66,303 matches
-
de diaristul britanic W. N. P. Barbellion, pseudonim al lui Bruce Frederick Cummings (1889-1919), care a ținut un jurnal detaliat al bolii de care suferea și al luptei sale cu aceasta. Jurnalul său a fost publicat în 1919 sub titlul "Jurnalul unui om dezamăgit". Cercetările curente vizează identificarea unor tratamente mai eficiente și mai ușor de administrat și de tolerat pentru SM recurent-remitentă; identificarea unor tratamente pentru subtipurile progresive; crearea unor strategii de neuroprotecție; și identificarea unor tratamente simptomatice eficiente. În
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
( n. 17 aprilie, 1955, Chișinău) este un analist politic, dramaturg, publicist și scriitor basarabean, fondatorul trustului media "Jurnal Trust Media". După absolvirea școlii medii de cultură generală nr. 32 (actualmente Liceul român Iulia Hașdeu din Chișinău, în 1975, dă admiterea la Facultatea de ziaristică a Universității de Stat din Moldova, al cărei licențiat devine în 1980. În 1987
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
cele mai credibile și mai captivante ziare de limba română - "Flux", care ulterior s-a devizat în două ediții: "Flux - Cotidian Național" (cu 5-6 apariții în săptămână) și "Flux - Ediția de vineri" (săptămânal). În noiembrie 1999, fondează un nou hebdomadar - "Jurnal de Chișinău" , care de asemena captează repede simpatia și încrederea cititorilor, fiind recunoscut de către forurile mass-media din Republica Moldova drept cel mai reușit debut în presa periodică din Republica Moldova. Ca redactor-șef, Val Butnaru a adunat în jurul "Jurnalului de Chișinău" o
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
un nou hebdomadar - "Jurnal de Chișinău" , care de asemena captează repede simpatia și încrederea cititorilor, fiind recunoscut de către forurile mass-media din Republica Moldova drept cel mai reușit debut în presa periodică din Republica Moldova. Ca redactor-șef, Val Butnaru a adunat în jurul "Jurnalului de Chișinău" o echipă de gazetari de înaltă calificare și numeroși colaboratori dintre personalitățile vieții politice și culturale basarabene. Însuși Val Butnaru publică număr de număr (inițial - săptămânal, iar din 2003, de două ori pe săptămână), sub genericul "E la
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
publicist, referindu-se și la diverse documente secrete ale vremii, îl considera pe drept partizan al unirii Basarabiei cu Moldova de peste Prut, parte a Principatelor Române Unite. În acest context jurnalistul Vladimir Afanasiev notează în articolul “Dincolo de clipa memoriei”: “În jurnalul lui Nicolae C.Ciacârz-Cuș, fost senator, avocat din Stodolna (în prezent raionul Rezina), unde este vorba de luptătorii de pe teren obștesc în Basarabia sec. XIX, am găsit niște mărturisiri. “Când eram liceean la Odessa, povestește dumnealui, m-am prezentat odată
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]
-
comentariul la studiul lui Martin Heidegger, ""Erläuterungen zu Hölderlins Dichtung"". "Memnon", 1934; "Moartea lui Pan", 1940; "Juvanum", 1945; "Râul", 1953; "Por las calzadas de Punta Europa", 1956; "Twist", 1963; "Recitativ", 1965; "Dialoguri", 1964; "Punta Europa", 1969; "Dialogos", 1971; "Kairos", 1974: "Jurnal", 1975; "Discurs și excurs", 1978; "Imperiul", 1981; "Cantata învierii", 1982; "Rugăciune de ziua Marianei", 1983; "Cartea Regilor și Împăraților",1984 "Seis poemas de Hölderlin", 1957 și "Pathmos de Hölderlin", 1975 (în limba spaniolă); "Opera lirică a lui San Juan de la
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
Armata Iugoslavă s’a retras din Kosovo și Metohia, iar NATO și formațiunile paramilitare Albaneze au preluat controlul asupra regiunii. Milinko Stefanovici, ca fotograf, a fost martorul represaliilor împotriva locuitorilor nealbanezi lipsiți de apărare. Aducem în fața dumneavoastră câteva fragmente din jurnalul ținut de Stefanovici în acele zile groaznice. Fotografiile sale au fost premiate în mai mult de 380 în expoziții din țară și din străinătate.
