65,778 matches
-
putut face nimic? Răspunsul din partea reprezentanților Companiei de Apă Buzău: Vă informăm că, în a două jumătate a anului 2015, Compania de Apă a implementat o investiție semnificativă în retehnologizarea punctelor termice din municipiu, care a constat în montarea unor stații de deferizare și demanganizare, fapt ce a generat o scădere drastică a situațiilor în care supraconsumul de apă aferent sărbătorilor a condus la tulburarea apei furnizate. În Micro 3, PT 16 a fost dotat cu un asemenea filtru complex, urmând
REVOLTĂ în Buzău. Conducerea de la Compania de Apă, decapitată by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101164_a_102456]
-
scădere drastică a situațiilor în care supraconsumul de apă aferent sărbătorilor a condus la tulburarea apei furnizate. În Micro 3, PT 16 a fost dotat cu un asemenea filtru complex, urmând ca și la PT 17 să fie instalată o stație similară. Nu exludem posibilitatea ca, punctual, în unele locuințe din condominiile aferente cartierului Micro 3, apa să fi prezentat suspensii feruginoase în perioada sărbătorilor de iarnă, dar trebuie să știți că acest gen de situații pot apărea și din cauza instalației
REVOLTĂ în Buzău. Conducerea de la Compania de Apă, decapitată by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101164_a_102456]
-
Începând cu 1992 a fost director al Centrului de Cercetări pentru Oenologie — Filiala Iași a Academiei Române. A înființat mai multe plantații viticole experimentale, colecții ampelografice, care conțin descrieri amănunțite ale speciilor și soiurilor de viță de vie, a fondat o stație pilot de vinificație și un laborator de oenologie, menite să asigure formarea viitorilor specialiști. În acest scop a elaborat cursuri, manuale și caiete de lucrări practice. Cercetările sale, considerate de referință în domeniul oenologiei din țară și din străinătate, sunt
Academia Română este în doliu by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101205_a_102497]
-
Legiunea continua să formeze ariergarda corpului expediționar și a ajuns la Vladivostok pe 18 mai 1920. Aceasta s-a întâmplat în pofida unor manevre de întârziere coordonate de cehi - care controlau traficul feroviar în sector și care au oprit eșaloanele în stația feroviară Pogranicinaia (la jumătatea distanței dintre Harbin și Vladivostok), manevre fiind făcute de aceștia cu scopul de a ocupa ei locurile destinate evacuărilor din lunile mai și iunie. Datorită succeselor române în confruntarea cu Armata Roșie și pentru determinarea și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Radarul P-8 (în rusă ”Волга”, după clasificarea NATO ”Knife Rest A”) a fost o stație de radiolocație terestră, sovietică, pentru descoperire îndepărtată, care lucra în gama de unde metrice. A fost prima stație de radiolocație sovietică de observare circulară a spațiului aerian. În comparație cu celelalte stații sovietice existente (RUS-2, RUS-2s și P-3) noua stație a îmbrățișat
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
Radarul P-8 (în rusă ”Волга”, după clasificarea NATO ”Knife Rest A”) a fost o stație de radiolocație terestră, sovietică, pentru descoperire îndepărtată, care lucra în gama de unde metrice. A fost prima stație de radiolocație sovietică de observare circulară a spațiului aerian. În comparație cu celelalte stații sovietice existente (RUS-2, RUS-2s și P-3) noua stație a îmbrățișat o serie de modernizări. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
rusă ”Волга”, după clasificarea NATO ”Knife Rest A”) a fost o stație de radiolocație terestră, sovietică, pentru descoperire îndepărtată, care lucra în gama de unde metrice. A fost prima stație de radiolocație sovietică de observare circulară a spațiului aerian. În comparație cu celelalte stații sovietice existente (RUS-2, RUS-2s și P-3) noua stație a îmbrățișat o serie de modernizări. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul a fost realizat în
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
fost o stație de radiolocație terestră, sovietică, pentru descoperire îndepărtată, care lucra în gama de unde metrice. A fost prima stație de radiolocație sovietică de observare circulară a spațiului aerian. În comparație cu celelalte stații sovietice existente (RUS-2, RUS-2s și P-3) noua stație a îmbrățișat o serie de modernizări. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul a fost realizat în anul 1950 la Institutul de Cercetări Științifice în Radiotehnică
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
