65,731 matches
-
și până la Neve Shalom au fost stabilite posturi de comandă și poziții ale luptătorilor din organizația „Etzel”. De aici în 25 aprilie 1948 aceștia au pornit la atac asupra cartierului arab ostil Manshiye și asupra Jaffei În cartier au răsărit ansambluri muzicale ale evreilor yemeniți „Tzliley Teiman” (Sunetele Yemenului), „Hashvilim” (Potecile), „Haparvarim” (Periferiile) de asemenea s-au evidențiat cântăreți că Suleiman Hagadol (Shlomo Cohen, Suleiman cel Mare), Boaz Sharabi, Ahuva Ozeri, Hofni Cohen, Daklon și alții. Au luat ființă restaurante specializate
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]
-
în scenă mai ales musicaluri și operete traduse în ebraică.Între artiștii pe care i-a recrutat la Li La Lo s-au numărat actrița, cântăreața și dansatoarea Doroteea Livio și intrumentistul și dirijorul Paul Kosla care a înființat în cadrul ansamblului o orchestră de jazz și estradă. Perioada de succese pe care George Val a inaugurat-o, s-a numit în istoria ansamblului Li La Lo „perioada românească”. La finele anului 1952 el a părăsit teatrul Li La Lo pentru a
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
au numărat actrița, cântăreața și dansatoarea Doroteea Livio și intrumentistul și dirijorul Paul Kosla care a înființat în cadrul ansamblului o orchestră de jazz și estradă. Perioada de succese pe care George Val a inaugurat-o, s-a numit în istoria ansamblului Li La Lo „perioada românească”. La finele anului 1952 el a părăsit teatrul Li La Lo pentru a înființa un nou ansamblu de teatru numit „Do Re Mi” pe care l-a condus, cu unele întreruperi,între anii 1952-1961. O
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
jazz și estradă. Perioada de succese pe care George Val a inaugurat-o, s-a numit în istoria ansamblului Li La Lo „perioada românească”. La finele anului 1952 el a părăsit teatrul Li La Lo pentru a înființa un nou ansamblu de teatru numit „Do Re Mi” pe care l-a condus, cu unele întreruperi,între anii 1952-1961. O parte din spectacole ale sale au avut loc la sala Alhambra din Jaffa, altele în grădina de vară a Casei Sioniștilor Americani
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
loc la sala Alhambra din Jaffa, altele în grădina de vară a Casei Sioniștilor Americani - Beit Zioney Amerika (ZOA House)- din Tel Aviv, care număra 500 locuri. Producțiile realizate de Val au fost costisitoare, de amploare, folosind un dansatori, un ansamblu muzical inclusiv cor și orchestră, și decoruri impunătoare. Între artiștii care s-au afirmat în acest teatru au fost tenorii Bituș Davidov și Fredy Levi, comicul Argaman, și actrița vedetă a trupei, Sara Rubin. Directorul muzical a fost Paul Kosla
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
de Yehiel Mohar, cu cuplete muzicale de Moshe Vilenski, și în care s-a evidențiat steaua muzicii ușoare din acea vreme, Shoshana Damari,și opereta clasică a lui Goldfaden „Cei doi Kuni Lemel” (în 1959-1961 cu o noua versiune a ansamblului - „Do Re Mi amamí” adică „Do Re Mi popular”) în traducerea lui Moshé Sahar pe muzica de Shaul Berezovski și în regia lui Israel Becker. Val a montat și musicaluri americane precum „Jocuri de pijama” de Richard Adler și Jerry
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
regizat „Pijama Games”. Majoritatea cântecelor în spectacolele de revistă originale ale lui George Val erau compuse de Amos Juster și Sandu Feraru-Barzilay, originari din România. Criza Suezului și campania din Sinai (1956) au avut consecințe grele pentru producția Shulamit și ansamblul alcătuit de Val, din pricina recrutării rezerviștilor din rândurile artiștilor și a publicului și a scăderii bruște a vânzărilor de bilete. Sălile mari închiriate de Val au rămas aproape goale. În anii 1985-1959 aVal a fost directorul administrativ al Teatrului „Hazirá
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
de 3 ani. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial Avraham, împreună cu tatăl și fratele său s-au mutat mai întâi la Minsk, în Bielorusia, apoi la Uman, în Ucraina. Halfi a învățat la un gimnaziu rus și a jucat în tinerețe într-un ansamblu de actori amatori. În 1922 s-a întors cu familia în Polonia, stabilindu-se în orașul Brest Litovsk. În anul 1924 el a emigrat în Palestina, unde a lucrat la început pentru scurtă vreme în construcții și agricultură. Dupa un
Avraham Halfi () [Corola-website/Science/336611_a_337940]
-
s-a întors cu familia în Polonia, stabilindu-se în orașul Brest Litovsk. În anul 1924 el a emigrat în Palestina, unde a lucrat la început pentru scurtă vreme în construcții și agricultură. Dupa un an a fost primit în ansamblul Teatrului Haohel din Tel Aviv.În anul 1954 s-a mutat la Teatrul Kameri. Acolo a interpretat pe parcursul anilor circa 60 de roluri diferite. Printre cele mai vestite personaje pe care le-a jucat se pot menționa Akaki Akakievici Bașmacikin
Avraham Halfi () [Corola-website/Science/336611_a_337940]
-
doamne"). Chiar dacă genericul de început îi arată pe cei doi într-o junglă, cele mai multe întâmplări ale desenului se petrec într-un cadru urban. Mai târziu, după terminarea serialului, duoul a fost în mod nefrecvent inclus în cadrul personajelor din serialele de ansamblu Hanna-Barbera (cum ar fi "Gașca lui Yogi"). Ei nu mai apelau mereu la schemele lui Lippy de îmbogățire, dar personalitățile lor au rămas aceleași: Lippy rămâne cel optimist și vesel iar Hardy cel pesimist și trist.
