65,887 matches
-
luni febrile În care mai toate republicile sovietice importante și-au afirmat „suveranitatea”, dacă nu independența deplină, poziția lui Gorbaciov devenise intenabilă. Eforturile de a reprima inițiativele baltice i-au afectat imaginea de „reformator”, În timp ce incapacitatea de a pune capăt discuțiilor despre autonomie, suveranitate și independență a stârnit nemulțumiri printre colegi și - semn rău - În rândurile armatei și securității. Pe 20 decembrie 1990, ministrul Afacerilor Externe, Eduard șevarnadze, a demisionat, avertizând public asupra riscului unei lovituri de stat. Pe 10 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constituia baza cererilor repetate de autonomie. Când a apărut un „Front Popular”, În 1989, principalul său obiectiv a fost ca româna să devină limba oficială a republicii, concesie acordată chiar În acel an de autoritățile comuniste locale. Nu au lipsit discuțiile incendiare (mai mult speculative și descurajate explicit de la București) despre „reîntregirea neamului”. După alegerile din 1990, În care Frontul Popular a câștigat majoritatea, noul guvern a schimbat numele republicii din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească În Republica Socialistă Sovietică Moldova (ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
limbă olandeză din nord foloseau de mult propria limbă În instituțiile publice, amintirea resentimentelor și a disprețului s-a combinat pur și simplu cu noile preocupări, dând dezbaterilor politice din țară o intensitate - și un venin - pe care temele În discuție nu le justificau. Unul dintre episoadele simbolice cruciale În acest „război lingvistic” s-a consumat În anii ’60 (la o jumătate de secol după ce olandeza fusese aprobată ca limbă oficială În școli, În tribunale și În administrația locală și la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
moțiune În parlamentul național pentru a declara adulterul un delict penal. În urma avertismentelor explicite de la Bruxelles că această evoluție risca să pericliteze definitiv candidatura Turciei, moțiunea a fost abandonată și, În decembrie 2004, Uniunea Europeană a consimțit În sfârșit să deschidă discuțiile de aderare cu Ankara. Dar ireparabilul se produsese. Cei care se Împotriveau admiterii Turciei (și erau destui: În Germania 16 și Franța, dar și mai aproape de casă, În Grecia sau Bulgaria) aveau un nou argument pentru incompatibilitatea acesteia. În 2004
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
extrem și socialismul de stat - care, de fapt, nu mai existau (primul fusese dintotdeauna o plăsmuire a imaginației doctrinare). Trecuseră vremurile când o revoluție teoretică (sau retorică) era indispensabilă. De exemplu, privatizarea de la Începutul anilor ’80 a fost controversată, provocând discuții aprinse despre sfera și legitimitatea sectorului de stat: au fost puse sub semnul Întrebării realismul obiectivelor social-democrate și legitimitatea morală a dorinței de profit În cazul prestării de servicii publice. În 2004, privatizarea nu mai era Însă decât o afacere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu amintirile lor confuze despre evreii care au trăit cândva acolo. Același lucru se va Întâmpla cu Spania, care, timp de 20 de ani după trecerea la democrație, a așternut un văl al tăcerii peste amintirea dureroasă a războiului civil. Discuția publică despre acest război și despre urmările sale Începe abia acum19. Numai după ce germanii au Înțeles și au digerat enormitatea trecutului lor nazist (la sfârșitul unui ciclu de tăgăduire, informare, controversă și consens care a durat 60 de ani), abia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
demersul lui Tony Judt nu e nici pe departe un „discurs Îndrăgostit”: pentru el, Europa constituie un obiect de studiu, iar iluziile și sentimentalismele nu trebuie să se intercaleze Între autor și cititor. Încă din primele rânduri, sunt aduse În discuție câteva adevăruri (pe care nu le-am știut sau le-am uitat) privitoare la acest petic de pământ destul de puțin impresionant, dacă privim orice hartă a planetei: Europa e doar ceva mai mare decât jumătate din China sau Statele Unite, are
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
beau cupe de vin. "Banchetul băutorilor" era pretextul pentru toate conversațiile, de la cele mai hazlii până la cele metafizice, la fel ca pentru jocurile de inteligență sau spectacolele de varietăți. Să-și distreze oaspeții, să le stingă setea și să întrețină discuția, iată care era obligația stăpânului casei. În Eneida, poetul roman Virgiliu povestește că prințul troian Eneas este primul care s-a instalat în provincia Latium, unde se află orașul Roma. La începuturile sale, Roma încă nu făcea parte din civilizația
