65,887 matches
-
oferă o viziune de ansamblu asupra preocupărilor de cercetare din interiorul acesteia și asupra rezultatelor științifice și a evoluției acestora în timp. De asemenea, poate răspunde unor întrebări legitime: „De ce ar trebui să fie interesat un cercetător de abordarea în discuție?”, „Ce aduce ea nou și care îi sunt utilizările de succes?”. În acest prim capitol voi încerca să răspund unor particulare ale acestor întrebări generale: „De ce ar trebui un economist, un politolog sau un filosof să fie interesați de ceva
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
rând, prezentarea științei normale în cadrul paradigmei; în al patrulea rând, anomaliile și soluțiile posibile. Înainte de acestea însă, puțină istorie. 1.2. Istoria paradigmei În (1996), Sen enumera câteva momente importante<footnote Sen enumera și contribuțiile lui Aristotel și Kautilya ca discuții în privința agregării intereselor divergente, însă consider că o astfel de lărgire a cadrului paradigmei ar duce la imposibilitatea distingerii ei de altele, deci nu voi subscrie clasificării lui Sen decât în privința lui Borda, Condorcet și Bentham. footnote> ale Teoriei Alegerii
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Fishburn (1983), Nurmi (1987), Merrill (1988), Saari (1988) , (1996), (1999), (2000a), (2000b), (2006), Saari și Tătaru (1999), Risse (2005). O altă temă de cercetare care a primit o atenție importantă în cadrul paradigmei este relația dintre drepturile individuale și alegerea socială. Discuția a fost deschisă de Sen (1970a), (1970b) și continuată într-un număr foarte mare de lucrări, dintre care voi selecta câteva: Sen (1973), (1975), (1976), (1983), (1986), (1992), Ng (1971), Ramachandra (1972), Gibbard (1974), Bernholz (1974), Fine (1975), Seidl (1975
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
conceptuală a teoriilor normative despre societate - teorii care formulează ce anume face ca o alternativă să fie mai bună din punct de vedere social. Examinează modul în care judecățile furnizate de aceste teorii pot depinde de proprietăți ale alternativelor în discuție, cum ar fi preferințele membrilor individuali ai societății. Orice persoană care se gândește la ideea de bine social va avea anumite credințe în privința caracteristicilor pe care trebuie să le aibă o stare socială pentru a fi considerată una bună - bună
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cea mai mare parte a lucrărilor publicate în cadrul acesteia. Deși încă de la apariția lucrării lui Arrow, Social Choice and Individual Values, s-a pus problema sărăciei informaționale și a faptului că aceasta ar fi produs de fapt rezultatul de imposibilitate, discuția în privința acceptabilității cadrului informațional arrowian devine cu adevărat importantă atunci când încercăm să formulăm drepturi libertariene în TAS. Rezultatul de imposibilitate formulat de Sen a produs câteva întrebări importante: „Putem concepe drepturile în interiorul unei funcții de decizie socială?”, „Poate fi libertarianismul
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cea a indivizilor care respectă drepturi) în următorul mod: în primul rând, Sen (1976) amendează (după cum am menționat deja) condiția Pareto și nu pe cea a domeniului nerestricționat; în al doilea rând, soluția Sen introduce preferințele de gradul II în discuția despre paradoxul libertarian: fiecare individ are o preferință în privința alternativelor de pe agendă și o preferință despre cum să conteze preferințele pe alternativele din agendă. Niciuna dintre celelalte soluții nu procedează în acest mod, în sensul că nu sunt introduse preferințe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cu principiul Pareto, permițând, așadar, cel puțin acele negocieri cu care toată lumea este de acord.” [Gibbard, 1974, p. 397] 4.3. Soluția Blau O abordare asemănătoare cu acea a lui Gibbard are Blau în (1975). Pentru început, Blau ia în discuție „întrebarea dacă liberalismul (i.e. condiția libertariană a lui Sen) este o asumpție rezonabilă” [Blau, 1975, p. 396]. Problema este că „fiecare dintre cele două persoane simte mai puternic în opoziție cu decizia privată a celuilalt decât pentru propria decizie privată
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1781, 2000, p. 15]; în al doilea rând, interesul indivizilor este exprimat prin principiul hedonist al utilității, care „aprobă sau dezaprobă orice acțiune pe baza tendinței de a promova sau de a diminua fericirea părții al cărei interes este în discuție” [Bentham, 1781, 2000, p. 14]; în al treilea rând, „acțiunea guvernamentală”, care este opera „unei persoane sau a unor persoane” [Bentham, 1781, 2000, p. 14], are scopul promovării principiului utilității la nivelul comunității; în al patrulea rând, promovarea principiului utilității
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