mobilă). P-8 a utilizat o singură antenă atât la emisie cât și la recepție, care se rotea cu o viteză de 2 ture pe minut. Antena a avut doua etaje de 4 elemente, de tip "canal de undă". În stație s-au utilizat doi indicatori - de observare circulară și de înălțime. Indicatorul de înălțime în combinație cu un goniometru a permis să se determine unghiul de înălțare al țintei cu ajutorul unei nomograme și înălțimea ei de zbor. În compunerea stației
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
stație s-au utilizat doi indicatori - de observare circulară și de înălțime. Indicatorul de înălțime în combinație cu un goniometru a permis să se determine unghiul de înălțare al țintei cu ajutorul unei nomograme și înălțimea ei de zbor. În compunerea stației a intrat și interogatorul terestru prin radiolocație NRZ- 1, având o antenă separată și lucrând în sistemul de identificare a apartanenței de stat a avioanelor numit ”Kremnîi-1”. Pentru protecția împotriva bruiajului pasiv s-a folosit cel mai simplu sistem de
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
sistem de selecție a țintelor mobile (SȚM) cu heterodină coerentă în instalația de recepție fără schemă de compensare după o perioadă (CDP) a impulsurilor. Indicarea țintei mobile se realiza prin bătăile între tensiunile semnalului primit și ale heterodinei coerente. Emițătorul stației a avut un sistem de stabilizare a frecvenței. Receptorul superheterodină oferă dubla conversie din înalta frecvență - în frecvență intermediară și în frecvență joasă. La frecvența joasă s-a realizat protecția stației la bruiajul activ în impulsuri cu ajutorul schemei de selecție
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
între tensiunile semnalului primit și ale heterodinei coerente. Emițătorul stației a avut un sistem de stabilizare a frecvenței. Receptorul superheterodină oferă dubla conversie din înalta frecvență - în frecvență intermediară și în frecvență joasă. La frecvența joasă s-a realizat protecția stației la bruiajul activ în impulsuri cu ajutorul schemei de selecție a semnalelor primite în amplitudine și distanță (schema SA și SD). Indicatorul de observare circulară (IOC) a avut un tub catodic cu două straturi fluorescente, strălucitoare albastru și portocaliu. Culoarea albastră
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
persistență mai mare) permitea să se vadă circular toată situația aeriană în decursul perioadei de observare prin rotirea antenei cu viteza de 2 ture pe minut. În anul 1951, la inițiativa inginerilor militari M.M. Lobanov și A.I. Oblezin pentru antena stației P-8 s-a realizat o nouă construcție catarg cu înălțimea de 30 m, dispozitiv numit "Unja." Cu acest dispozitiv s-a reușit să se îndrepte în jos centrul diagramei de directivitate al stației și în acest fel să se
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
Lobanov și A.I. Oblezin pentru antena stației P-8 s-a realizat o nouă construcție catarg cu înălțimea de 30 m, dispozitiv numit "Unja." Cu acest dispozitiv s-a reușit să se îndrepte în jos centrul diagramei de directivitate al stației și în acest fel să se mărească distanța de descoperire a avioanelor care zboară la altitudini medii (până la 10 km), la 200-250 km, iar la altitudini joase - să crească cu 60-70%. Echiparea radarului P-8 cu două sisteme de antenă
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
a avioanelor care zboară la altitudini medii (până la 10 km), la 200-250 km, iar la altitudini joase - să crească cu 60-70%. Echiparea radarului P-8 cu două sisteme de antenă a permis să se extindă mult posibilitățile tactice ale aceastei stații. Mai târziu, catargul înalt "Unja" s-a utilizat pe scară largă în diverse tehnici radar și de comunicații militare. Mobilitatea și alte posibilități tactice ale radarului P-8 au creat anumite premise pentru utilizarea acestui radar în Trupele de Apărare
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
P-10 au fost dotate cu echipament îmbunătățit pentru suprimarea țintelor fixe și anularea bruiajului pasiv care se deplasează cu viteză de până la 30 m / s. Anularea a fost îmbunătățită cu un factor de 5, comparativ cu nici o anulare. Echipamentele stației și unitățile de alimentare au fost instalate în două cabine pe camioane ZIL. Вестник ПВО Radarul P-8
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
familii și organizații antinaziste care i-au ajutat în timpul pregătirilor pentru asasinat. La 27 mai 1942, ora 10:30, Heydrich a plecat pe drumul său zilnic de la casa lui din Panenské Břežany la Castelul Praga. Gabčík și Kubiš așteptau în stația de tramvai din curba de lângă Spitalul Bulovka din districtul Praga 8-Libeň. Când automobilul decapotabil Mercedes-Benz al lui Heydrich s-a apropiat de cei doi, Gabčík s-a așezat în fața vehiculului, încercând să deschidă focul, dar pistolul Sten i s-a
