66,723 matches
-
datorită lui Qurabin, un adept al tradiției religioase din Tesh pe care Cutter și Judah îl întâlnesc în călătoria lor către Consiliul de Fier; Qurabin, călugăr al Momentului Lucrurilor Pierdute și Ascunse, dă ceva ce-i aparține pentru a căpăta cunoașterea necesară alungării spiritului (pe parcursul romanului, Qurabin își pierde limba natală, diverse amintiri și, în final, vederea - toate pentru a-i ajuta pe ceilalți). În sfârșit, Qurabin îl ia pe Jacobs cu el în "domeniul lui Tekke Vogu". Ori este ucis
Consiliul de Fier () [Corola-website/Science/322905_a_324234]
-
parte nici din cele mai ușoare clase ale societății, ci care a trebuit să-și dobândească pâinea de zi cu zi prin munca brațelor sale, și totuși a contribuit cu mult prin propriul său talent și prin neobositele căutări la cunoașterea de către noi a , și a altor forme de viață organică îngropate în apropiere de Lyme Regis ..." Charles Dickens a scris și el un articol despre viața ei în februarie 1865 în revista sa literară "" în care a pus accent pe
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
fost întâmpinat de oamenii demonizați imediat după ce a coborât din barcă. Ținutul Gherghesenilor nu se învecinează cu Marea Galileei, totuși autorii Evangheliilor după Marcu și după Luca au plasat acolo această minune. Autorul Evangheliei după Matei are o mai bună cunoaștere a geografiei regiunii decât ceilalți evangheliști și a schimbat localizarea minunii în ținutul Gadarenilor pentru că este mai aproape de Marea Galileei. Evanghelia după Marcu consemnează că această minune a avut loc când Iisus a traversat Marea Galileii (Lacul Ghenizaret) în ținutul
Exorcismul din ținutul Gadarenilor () [Corola-website/Science/322935_a_324264]
-
Personajul în teatru" (1966), propune și câțiva termeni insoliți, chiar dacă nu îndeajuns de tehnic definiți: „talentul personajului" (potențialul marilor personaje de a permite interpretări noi, în funcție de epocă, mediu sociocultural, talent regizoral și actoricesc) și „cultura rolului" (pregătirea culturală a actorului, cunoașterea epocii în care evoluează personajul interpretat etc.). Lucrările secvențe, deși dominate de același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții: de exemplu, supralicitarea lui Aurel Baranga - și sunt deschise la inovație - studii
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
s-a cristalizat în secolele VII - VI î.Hr., detașându-se, treptat, de cea religioasă. Spiritul lor critic, preocuparea pentru înțelegerea omului naturii și Universului i-au determinat să încerce depășirea explicațiilor tradiționale oferite de religie; tendința către alte căi de cunoaștere a adevărului, frumosului, fericirii, justiției și ordinii s-a accentuat în perioadele de intensificare a conflictelor interne din polisuri și a luptelor pentru hegemonie în Elada, din secolele V - IV î.Hr. Dacă explicația clasică a apariției și existenței lumii se
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
numeroase caracteristici de sectă ascetică și purificatoare (în sudul Italiei și Sicilia). Grație lui Pitagora și pitagoricienilor, filosofia greacă își consolidează conceptul de Kosmos și armonie. Determinarea numerică devine armonioasă și este esențială pentru înțelegerea fenomenelor. Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine - Gnothi se auton. Esențială pentru om este capacitatea sa de a intra în relație de dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoașterea propriei noastre ființe și a destinului acesteia se realizează pe
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
și este esențială pentru înțelegerea fenomenelor. Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine - Gnothi se auton. Esențială pentru om este capacitatea sa de a intra în relație de dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoașterea propriei noastre ființe și a destinului acesteia se realizează pe două căi: mediat, pe cale oraculară, prin metode mantice, divinatorii; directă, prin cunoașterea de sine, care invită la contemplarea interioară, la introspecție, acțiune posibilă datorată intervenției daimonului. Socrate a fost primul
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
de a intra în relație de dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoașterea propriei noastre ființe și a destinului acesteia se realizează pe două căi: mediat, pe cale oraculară, prin metode mantice, divinatorii; directă, prin cunoașterea de sine, care invită la contemplarea interioară, la introspecție, acțiune posibilă datorată intervenției daimonului. Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditației sale ființa umană. Începând cu Socrate, omul devine în mod exclusiv o problemă pentru
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
lucrări (dialogurile Phaidon, Republica, Legile etc.), pornind de la metoda lui Socrate - al cărui elev a fost - a creat dialectica și a făcut sinteza între raționalism și spiritualismul lui Pitagora. În sistemul său Ideile erau o realitate absolută și imuabilă, inaccesibilă cunoașterii raționale. Opera politică ne înfățișează, la maturitatea târzie, un Platon dezamăgit de tentativele de înfăptuire a „statului ideal” (condus de filosofi), dar capabil să ne transmită mesajul că scopul statului este să asigure ordinea, dreptatea. Discipol al lui Platon ,Aristotel