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
la judecarea patriarhului Nikon al Moscovei. Pe drumul de întoarcere de la Moscova, Paul de Alep a murit la 30 ianuarie 1669 în orașul Tiflis din Georgia, iar două dintre notele lui scrise acolo s-au pierdut. Paul a scris un jurnal de călătorie în limba arabă, cu denumirea de "Călătoriile lui Macarie, Patriarhul Antiohiei". Aceste însemnări au fost traduse în limbile engleză ("The Travels of Macarius, Patriarch of Antioch", Londra, 1836), rusă ("Путешествие антиох. патриарха Макария", Moscova, 1896-1899) și română. Prima
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
cu denumirea de "Călătoriile lui Macarie, Patriarhul Antiohiei". Aceste însemnări au fost traduse în limbile engleză ("The Travels of Macarius, Patriarch of Antioch", Londra, 1836), rusă ("Путешествие антиох. патриарха Макария", Moscova, 1896-1899) și română. Prima traducere în limba română a jurnalului a fost realizată de către Emilia Cioran și a apărut la București în 1900. Jurnalul său este împărțit în trei părți principale, care corespund aceleiași călătorii: drumul spre Moscova, popasul la Moscova și drumul de întoarcere. Prima parte este o descriere
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
limbile engleză ("The Travels of Macarius, Patriarch of Antioch", Londra, 1836), rusă ("Путешествие антиох. патриарха Макария", Moscova, 1896-1899) și română. Prima traducere în limba română a jurnalului a fost realizată de către Emilia Cioran și a apărut la București în 1900. Jurnalul său este împărțit în trei părți principale, care corespund aceleiași călătorii: drumul spre Moscova, popasul la Moscova și drumul de întoarcere. Prima parte este o descriere exactă a traseului, inclusiv teritorii, orașe și sate (în principal, descrieri de la Constantinopol, Moldova
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
călători, care au prezentat Rusia exclusiv din punctul de vedere al țarului. Paul a făcut drumul de întoarcere pe scurtătură, ca urmare a cunoașterii terenului descris anterior. Descrierea teritoriilor traversate de Paul de Alep completează informațiile istorice furnizate de el. Jurnalul său este o sursă istorică importantă cu privire la Valahia, prezentând principalele evenimente ale domniei lui Constantin Șerban Basarab (1654-1658) și expediția otomană din 1657. Lucrarea sa conține materiale valoroase cu privire la situația politică din Ucraina, cultura, obiceiurile și stilul de viață al
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
cultura, obiceiurile și stilul de viață al poporului ucrainean de la mijlocul secolului al XVII-lea. El prezintă aspecte din luptele polono-căzăcești, dând vina pe magnații polonezi pentru oprimarea socială, religioasă și națională a populațiilor din Ucraina. Paul și-a scris jurnalul la Moscova în anul 1656, cu puțin timp înainte de a începe drumul său de întoarcere. El a elaborat o versiune extinsă în 1664, înainte de a doua sa plecare la Moscova. Descrierea călătoriei a fost distribuită în anii următori sub formă
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
curând în cel literar-filosofic. Aceștia sunt Gabriel Liiceanu (n. 1942), Andrei Pleșu (n. 1948), Sorin Vieru (n. 1933), Andrei Cornea (n. 1952), Vasile Dem. Zamfirescu, Alexandru Surdu (n. 1938) și Corneliu Mircea. Gabriel Liiceanu a devenit proeminent după ce a publicat "Jurnalul de la Păltiniș", unde și-a descris aventura sub îndrumarea lui Noica. De asemenea, aceasta fost cartea care l-a transformat pe Noica într-un fel de stea filosofică. "Jurnalul" este poate cea mai influentă publicație românească de la sfârșitul anilor 1980
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
și Corneliu Mircea. Gabriel Liiceanu a devenit proeminent după ce a publicat "Jurnalul de la Păltiniș", unde și-a descris aventura sub îndrumarea lui Noica. De asemenea, aceasta fost cartea care l-a transformat pe Noica într-un fel de stea filosofică. "Jurnalul" este poate cea mai influentă publicație românească de la sfârșitul anilor 1980. Ea încurajează studiul limbi grecești vechi, a latinei și germanei, ca premise pentru un studiu serios al filosofiei. Proiectul filosofic al lui Liiceanu a fost inițial centrat în jurul ideii
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
ea a spus că ar fi fericită să trăiască acolo pe termen nelimitat numai dacă ar putea face plimbări fără a fi păzită în permanență. Conștiente totuși de faptul că erau urmărite, Maria și Anastasia și-au ars scrisorile și jurnalele în aprilie 1918. În aprilie 1918, când familia a fost separată pentru scurt timp, Țarina Alexandra a ales-o pe Maria pentru a-și acompania părinții la Ecaterinburg. În timpul anului de captivitate, Maria s-a transformat din copil în femeie
Maria Nicolaevna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/316001_a_317330]
-
în "Ju-on", acțiunea este reprezentată prin secvențe nonlineare și conține fire narative secundare. Familia Saeki trăiește fericită într-o suburbie din Tokyo, însă soția Kayako Saeki se îndrăgostește de profesorul fiului ei, Peter Kirk, scriind obsesiv despre el într-un jurnal. Soțul ei, Takeo, descoperă jurnalul și, crezând că este vorba de infidelitate, își ucide soția rupându-i gâtul. După aceea, își târăște fiul, Toshio, prin casă și îl îneacă, alături de pisica Mar, în cadă, pentru a-și acoperi urmele. Takeo
