66,303 matches
-
-i fără efort pe cei care lucrau la el că este vorba despre un caz de dependență de heroină. Participarea lui la programul de recuperare a fost portretizată în cartea din 1988 "The Dark-Haired Girl" (o culegere de scrisori și jurnale din acea perioadă, majoritatea de natură romantică). Probabil că aceasta a fost sursa faptului că portretizarea literară a clinicii a fost plină de viață și acuratețe. În timp ce făcea publicitate clinicii, i-a venit ideea unui centru de reabilitare folosit în
Substanța M () [Corola-website/Science/320782_a_322111]
-
1970), care a fost lansat în 1974 și a primit prestigiosul premiu John W. Campbell pentru "Cel mai bun roman". La începutul lui 1974, experiențele mistice constituiau și ele o preocupare a lui Dick, servind ca bază pentru "VALIS" și jurnalul nepublicat "Exegesis", un scenariu pentru o ecranizare nerealizată a romanului "Ubik", o lectură ocazională și colaborarea cu Roger Zelazny la "Deus Irae". Din cauza naturii sale semi-autobiografice, unele pasaje din roman au fost dificil de scris. Tessa Dick, pe atunci soția
Substanța M () [Corola-website/Science/320782_a_322111]
-
Music Composition”, însă a pierdut în favoarea jocului Medal Of Honor: Frontline. "Tribunal" are loc în orașul Mournhold, capitala Morrowind-ului. În loc de modificarea directă a lumii jocului, orașul Mournhold este accesibil numai prin teleportare. O îmbunătățire majoră adusă de joc este modificarea jurnalului. Astfel, jucătorul poate să își sorteze și acceseze quest-urile alfabetic. Un alt detaliu de remarcat este introducerea Muzeului de Artefacte. Spre deosebire de prima expansiune, "Bloodmoon" adaugă o nouă insulă pe harta jocului: o regiune înzăpezită numită Solstheim. În loc de rasa Dunmer ce
The Elder Scrolls III: Morrowind () [Corola-website/Science/320866_a_322195]
-
decembrie, au rămas fără vreun efect vizibil. Militarii nu au fost nici ei impresionați de implicarea lui Zola, și au rămas pe poziție, deși încă moderați. Această atitudine a lui Émile Zola, totuși, a dezgustat o parte din cititorii acestui "jurnal serios" care este "Le Figaro". Numeroasele presiuni au obligat conducerea ziarului să-l informeze pe Zola că editorialele sale vor fi închise. Fernand de Rodays, unul dintre directori, cel mai indulgent cu cauza dreyfusardă, s-a hotărât să demisioneze și
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Radu ai României, la redactarea textului albumului "Coroana română la 140 de ani" (Editura Curtea veche, 2008). A colaborat la ziare și reviste precum Aldine, Analele Universității București - Istorie, Biz, Caietele INMER, Căminul românesc (Elveția), Cuvântul, Deci, Dosarele istoriei, Erasmus, Jurnalul național (Jurnalul de duminică), Lumea credinței, Memoria, Observatorul (Canada), Regard, Revista Institutului Diplomatic Român, România liberă, România literară, Secolul 21, Sfera Politicii, Timpul, Vlăstarul și a avut intervenții la posturi de televiziune (TVR 1, TVR 2, TVR Cultural, TVR Internațional
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
României, la redactarea textului albumului "Coroana română la 140 de ani" (Editura Curtea veche, 2008). A colaborat la ziare și reviste precum Aldine, Analele Universității București - Istorie, Biz, Caietele INMER, Căminul românesc (Elveția), Cuvântul, Deci, Dosarele istoriei, Erasmus, Jurnalul național (Jurnalul de duminică), Lumea credinței, Memoria, Observatorul (Canada), Regard, Revista Institutului Diplomatic Român, România liberă, România literară, Secolul 21, Sfera Politicii, Timpul, Vlăstarul și a avut intervenții la posturi de televiziune (TVR 1, TVR 2, TVR Cultural, TVR Internațional, Realitatea TV
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
Dumitru Munteanu? DM.: Aceasta este o întrebare ce îmi place cu adevărat. Proiectele sunt multe. Am trei cărți în diferite stadii de redactare: trilogia, “ÎNTOTDEAUNA SPERANȚA”, din care primul volum “PARADISUL PIERDUT” este finalizat, apoio altă carte, în două volume “JURNALUL UNUI POLITICIAN DE PROVINCIE”, al cărui prim volum este și el aproape gata și, cel care va apărea în curând, “SCRIITORI BISTRIȚENI LA FRONTIERA MILENIULUI 3-DICȚIONAR CRITIC”. REP.: În ce stadiu de lucru se află Dicționarul? DM.: Redactarea este destul de
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