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura posibiltate de manifestare a stării noastre lăuntrice era cântecul. Cântam acele cântece în care simțămintele noastre își găseau mulțumire.” „Pe stânca neagră”, cântecul lui Ștefan cel Mare, a cărui melodie se spune că s-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Eminescu. După ce, în 1868, trece la Brașov examenul de absolvire a studiilor liceale, B. se înscrie la Universitatea din Viena. În toamna aceluiași an era membru al Societății literar-științifice a studenților români. Prieten cu Eminescu, e unul dintre partenerii de discuții ai poetului, dar între ei va interveni, din cauza opiniilor politice diferite, o ruptură. B., ale cărui sentimente naționale nu pot fi puse la îndoială, a fost un antijunimist convins și un adept al purismului în limbă. Ales secretar general în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
Ca2+, Mg2+, K+, responsabili de tumefierea granulelor până la de 30 ori față de dimensiunile obișnuite, urmată de IOAN PAUL76 explozia granulelor și descărcarea mediatorilor în afara celulei. Sub influența acestora se constată creșterea chemotactismului eozinofilic, ceea ce a pus și pune încă în discuție antagonismul mastocit - eozinocit. Literatura subliniază că mastocitoza la șobolanii de laborator este urmată de eozinocitoză. Noi, (Paul I. și colab., 1966Ă am demonstrat că la animalele de fermă mastocitoza este secundară eozinocitozei și prin cantitatea mare de poliozide pe care
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
nu este de a aplica o serie de măsuri, ci de a ști cum să gândim pentru a lua măsurile dorite, aplicabile și benefice. Pornind de la această cerință legată de modul de acțiune în managementul resurselor umane, vom pune în discuție teza modalităților de gândire complementară. De-a lungul istoriei concepțiilor noastre, s-au dezbătut trei perspective particulare (și de aceea complementare) de a elabora teoriile științifice și de a le interpreta. Fiind, prin natura lor, concepute dintr-un punct de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
și acceptabile (chiar dacă sunt discutabile) la întrebarea: „Cum am putea defini mai bine, mai productiv (pentru cercetare) managementul?” Cu alte cuvinte, modul de a trata o problemă depinde în mare măsură de definiția pe care o vom da conceptului în discuție, iar acceptarea unei definiții depinde de modul de a selecta faptele și de rezultatele așteptate ca urmare a definiției date. Ca instrumente de lucru (conceptuale), definițiile se selectează prin puterea lor de „stăpânire” a ansamblului universului faptic. Trei condiții corelate
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
footnote>: etapa bunăstării sau prosperității - este etapa în care se acordă o atenție deosebită problemelor socio-umane de viață ale salariaților; etapa administrării personalului - se referă la dezvoltarea funcțiunii de personal legate de „Școala Relațiilor Umane” (E. Mayo), care aduce în discuție aspectele psihologice ale muncii, condițiile de lucru, concentrându-se asupra sensului conceptului de „climat psihosocial” al întreprinderii<footnote Mayo, Elton, The Human Problems of an Industrial Civilization, Macmillan, New York, 1933; a se vedea și Hoffman, Oscar, Sociologia muncii, Editura Hyperion
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
noi tipuri de capabilități dezirabile, generează acțiuni susținute de creare a acestora și de reorganizare a organizațiilor, pentru a crea „spațiul social al muncii” în care să se aplice aceste noi capabilități. Chiar termenul de „resursă umană” este pus în discuție pentru a se evita ideea că omul (ca resursă) trebuie „folosit” cât mai intensiv. Omul devine scopul activităților după tezele lui Kant privind cerința că ființele umane „trebuie să nu trateze niciodată persoana lor și, pe cea a tuturor celorlalte
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
după Habermas, prin aceea că<footnote Habermas, Jürgen, Structural Transformation of the Public Sphere, MIT Press, Cambridge, 1980, p. 209. footnote> marchează: egalitatea cetățenilor în fața legilor; dreptul la opinie liberă a cetățenilor; accesibilitatea liberă și egală a tuturor cetățenilor la discuții; circulația liberă a „pozițiilor” între oameni. „Spațiul public” se intersectează cu cel privat și cu cel politic, exprimând un aspect al democrației, al accesului cetățenilor la contactul liber, fără teamă și constrângeri, cu puterea politică. Și acum să încercăm o
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
reprezintă o construcție managerială, pe baza unei viziuni despre organizație, precizând misiunea organizației, generând modelul dorit de structurare și funcționare, scopurile, obiectivele și mijloacele principale de acțiune, resursele antrenate în cadrul unor relații de putere (conducere) dintre manageri și membrii organizației. Discuția asupra strategiei mai scoate în evidență un principiu (mai puțin luat în considerare) formulat de Warren Benris, care subliniază diferența și corelația dintre manageri și conducători. Acest principiu se exprimă astfel: „managerii fac bine ceea ce trebuie să facă, liderii stabilesc