Leul Lippy și Hardy Har Har () [Corola-website/Science/336613_a_337942]
-
au inspirat mai târziu în creația sa coregrafică. În vara anului 1914 s-a decis să-și viziteze familia în Rusia, unde a rămas blocat din cauza izbucnirii Primului Război Mondial. A reluat acolo studii de balet și ulterior, a fost primit în ansamblul de balet al Operei din Odesa. S-a întors în Palestina pe bordul vaporului „Ruslan”, abia în 1919, când acest teritoriu se afla în administrația Marii Britanii. Pe puntea vasului a cunoscut oameni de cultură și artă, precum pictorii Yosef Zaritzki
Baruch Agadati () [Corola-website/Science/336614_a_337943]
-
ei monumentale evocă simultan și ctitorii iluștri ai Moldovei medievale, Ștefan cel Mare fiind privit în măreția faptelor de vitejie, dar și din aceea a spiritualității creștine. Asemenea compoziții au vitalitatea structurilor simbolice unde ideea de perenitate devine argumentul întregului ansamblu. Celelalte compoziții ale artistei valorifică în variate formulări grafico-cromatice nivelul culturii picturii, măiestria la care a ajuns ca urmare a unor strălucite studii și a unei viziuni originale. Arhitectura imaginii sugerează soliditatea rațională a ansamblului, geometria axelor și claritatea ideilor
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
de perenitate devine argumentul întregului ansamblu. Celelalte compoziții ale artistei valorifică în variate formulări grafico-cromatice nivelul culturii picturii, măiestria la care a ajuns ca urmare a unor strălucite studii și a unei viziuni originale. Arhitectura imaginii sugerează soliditatea rațională a ansamblului, geometria axelor și claritatea ideilor pe care glosează în subtile și coerente combinații cromatice. Astfel aspiră către armonia unei muzici străvechi. Polivalența stilistică o face premiabilă și la variante în cheia unei modernități ponderate și o definește ca pe un
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
rară fată de tradiția cromatismului viguros, fauv, animat de obsesia de a exprima prin petele dense de culoare o interioritate vie, tumultoasă, pasională. În mitologia ei personală ocupă un loc fundamental atât aglutinarea motivelor silvestre, vegetale și geologice într-un ansamblu cosmologic spectacular, cât și tematica identității spirituale, religioase și etnice. De reținut, din această ultimă perspectivă, efortul artistei de a transfigura. În pânze ce solicită, obligatoriu, un privitor simpatetic, teme identitare dintre cele mai grave, articulate pe nevoia de a
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
iată finalitatea paideică a unor lucrări precum „Adio. Deportarea” sau „Moldova”, concepute ca meditații traumaturgice despre destinul atât de greu încercat de propriul popor.” „Pânzele Eleonorei Brigalda sunt guvernate de o evidentă arhitectonică structural, care ne impune condiția perceperii de ansamblu și monumentalitate. Uneori mai sobre în culoare, alteori mai generoase, tablourile sale țin mai mult de limbajul expresiei decât acelui al impresiei, iar în plan tematic acestea țin cu evidentă să recupereze valorile spirituale „pierdute“ ori date uitării, legate de
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
mai bun cântăreț din competiție a regiunii Nord-Vest. educație muzicală profesională nu are. Autodidact a învățat să cânte la pian, chitară și tobe, în timp ce servesc în Forțele Armate ale URSS a jucat trompeta. Din anul 1981, Noskov a jucat cu ansamblul "Moskva", care în 1982 că solist și chitarist de plumb, sub conducerea lui David Tuhmanov, a înregistrat albumul "N.L.O" la "Melody" firma. În primăvara anului 1984, Nikolai lucrează solist principal al ansamblului "Singing hearts", sub conducerea lui Victor Vekșteyn
Nikolai Noskov () [Corola-website/Science/336637_a_337966]
-
Din anul 1981, Noskov a jucat cu ansamblul "Moskva", care în 1982 că solist și chitarist de plumb, sub conducerea lui David Tuhmanov, a înregistrat albumul "N.L.O" la "Melody" firma. În primăvara anului 1984, Nikolai lucrează solist principal al ansamblului "Singing hearts", sub conducerea lui Victor Vekșteyn. În anul 1985, cântăreața audiții pentru un loc al viitorului grup "Aria". El a efectuat mai multe cântece pentru filmul " Insula navelor pierdute" în 1987. Din 1987, a lucrat în «Gorky Park» grup