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.A ridicat raționamentul (inducție și generalizare) la rangul de „cale a cunoașterii” științifice. Omul este perfecțiunea lumii vii, iar politica are drept scop fericirea lui prin justiție. În Evul mediu, ideile filozofilor greci au fost pierdute în Europa de Vest. Odată cu căderea Romei, puțini oameni din vest știau să citească greacă. Califi Abbasizi au
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
german, după un an de bursă la Bamberg. Voi consacră, timp de două numere, spațiul acestei rubrici celor două expoziții, întrucat fiecare aduce o experiență artistică proprie în contactul cu alte lumi, vorbesc, mai ales pentru tânăra generație, despre importanța cunoașterii, a experiențelor culturale, despre felul în care suntem pregătiți să le asimilam. Bogdan Vlăduță este un tânăr plastician a cărui prima expoziție am văzut-o la Galeria Catacomba, în 1999. Aflat atunci doar la trei ani de la terminarea Academiei de
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
Heraclit este Logos-ul, un principiu unificator al "contrariilor", care guvernează totul și stă la baza tuturor lucrurilor. Xenophan critică viziunea homerică dominantă a vremii privind reprezentarea antropomorfică a zeilor și insistă asupra procesului de dezvoltare a omului în procesul cunoașterii și perfecționării sale continue. La rândul său, Parmenide, printr-o strânsă argumentație logică, consideră mișcarea drept rezultat eronat al observației de fiecare zi, în concordanță cu afirmația paradoxală a lui Zenon din Elea, conform căruia "săgeata pornită din arc stă
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
maieutikè"), afirmând că era capabil, prin felul său de a formula întrebările, să "extragă" din spiritul interlocutorului cunoștințe existente în ei fără să o știe, asemenea unei moașe (meseria mamei sale) care ajută la nașterea copilului. Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine, care se realizează pe două căi: a) mediat, pe cale oracolară, prin metode mantice de prezicător; b) în mod direct, acțiune datorită unui "demon" (δαιμων: "daimon"), adică unei voci interioare (și nu demon în sensul malefic al cuvântului), o
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
propriile sale învățături, astfel încât uneori este greu de deosebit între ceea ce îi datorează maestrului său și ceea ce îi aparține lui însuși. Teoria ideilor lui Platon, cu alegoria cavernei în care se găsesc oamenii, într-o umbră considerată viața reală, înainte de cunoașterea adevărului, este concepția sa filosofică cea mai cunoscută. Ideile sunt prezente de totdeauna în spatele aparenței, ele existență independente într-o sferă superioară, sunt eterne și singure reprezintă adevărul, în timp ce lucrurile nu sunt decât imaginea ideilor din care derivă. Filosoful, singur
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
autorul lucrării ""Introducere în doctrina lui Platon"". Aristotel frecventează "Academia" lui Platon, dar se distanțează curând de maestrul său și devine principalul lui critic. În timp ce în sistemul filosofic al lui Platon, ""Ideile"" erau o realitate absolută, transcendentă și imuabilă, inaccesibilă cunoașterii raționale, Aristotel își propune ca scop cercetarea realității în natură și în societatea umană, din care rezultă apoi sistematizrea cunoștințelor dobândite. Acumulând ca filosof cunoștințe enciclopedice, Aristotel abordează studiul unor domenii speciale, cum sunt "dinamica", "kinetica", "forma" și "substanța". El
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
înțelepciunea și fericirea. Filosofia stoică este un întreg coerent, o filosofie sistematică a totalității, care, pornind de la logică și trecând prin legile fizicei, are ca scop final - ca și alte doctrine filosofice elenistice - normativele morale, etica. În conformitate cu logica stoică, orice cunoaștere își are originea în impresiile reale ale lucrurilor date de simțuri, care sunt înregistrate de spirit sub forma percepțiilor. Aceste percepții, confirmate prin experiențe repetate, se dezvoltă silogistic și devin concepte logice. Demonstrarea adevărului derivă din forța persuasivă exercitată de
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
principii: logica sau "canonica", fizica (atomismul) și etica (semi-ateismul). Școala lui Epicur (""Grădina lui Epicur""): Adepți ai Epicureismului la romani: Termenul scepticism își are originea în limba greacă: "Σκεψις" ("sképsis"), însemnând cercetare, îndoială, dubiu. Sceptic este cel care neagă posibilitatea cunoașterii adevărului sau, mai precis, admite ideea unui lucru gândit, însă - întrucât noțiunea obiectului real se bazează pe datele furnizate de simțuri, care dau percepții înșelătoare și variabile în timp - se îndoiește că reprezentării unui lucru în gândire îi corespunde realitatea
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