Blestemul () [Corola-website/Science/316090_a_317419]
-
prin secvențe nonlineare și conține fire narative secundare. Familia Saeki trăiește fericită într-o suburbie din Tokyo, însă soția Kayako Saeki se îndrăgostește de profesorul fiului ei, Peter Kirk, scriind obsesiv despre el într-un jurnal. Soțul ei, Takeo, descoperă jurnalul și, crezând că este vorba de infidelitate, își ucide soția rupându-i gâtul. După aceea, își târăște fiul, Toshio, prin casă și îl îneacă, alături de pisica Mar, în cadă, pentru a-și acoperi urmele. Takeo ascunde trupurile în pod și
Blestemul () [Corola-website/Science/316090_a_317419]
-
Danemarcei o constituție liberă care a avut o viață destul de lungă. Regele Christian al VIII-lea a continuat patronajul astronomiei al predecesorului său, oferind medalii de aur pentru descoperirea de comete și sprijinind financiar pe Heinrich Christian Schumacher cu publicarea jurnalului științific "Astronomische Nachrichten". Văzând că singurul său fiu, viitorul Frederick al VII-lea nu putea avea moștenitori a început aranjamentele pentru a asigura succesiunea în Danemarca. Viitorul Christian al IX-lea a fost ales prinț ereditar în mod oficial prin
Christian al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316242_a_317571]
-
a armatei austriece, a ajuns până la suburbiile orașului Znaim, care au devenit miza unor lupte violente. Către ora 19, Marmont a reușit în sfârșit să facă joncțiunea cu Masséna, însă centrul francez nu progresase deloc. Generalul Guyot a notat în jurnalul său: Între timp, arhiducele Carol a propus un armistițiu care a fost acceptat de Napoleon, considerându-și armata ca fiind prea slăbită pentru a mai purta o nouă bătălie. Bătălia a reprezentat sfârșitul campaniei din 1809, însă nu și al
Bătălia de la Znaim () [Corola-website/Science/316252_a_317581]
-
și prăbușirea politică și militară a țării”". Înainte de război, influența sa ajunsese atât de mare încât comuna sa natală a fost redenumită la un moment dat ”Stelian Popescu”, de către guvernul liberal. Referitor la această denumire, Marta Breabăn scria următoarele în jurnalul său: "„Se numea Stelian Popescu fiindcă directorul ziarului" Universul "de pe atunci era născut în această comună, tatăl lui fiind preot aici. În satul lui natal, Stelian Popescu a făcut biserică, școală, primărie și dispensar. Biserica a fost pictată de pictorul
Stelian Popescu (ziarist) () [Corola-website/Science/320018_a_321347]
-
Transilvania. În cele din urmă, compania a intrat, la mijlocul anului 2002, în proprietatea omului de afaceri Dan Adamescu, care deține, printre altele, magazinul Unirea Shopping Center, societatea de construcții Mega Construct și imobilul de birouri International Business Center. Conform ziarului Jurnalul Național, Astra Asigurări a împrumutat ziarul România liberă cu 23,5 milioane de euro, folosind ilegal fondurile provenite din încheierea de către clienți a polițelor de asigurare.
Astra Asigurări () [Corola-website/Science/320044_a_321373]
-
a ucis 48 de japonezi și a prins 15 pe parcursul lunii mai. Pe Manus, circa 586 de japonezi morți au fost numărați și au fost luați 47 de prizonieri. Generalul Krueger a declarat oficial campania terminată la 18 mai. Un jurnal găsit asupra unui soldat japonez mort relatează ultimele sale zile:
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
care și-au pierdut viața 12 elevi și un profesor. În același timp, alți 24 de elevi au fost răniți. După ce și-au încheiat planul, cei doi s-au sinucis. Deși temeiurile acestui act rămân incerte, conform celor menționate în jurnalele autorilor masacrului, cei doi și-au dorit ca faptele lor să echivaleze atacul din orașul Oklahoma din 1995. Evenimentul a devenit punctul culminant al dezbaterii legate de problema armelor, problema disponibilității armelor de foc și implicarea tinerilor în atacuri armate
Masacrul de la liceul Columbine () [Corola-website/Science/320178_a_321507]
-
privat pe America Online. Site-ul original a fost făcut să găzduiască nivelele la Doom pe care el și Dylan le-au creat, în special pentru prieteni. Harris avea și un blog pe site, unde erau glume și un mic jurnal despre părinți, școală și prieteni. Până la sfârșitul anului, site-ul conținea instrucțiuni despre cum să faci necazuri, cum să faci explozibil, și activitățile pe care el și Klebold le cauzau. Începând cu anul 1997, postările de pe blog arătau primele semne
Masacrul de la liceul Columbine () [Corola-website/Science/320178_a_321507]
-
într-un război împotriva societății și trebuiau să acționeze. Blogul lui Harris a dispărut iar site-ul și-a reluat scopul original, acela de postare a nivelelor din Doom. În acest timp, Harris și Dylan își scriau planurile într-un jurnal. În ciuda acestor chestii, Harris a dedicat o secțiune a site-ului spre postarea unei colecții de arme și despre cum să construiești bombe pentru diferite atacuri. Când existența website-ului a fost făcută publică, AOL a șters permanent site-ul de pe
Masacrul de la liceul Columbine () [Corola-website/Science/320178_a_321507]