funcționali de bunăstare socială. Diferența dintre cele două funcții este aceea că prima (funcția de bunăstare benthamiană) este cardinală și comparabilă interpersonal, în vreme ce a doua (funcția de bunăstare arrowiană) este ordinală și necomparabilă interpersonal. Funcționalii de bunăstare socială permit, așadar, discuția despre mai multe tipuri de funcții de bunăstare socială și despre formularea de rezultate mai generale. footnote>. Între aceasta din urmă și funcția de bunăstare socială arrowiană există însă diferențe importante. Introducerea funcționalilor de bunăstare socială este importantă deoarece această
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Prima este cea descrisă și în secțiunea dedicată tranzitivității. Alături de aceasta din urmă, domeniul nerestricționat elimină regula majorității că FBSA acceptabilă (în sensul că regula majorității este intranzitivă doar pentru anumite profiluri). Ceea ce trebuie reținut însă, în acest punct al discuției, este că domeniul nerestricționat face funcția de bunăstare socială invariantă la profiluri individuale intranzitive și la orice reguli de decizie socială care admit doar anumite profiluri de preferință individuală. e) Condiția de nondictatură apelează la cea mai simplă pretenție atunci când
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
credea că știe tot. Cel puțin, scriind-o, așa s-a întâmplat cu autorul ei. Două dintre capitolele acestui volum, Elementele fondului intim-străin și Răspunderea și vina - mergând până la precizarea structurii și la detaliile de tratare -, s-au născut în urma discuțiilor cu Alexandru Dragomir și cu Andrei Pleșu. Le mulțumesc acum încă o dată. 10 august 1994 Păltiniș Despre libertatea gravitațională Libertatea gravitațională Așa cum zborul nu e cu putință în afara gravitației, libertatea nu are sens decât în condițiile existenței limitei. Libertatea reală
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lui „a fi“ și „a nu fi“, sinuciderea este expresia paroxistică a orgoliului nemăsurat. Cel ce se sinucide aduce în spațiul umilinței orice decizie care-l privește și în privința căreia nu a fost consultat. În felul acesta el pune în discuție însăși condiția libertății gravitaționale: capacitatea mea de a mă hotărî și de a hotărî nu se poate exersa decât pe un teren hotărât în prealabil. Cel orgolios ignoră faptul că umilința nu survine cu adevărat decât în clipa în care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sunt în altă parte decât în limitele condiționării mele; că eu sunt liber față de suprema mea condiționare, de însuși faptul de a fi în nemijlocirea lui. A mă hotărî știind ce este frica înseamnă a putea să-mi pun în discuție eul meu, ființa mea strânsă, prin frică, în propriul ei contur. În frică îmi negociez ființa; o pierd ca ființă pur și simplu, ca să o pot câștiga ca ființă liberă. Curajul este mersul prin frică înspre faptul de a fi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este un concept ambiguu. Ea este absolută în măsura în care orice scop este finit, atingerea lui însemnând o împlinire fără echivoc; ea este relativă în măsura în care perfecțiunea este incompatibilă cu caracterul finit al vieții și în care orice limită, odată atinsă, repune în discuție sensurile împlinirii și redeschide astfel spațiul „de depășit-de atins“. * Existența secvenței „de depășit-de atins“ nu este decât consecința modului ambivalent în care poate fi resimțită limita în spațiul conștiinței: ca neajuns și ca împlinire. Insatisfacția în fața limitei resimțite ca neajuns
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
transcendența originii. Devenirea în spațiul libertății. Iubirea Am văzut că primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricărui proiect și oricărei preluări în proiect, se produce în frică. Tocmai pentru că, prin amenințare, hotarele mele sunt puse în discuție, ele nu se revelă în pozitivitatea lor decât pe o cale negativă: știu că sunt pentru că, fiindu-mi frică, sunt amenințat să nu mai fiu. Frica mă face să mă adun în mine și să-mi măsor întinderea în această
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ca lipsite de vârstă. GABRIEL LIICEANU TRAGICUL Paginile acestea, care deschid o „serie de autor“, reprezintă varianta definitivă a volumului cu același nume apărut în 1975 la Editura Univers. Aparent, ne aflăm în fața dezbaterii unui concept de ordin estetic, de vreme ce discuțiile despre tragic în cultura europeană de la Aristotel și până la Schiller sau Croce au pornit de fiecare dată de la specia literară a tragediei. Numai că lucrarea lui Gabriel Liiceanu este, așa cum de altfel ni se spune în subtitlu, o fenomenologie, o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
