetul Reprezentativ din Erzurum la Ankara, astfel încât să poată păstra legătura cu cât mai mulți deputați care participau la ședințele parlamentului. La inițiativa lui Kemal a început tipărirea unui ziar, "Hakimiyet-i Milliye" ("Suveranitatea
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
de aproximativ 2.000 de soldați nemusulmani, care a fost desfășurată inițial în regiunea orașului Iznik. Guvernul sultanului a trimis forțele „Armatei Califatului” pentru sprijinirea forțelor ostile revoluționarilor. Britanicii considerau că forțele insurgenților nu sunt suficient de puternice și au hotărât să folosească împotriva lor forțele britanice și cele neregulate contrarevoluționare. Forțele naționaliste erau răspândite în întreaga Turcie, iar britanicii au trimis împotriva lor unități militare cu efective reduse. În Izmet erau cantonate două batalioane ale armatei britanice. Comandanții acestora erau
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
nu poate fi înfrântă decât prin desfășurarea unor forțe numeroase și bine pregătite. Pe 25 octombrie, forțele Armatei Califatului au fost demobilizate sub atenta supraveghere a britanicilor. Poziția oficială a fost aceea că ele nu mai sunt necesare. Britanicii au hotărât că singura soluție a problemei este folosirea unor forțe care să aibă experiență de luptă și să fie puternic motivate pentru ca să lupte pe teritoriul Turciei. Armata Greciei reprezenta forța care, în opinia britanicilor, avea asemenea calități. Mai înainte de emiterea Circularei
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
negocierilor și ezitările lor în ceea ce privește transferul unoir forțe importante în est făceau imposibilă prevenirea raidurilor armenilor și provocau exodul etnicilor turci, dar în același timp ei trebuiau să facă față amenințărilor militare și diplomatice ale grecilor. Mai înainte ca să se hotărască un transfer de teritorii pe cale diplomatică, armenii au hotărât să ofere o demonstrație de forță și au transferat forțe importante la Oltu. Victoria turcilor în prima fază a Bătăliei de la Oltu (18- 25 iunie 1920) a pus capăt discuțiilor cu
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
în est făceau imposibilă prevenirea raidurilor armenilor și provocau exodul etnicilor turci, dar în același timp ei trebuiau să facă față amenințărilor militare și diplomatice ale grecilor. Mai înainte ca să se hotărască un transfer de teritorii pe cale diplomatică, armenii au hotărât să ofere o demonstrație de forță și au transferat forțe importante la Oltu. Victoria turcilor în prima fază a Bătăliei de la Oltu (18- 25 iunie 1920) a pus capăt discuțiilor cu guvernul rus. Acest eveniment a fost urmat de ocuparea
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
turcii se aflau în avantaj, iar britanicii și grecii (reprezentați de britanici) se aflau în defensivă. Britanicii sperau ca Marea Adunare Națională să fie dispusă să facă anumite concesii. După primele discursuri, britanicii au aflat cu surprindere că turcii erau hotărâți să respecte prevederile „Pactului Național”. În timpul conferinței, trupele britanice s-au pregătit să respingă atacul trupelor naționaliștilor turci. Nu au izbucnit însă lupte în Tracia, trupele elene retrăgându-se mai înainte ca cele turce să debarce din [[Asia Mică]]. Singura
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
atribuțiile Armatei a Opta japoneză, cu baza la Rabaul și aflată sub comanda generalului Hitoshi Imamura. În septembrie 1943, ca rezultat al eșecului în tentativa de a stopa avansul Aliaților în Noua Guinee și în Insulele Solomon, Cartierul General Imperial a hotărât să restrângă perimetrul defensiv al Japoniei din Pacificul central și sudic la o nouă linie ce se întindea de la Marea Banda la Insulele Caroline. Imamura a fost însărcinat cu apărarea porțiunii sale din această linie, care includea și Insulele Amiralității
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
inspectat poziția. Un locotenent l-a avertizat că fusese ucis un lunetist japonez în vecinătate cu doar câteva minute în urmă. Generalul a răspuns: „Ăsta e cel mai bun lucru pe care putem să-l facem cu ei.” El a hotărât să rămână, și i-a ordonat lui Chase să rămână pe poziție până la venirea întăririlor, apoi s-a întors la "Phoenix". Forța lui Fechteler a plecat la 17:29, după ce transporturile au fost descărcate și mare parte din bombardiere și-
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
o diversiune, împreună cu rapoarte false privind activitatea inamicului la Salami l-au făcut să păstreze Batalionul 2 (Iwakami) din Regimentul 1 Infanterie Independent acolo în loc să le trimită pentru a ajuta forța lui Baba. Până în ziua de 2 martie, Ezaki se hotărâse să atace capul de pod Hyane cu întreaga forță. Dificultățile impuse de teren și perturbările venite din partea artileriei americane și a tirului naval au forțat amânarea atacului pentru noaptea de 3 martie. La orele 21:00, un avion japonez solitar
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
să moară de foame, astfel că ANGAU a aranjat ca aceștia să fie aprovizionați de americani. Operațiunile de pe Los Negros ajunseseră acum în faza de finalizare, dar pe insula Manus rămâneau circa 2.700 de soldați japonezi. Generalul Swift a hotărât să debarce brigada a 2-a a generalului Verne D. Mudge la misiunea Lugos, la vest de Lorengau. Lorengau, despre care se știa că este masiv fortificată, era un obiectiv important. Avea un aerodrom și patru drumuri duceau acolo. Pentru
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
cuprindeau nu doar strâmtorile Bosfor și Dardanele, dar și regiunea litorală a Mării Marmara. Unele regiuni urmau să fie declarate de interes internațional. Liga Națiunilor urma să decidă în privința acestor regiuni. Aceste regiuni au fost numite „regiuni libere”. S-a hotărât ca aceste regiuni să fie zonele porturilor Constantinopol, Haidar-Pașa, Smyrna, Alexandretta, Haifa, Basra, Trabzon și Batumi. Tracia până la Çatalca, insulele Imbros și Tenedo și insulele Mării Marmara treceau sub controlul Greciei. Apele teritoriale ale acestor insule au fost declarate ape
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
și a primit drepturile de concesiune pentru următorii 75 de ani. Cele trei principii ale Declarației Balfour cu privire la Palestina au fost adoptate în cadrul Tratatului de la Sèvres. Prin Articolul 95 se stabilea că administrația Palestinei, ale cărei granițe urmau să fie hotărâte de principalele puteri aliate, urma să fie încredințată unui mandatar ales de sus-numitele puteri. Puterea mandatară urma să fie responsabilă pentru punerea în practică a declarației din 2 noiembrie 1917 a guvernului britanic și adoptată mai apoi de puterile aliate
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]