și practice. Renunțând la teoriile filologice mai vechi, el a considerat necesară considerarea moștenirii antichității ca un întreg de cunoștințe ("totius antiquitatis cognitio"), istorice și filosofice. Böckh împarte filologia în cinci părți: mai întâi, o anchetă în actele publice, cu cunoașterea vremurilor și locurilor în instituțiile civile, și, de asemenea, în legislație; în al doilea rând, o anchetă în afacerile private; în al treilea rând, o prezentare a religiilor și artelor popoarelor antice; în al patrulea rând, un istoric al tuturor
Philipp August Böckh () [Corola-website/Science/319498_a_320827]
-
poate generaliza pentru sisteme mecanice complexe, modelate prin sistemul de puncte materiale, corpul solid și rigid, etc. Principial, relația ecuației este expresia legăturii cauzale dintre forță (cauza modificării stării dinamice) și variația impulsului (efectul acțiunii, adică măsura schimbării stării dinamice). Cunoașterea expresiei explicite a ecuației fundamentale are o importanță centrală în studiul mișcării corpurilor din cadrul mecanicii newtoniene întrucât permite găsirea integralei generale a mișcării, adică a relațiilor care exprimă dependența de timp a vitezei și poziției corpului. Determinismul newtonian afirmă că
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
ideea de "echilibru cosmosic" a fost proeminentă în literatura maiașă antică, apocalipsa din 21 decembrie 2012 nu ține din aceste tradiții. În schimb, acesta este legat de conceptele americane, cum ar fi mișcarea New Age, milenarismul și credința într-o cunoașterea secretă provenită din locuri și/sau timpuri îndepărtate. Printre temele găsite în literatura despre 2012, se numără "suspiciunea față de cultura mainstream occidentală", ideea de evoluție spirituală și posibilitatea de a conduce lumea într-o Noua Eră prin exemplu individual sau
Apocalipsa din 21 decembrie 2012 () [Corola-website/Science/319865_a_321194]
-
managementului inovării: ٭strategia inovării; ٭organizarea și cultura inovării; ٭procesele ciclului de viață al inovării (managementul ideii, dezvoltarea modelului de afacere, proces, produs/serviciu) precum și cel de îmbunătățire c ontinuă și lansare; ٭factorii favorizanți ai managementului inovării (managementul resurselor umane, managementul cunoașterii, managementul proceselor, managementul proiectelor, controlling și IT; ٭rezultatele inovării. Este necesar ca rezultatele activității inovative să fie evaluate sistematic. Elementele componente ale unei strategii de inovare a unei companii sunt:, ٭"viziunea": prospecția în timp a companiei, a rezultatelor, structurii și
Managementul inovării () [Corola-website/Science/315959_a_317288]
-
a constituit un moment de răscruce pentru civilizația europeană de până atunci în ceea ce privește comunicarea de masă și o contribuție reală la ceea ce filosofia modernă definește ca fiind libertate. Efectul imediat a fost răspândirea rapidă și cu acuratețe a informațiilor și cunoașterii umane, scăderea cheltuielilor de imprimare și împuternicirea maselor prin punerea la dispoziție a unei platforme eficiente de transmitere a ideilor și opiniilor care puteau fi critice la adresa diferitelor tipuri de autoritate existente la acea vreme. De asemenea, se consideră că
Libertatea presei () [Corola-website/Science/318899_a_320228]
-
etc, incluzând conservarea culturilor minoritare și tribale din Eurasia, precum și în inițiativa "Balkan Cultural Network" (împreună cu omul de cultură grec și producător muzical Nikos Valkanos și a altor colegi din Balcani). Este un puternic avocat al surselor libere și al cunoașterii "fundațiilor civilizatoare ale fiecărei societăți umane". Este susținător și dezvoltator activ al mai multor proiecte regionale Wikipedia, în special în Europa de Est. Ca un scriitor, dramaturg și scenarist, a fost premiat și nominalizat de zeci de ori la nivel național și
Zoran Stefanovici () [Corola-website/Science/318961_a_320290]
-
atât de ușor de derutat, a suspiciunii, a presimțirii, în care se află totuși o forță solară de un gen aparte, care pătrunde și iluminează” (Aeppli). Galbenul auriu cu o ușoară nuanță roșcată este cel mai adesea atributul dragostei de cunoaștere; galbenul pal este caracteristic agresivității pline de viclenie, astfel fiind înfățișate veșmintele lui Iuda. În plus, în evul mediu evreii purtau veșminte galbene. În concepția cosmogonică a triburilor maya, galbenul era asociat sudului. În simbolistica alchimică a culorilor, galbenul (citrinitas
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
cu personaje din romanele "La răscruce de vânturi" (1847) de Emily Brontë și "Un ciclon la Jamaica" (1929) de Richard Hughes. Mircea Eliade introdusese anterior asemenea personaje tulburătoare prin ingenuitatea criminală în romanul "Isabel și apele diavolului" (1930), dovedind o cunoaștere a lumii copilăriei și a pubertății. „Farmecul confuz” și „grația odioasă” a Siminei creează cititorilor amintiri complexe și sentimente de neliniște, contribuind la cristalizarea valorii literare a nuvelei. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]