bucuria iradiantă, bucuria genuină, bucuria explozivă, bucuria suavă, bucuria intens liniștită, bucuria întru sine adunată, bucuria glorioasă, peste lume revărsându-se”. Socratic, dialogul devine, precum symoposion-ul lui Platon, un banchet intelectual. Identic sunt construite următoarele cărți, cu singura deosebire că discuția se poartă în trei, apărând alături de un Mai Știutor și de un Tânăr Prieten, ca un fel de alter ego când al unuia, când al celuilalt, Devotatul Amic. Redus la ultima schemă ideatică și tradus într-un limbaj cât mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
totodată, în precuvânt), nici cea secundă (a precuvântului cu expresia sa) nu pot fi obținute dintr-o dată.” Sunt necesare eforturi. „Toate textele «născute» sunt eo ipso, «făcute». Omul nu are acces la «naștere» decât prin „îndelungata și chinuitoarea «facere»”. Continuând discuția în Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat (1990), cei trei cavaleri ai inteligenței analizează cu maximă acribie „felurile lui a avea”. Nu fără multiple digresiuni menite să ducă la deplina clarificare a termenilor operanți. Prin toate reușitele ontologice, ființa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
și Ungaria. Cartea de față, N. Iorga, este fructul a peste zece ani de muncă istovitoare în biblioteci și arhive publice nu totdeauna foarte dispuse să acorde asistență -, de multe ori în arhive de familie sau, pur și simplu, în discuții îndelungi cu o parte din eroii și eroinele acestei tulburătoare "vieți de om, așa cum a fost". Profesorul Nagy-Talavera, să o spunem fără ocolișuri, este un mare prieten al românilor și un admirator înfocat al lui Iorga, ceea ce nu-l împiedică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
buba", spuse Harriet, "faptul că trăiesc separat. În privința loialității, prioritatea o are la voi cea față de rasa voastră. Și vă îmbogățiți cu toții. Românii cred că jefuiți bogăția țării lor și nu dați nimic în schimb". Harriet adusese acest aspect în discuție doar ca un subiect de conversație. Așa că o ului reacția violentă a celorlalți. Într-o adevărată cacofonie de voci, toți îi acuzau pe români de rasism, lăcomie, puturoșenie etc. Drucker (atunci cînd reuși să se facă auzit) spuse: Există loc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al lui Eminescu practic fără rezerve -, pesimismul metafizic omniprezent în opera marelui poet național este absent în opera lui Iorga. Poate că din cauză că Iorga a fost în primul rînd un luptător. Astfel încît atît de eminesciana resemnare pesimistă ieșea din discuție. După cîteva turnee de familiarizare cu lumea intelectuală bucureșteană, Iorga și soția sa au plecat în toamna lui 1890 ca să petreacă trei ani de studii și cercetări peste hotare. Obținuse o bursă cu ajutorul lui Odobescu și al lui Xenopol în vederea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la acestea. Cea mai mare parte a ideilor sale critice aveau drept sursă cinci autori francezi: Paul Bourget, J. M. Guyau, G. Séailles, E. Hennequin și H. Taine. Acești critici s-au remarcat apelînd la descoperirile științifice ale secolului în discuțiile despre artă, invocîndu-i adesea pe Spencer, Darwin și Karl Wundt. Iorga nu i-a urmat în totalitate, modificînd ideile pe care le putea folosi. Paul Bourget era un revanchard, o figură distinsă a reacțiunii republicane din timpul Celei de a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga să fie în plină activitate tot restul vieții. O adevărată camaradă, altruistă, modestă, a fost neobosită alături de soțul ei, ajutîndu-l. Un ziar a prezentat-o sub titlul Secretara domnului Iorga. Articolul explica faptul că doamna Catinca constituia subiect de discuție mai mult pentru europeni decît era cunoscută în România. Cei care nu o prețuiau trebuie să țină seama de faptul că, în modestia ei, ea a fost secretara "perpetuă" a profesorului Iorga. În primul rînd, își făcea datoria de mamă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
120. Era cu siguranță lipsit de realism în politică, vanitatea, temperamentul și naivitatea sa aproape garantîndu-i eșecurile în acest domeniu. Pe lîngă devoțiunea sa față de România, Iorga era devotat și soției și familiei sale. Șeicaru își amintește că în timpul unei discuții despre piesele lui Iorga, l-a întrebat pe acesta cum se putea aștepta să scrie piese bune din moment ce cunoscuse doar două femei toată viața lui? Iorga a fost de acord, dar i-a mărturisit că nu se poate uita la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Începuse bătălia. Metamorfozarea unui istoric și critic literar într-un polemist fără teamă era deja un fapt împlinit. A continuat să predea, dobîndind sprijinul studenților. România era o țară aparținînd Lumii a Treia. Universitățile erau acolo un forum important pentru discuțiile politice. Și-a continuat și cercetările peste hotare în Olanda și Galicia, unde a vizitat Arhivele Czartoriski. După răscrucea veacului, Iorga s-a concentrat asupra României "mari" propriu-zise, în sensul Daciei Traiane, călătorind dintr-un capăt în celălalt al țării
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]