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a deciziilor privind investițiile firmei. Resursele umane devin, ele însele, un obiect de investiții. În fapt, omul nu este o resursă ca celelalte, „investiția” în oameni implică o altă viziune generală asupra organizațiilor. Strategia de personal orientată valoric aduce în discuție strategiile care beneficiază de luarea în considerare a dorințelor, aspirațiilor, intereselor personale. Acest tip corespunde elaborărilor mai recente privind strategiile antropocentrice, implicând „organizarea producției bazate pe pricepere”, astfel încât „pregătirea profesională trebuie să și schimbe statutul său marginal, mai ales cel
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de întâmpinare, pentru că membrii "Tinerimii artistice", care își comunică în scris opiniile, cum este Ștefan Popescu, cât și criticii de generație, surprind niște artiști aflați la apogeul operei lor, deveniți deja figuri tutelare care impun artiștilor tineri. În același timp, discuția în jurul acestor figuri marcante ale artei europene, în directă relație cu simbolismul și decadentismul, face remarcată și existența unor critici nuanțați precum Maria Bengesco, Virgil Cioflec, Ștefan Popescu, Leon Bachelin, Alexandru Bogdan-Pitești, cărora le urmează Theodor Cornel, Apcar Baltazar, Dimitrie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feeriilor orientale sau toposul arcadic al antichității greco-latine, desfășurându-și magia într-un climat senin, uneori de un cromatism exuberant, mediteraneean, ceea ce-i atrage și reputația de excelent colorist. Examinarea picturilor lui Ștefan Popescu cu subiect de basm aduce în discuție încercarea de sinteză între decorativismul bizantin și cel Secession prin intermediul simbolismului, prin evidențierea unor armonice care apar și la Kimon Loghi și care sar în ochi în pictura decorativă a Ceciliei Cuțescu-Storck. Simbolismul constituie liantul, dar și decurge din operațiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și a unui nou tip de frumos, este un efect al acestor conjuncturi insolite. Celălalt caz al unui animism simbolist introduce în discuție un tip de relație prin care obiectele reverberează emoții, devenind releele unei sensibilități diseminate prin intermediul lor. Un exemplu relevant îl constituie tablourile lui Degouve de Nuncques, spre exemplu, Casa roză (Casa misterioasă, 1892) unde sub aparența banalului se insinuează misterul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
potrivite fazelor de decadență politică, fie un rafinament extrem însoțind dezagregarea structurilor formale aflate în uz, vin să marcheze sfârșitul secolului al XIX-lea"22. Însă, pentru a face distincția între decadentism și simbolism, și Rapetti a apelat la translatarea discuției în spațiul literaturii, utilizând concluziile în vederea delimitării celor două fenomene culturale în cadrul artelor plastice. Mai precis, termenul de decadentism este afiliat literaturii, de unde își extrage configurația conceptuală atât cât este, utilizarea sa în cadrul artelor plastice fiind una marginală și fără
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
faptul că în critica de artă sau doar în organizarea unui club simbolist, un rol esențial este jucat de doi literați, J.-K-Huysmans și Joséphin Péladan, ambii emblematici pentru decadentismul european. Prin urmare, contaminările estetice se află în chiar miezul discuției, ceea ce face dificil, cel puțin pentru istoricii de artă francezi, disocierile radicale de "partea blestemată", decadentismul. O mise en abîme a unei selecții de gust simbolisto-decadent, mai pronunțat decadent având în vedere "selecționerul" se regăsește în romanul lui Huysmans, la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însăși? Dacă există un acord de principiu al istoricilor de artă asupra faptului că simbolismului în artele plastice nu-i poate fi asociat un stil particular, în schimb, decadentismul ca fapt de stil în artele plastice nici nu intră în discuție, astfel încât încercarea lui John Reed de a identifica trăsăturile unui stil decadent în artele plastice realizează o diferență notabilă, care merită cercetată. Teoreticianul trasează coordonatele care fac posibilă definirea unei arte decadente în pictură. În opinia sa, printre achizițiile pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în modernitate. Sfârșitul tragic al eroului-poet corespunde sinuciderii lui Narcis, precursor al dandy-iilor sau nebuniei Ofeliei, evenimente similare unei sensibilizări a materiei care incorporează printr-un animism liric substanța acestor personaje. De asemenea, o posibilă temă decadentă este adusă în discuție cu tabloul Decapitarea sfântului Iona Botezătorul, expus în 1870. Pictura se remarcă prin echilibrul compoziției, vizibil în raportarea planurilor la cele trei personaje având în fundal ca element vectorial un arbore care se desface din trunchiul comun în trei brațe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]