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
Radarul P-12 (în limba rusă ”Енисей”, index GRAU 1RL14, după clasificarea NATO ”Spoon Rest”) a fost o stație de radiolocație sovietică, mobilă care lucra în gama de unde metrice, pusă în exploatare în anul 1956. A fost în înzestrarea unităților din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului, Forțele Aeriene, Marina Militară și Apărarea Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Radarul a fost
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
E. V. Bukvalov. A fost introdus în înzestrarea forțelor armate ale URSS în anul 1956 și a fost produs în serie de către uzina de televiziune V.I. Lenin din orașul Gorki (în prezent Nijnii Novgorod). Radarul P-12 a fost prima stație de radiolocație care s-a exportat (în afara statelor Tratatului de la Varșovia). Radarele P-12 au luat parte la acțiunile de luptă din Vietnam și Orientul Apropiat. Una din stații a fost capturată de către desantul israelian, în luna decembrie 1969, în
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
Gorki (în prezent Nijnii Novgorod). Radarul P-12 a fost prima stație de radiolocație care s-a exportat (în afara statelor Tratatului de la Varșovia). Radarele P-12 au luat parte la acțiunile de luptă din Vietnam și Orientul Apropiat. Una din stații a fost capturată de către desantul israelian, în luna decembrie 1969, în cursul războiului de uzură egipteano-israelian (1967 - 1970). Radarul P-12 a fost destinat pentru descoperirea la timp și urmărirea mijloacelor aeriene de zbor, în limitele zonei de cercetare a
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
situația aeriană. Radarul P-12 a fost echipat cu un rând de aparatură de protecție la bruiaj (sistem de selecție a țintelor mobile - SȚM) și aparatură de reacordare în frecvență precum și cu interogator terestru prin radiolocație NRZ-12, în sistemul ”Kremnîi-2”. Stația a avut trei indicatori: indicator de observare circulară (IOC), indicator de înălțime (IH) și un IOC portativ care se putea instala în punctele de comandă ale unităților din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului, Forțele Aeriene și Marina Militară. Una din cele
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
tip ”canal de undă”, o construcție mai ușoară. Pe fiecare din cele două etaje ale noii antene au fost dispuse șase astfel de "canale de undă", care au ajutat la reducerea nivelului lobilor laterali până la 4% (în putere). Simultan în stație s-a introdus un automat de reacordare precisă pe altă frecvență, o schemă de acumulare a semnalului util și o serie de alte modificări structurale. Principalele diferențe între radarul P-12 și P-10: Radarul P-12 a fost folosit
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
exploatare s-a realizat modernizarea radarului P-12 în următoarele variante: Toate radarele P-12 au avut în dotare interogatorul terestru prin radiolocație NRZ-12 pentru determinarea apartenenței de stat a aparatelor de zbor. Totodată s-au făcut lucrări pentru trecerea stației P-12MP pe o nouă structură și conjugarea ei cu un nou sistem de identificare a apartenenței de stat a avioanelor ("Kremnîi-2M"). Ca urmare a acestei modernizări stația radar a fost numită P-18 ("Terek" - 1RL131) și după testul din 1971
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
de stat a aparatelor de zbor. Totodată s-au făcut lucrări pentru trecerea stației P-12MP pe o nouă structură și conjugarea ei cu un nou sistem de identificare a apartenenței de stat a avioanelor ("Kremnîi-2M"). Ca urmare a acestei modernizări stația radar a fost numită P-18 ("Terek" - 1RL131) și după testul din 1971 a fost admisă în exploatare. Вестник ПВО Radarul P-12
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
de căi ferate a fost înființată în 1889, finanțarea pentru construcția ei fiind obținută în anul 1895 prin intermediul unui sindicat de finanțatori, iar realizarea proiectului a avut loc între anii 1896 și 1900. Atunci când a fost deschis, CLR avea 13 stații și o distanță totală de 17,57 km (10,92 mile). După ce inițial a dat randamente bune pentru investitori, a suferit o scădere a numărului de pasageri ca urmare a creșterii concurenței din partea altor linii de cale ferată subterană și
Central London Railway () [Corola-website/Science/336137_a_337466]