Nikolai Noskov () [Corola-website/Science/336637_a_337966]
-
unde studiază teoria muzicii și armonia. 1957-1959: activează în calitate de instrumentist, apoi dirijor al orchestrei Teatrului muzical-dramatic din Bălți; 1960-1961: este angajat ca acordeonist la Casa de cultură din Lipcani 1961-1964: vine la Chișinău și activează în calitate de maestru de concert în Ansamblul de dansuri populare „Joc”, condus de Vladimir Curbet 1962-1965: acordeonist și naist în Ansamblul de tineret din Chișinău; 1967-1985: fondator și prim-dirijor al orchestrei de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii din Chișinău 1985-1994: colaborator al Centrului științific-metodic de creatie
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
Teatrului muzical-dramatic din Bălți; 1960-1961: este angajat ca acordeonist la Casa de cultură din Lipcani 1961-1964: vine la Chișinău și activează în calitate de maestru de concert în Ansamblul de dansuri populare „Joc”, condus de Vladimir Curbet 1962-1965: acordeonist și naist în Ansamblul de tineret din Chișinău; 1967-1985: fondator și prim-dirijor al orchestrei de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii din Chișinău 1985-1994: colaborator al Centrului științific-metodic de creatie populară și activitate culturală 1998-1999: lector la Catedra „Instrumente populare” a Academiei de Muzică
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
Alan Greenspan, fostul președinte al Fondului Federal American, a criticat propunerile protecționiste ca fiind "o atrofie a capacității noastre competitive. Dacă este urmat traseul protecționist, atunci industrii mai noi și mai eficiente nu vor putea să se extindă și per ansamblu, bunăstarea economică va avea de suferit." Protecționismul a fost acuzat ca fiind una dintre cauzele majore de război. Susținătorii acestei teorii se referă la războiul constant din secolele al XVII-lea și XVIII-lea între țările Europene ale căror politici
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
presupune că apa curge prin conducte cu viteza "v". Potrivit teoriei nerelativiste a eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Ypatingasis būrys) de la Vilnius (Vilna, Wilno), care a ucis zeci de mii de evrei, polonezi și alții în . O altă organizație lituaniană implicată în Holocaust a fost Garda Muncii. Mulți susținători lituanieni ai politicilor naziste proveneau din organizația fascistă . În ansamblu, administrația lituaniană naționalistă era interesată de lichidarea evreilor, percepuți ca inamic și potențiali rivali ai etnicilor lituanieni și astfel, nu numai că nu s-a opus politicilor naziste de Holocaust, dar le-au și adoptat și le-au îmbrățișat. O
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
inginerului Gary Gingihașvili, fiul profesoarei Fanny Gingihașvili și un cunoscător al limbii și civilizației române, și s-a materializat prin strădania Fundației Culturale Georgiene, care l-a oferit gratuit Primăriei municipiului Iași. Bustul urmează a fi amplasat într-un mic ansamblu memorial din centrul civic al orașului Iași, în zona fostului cimitir.
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
a Basarabiei”, este o clădire istorică amplasată în Chișinău, pe strada Alexei Șciusev 103. Reprezintă un monument de arhitectură și istorie de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe. Ansamblul de clădiri a fost construit pe la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1842, Duma urbană a indicat un lot de pământ de 1908 stânjeni pătrați, pe străzile Leova, Buiucani și Meșanskaia, destinat orfelinatului din Chișinău. Primul dintre edificii a fost construit
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
Șciusev, M. Kogălniceanu și Sfatul Țării. Blocul central este alcătuit din două aripi laterale și un corp central, construit de-a lungul liniei roșii a străzii Șciusev, cu o mică retragere pentru crearea unui cour-d’honeur în fața intrării în clădire. Ansamblul prezintă un complex din patru clădiri, construite de-a lungul străzii Șciusev, partea de sus a cartierului fiind ocupată de o fâșie de grădină. În axa de simetrie a cartierului a fost amplasată clădirea principală. Legătura dintre încăperi era soluționată
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]