a știut însă că Sophie Charlotte, după numai trei zile de la desfacerea logodnei, și-a găsit consolarea în brațele fiului unui fotograf din cercul cunoscuților. Mai târziu, Sophie s-a căsătoit cu Prințul Ferdinand, Duce de Alençon. Pe baza unui jurnal secret, a unor scrisori și a stilului de viață al lui Ludovic II se știe că el nu a fost foarte interesat de sexul opus. E posibil să fi fost, într-o măsură, homosexual (și plin de remușcări din această
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
Alfred a trimis o telegramă din Germania mamei sale: "Maria și cu mine ne-am logodit în această dimineață. Nu pot spune cât sunt de fericit. Sper ca binecuvântarea ta să ne vegheze". Regina a trimis felicitările ei însă în jurnal a notat la 11 iulie 1873: "Neștiind-o pe Marie, și realizând că pot fi multe dificultăți, gândurile și sentimentele mele sunt destul de amestecate". Când i-a dat vestea fiicei ei celei mari, Prințesa Moștenitoare a Prusiei, regina Victoria a
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
au ajuns în Anglia la 7 martie 1874. Orașul Windsor a fost decorat în cinstea lor cu steagurile celor două țări și Maria a fost bine primită de mulțime. Regina Victoria s-a întâlnit cu ei și a notat în jurnal: "Am primit-o pe draga Maria în brațele mele și am sărutat-o cu căldură de câteva ori. Am fost destul de nervoasă și agitată, atât de lungă a fost așteptarea. Draga Marie este foarte prietenoasă, are un chip plăcut, pielea
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
obligatoriu în comuna Costești de lângă Târgu Frumos până în 1954. A creat Catedra de estetică și istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București. A publicat cărți de filosofie, estetică și teatru. Postum îi apare și masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică și cea comunistă. Se naște la 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali (tatăl său era avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca Poenaru-descendentă a lui Petrache Poenaru
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
și activitatea i-au fost reapreciate postum. La începutul anului 1983, criticul și comparatistul Dan Grigorescu se ocupă de republicarea și îngrijrea unor volume de estetică și istoria teatrului. După Revoluția din 1989, Maria Ana Murnu publică scrisorile morale și "Jurnalul" (editura Albatros, 1997), acesta din urmă, prefațat de Alexandru Paleologu, cuprinzând critici la adresa regimului sovietic (fragmente de jurnal apar și în volumul lui Stelian Tănase, "Anatomia mistificării"). Cazul Voinescu este, în acest sens, similar întrucâtva cu cel al filozofului Lucian
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
de republicarea și îngrijrea unor volume de estetică și istoria teatrului. După Revoluția din 1989, Maria Ana Murnu publică scrisorile morale și "Jurnalul" (editura Albatros, 1997), acesta din urmă, prefațat de Alexandru Paleologu, cuprinzând critici la adresa regimului sovietic (fragmente de jurnal apar și în volumul lui Stelian Tănase, "Anatomia mistificării"). Cazul Voinescu este, în acest sens, similar întrucâtva cu cel al filozofului Lucian Blaga, a cărui formație se detașa puternic de concepțiile materialiste promovate și susținute de noul regim din România
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
Stelian Tănase, "Anatomia mistificării"). Cazul Voinescu este, în acest sens, similar întrucâtva cu cel al filozofului Lucian Blaga, a cărui formație se detașa puternic de concepțiile materialiste promovate și susținute de noul regim din România. Monica Lovinescu: Arșavir Acterian: (în "Jurnal.1929-1945/1958-1990", p. 277, editura Humanitas, București, 2008) Alexandru Paleologu: Andrei Pleșu: Jurnalul lui Alice Voinescu cuprinde însemnări despre perioada interbelică și postbelică, personalități ale culturii, întâlniri cu prietenii, printre care s-au numărat de-a lungul vietii: André Gide
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
cel al filozofului Lucian Blaga, a cărui formație se detașa puternic de concepțiile materialiste promovate și susținute de noul regim din România. Monica Lovinescu: Arșavir Acterian: (în "Jurnal.1929-1945/1958-1990", p. 277, editura Humanitas, București, 2008) Alexandru Paleologu: Andrei Pleșu: Jurnalul lui Alice Voinescu cuprinde însemnări despre perioada interbelică și postbelică, personalități ale culturii, întâlniri cu prietenii, printre care s-au numărat de-a lungul vietii: André Gide, Roger Martin du Gard, Paul Desjardins, Ernst Robert Curtius, Eugenio d’Ors - la
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
Paul Desjardins, Ernst Robert Curtius, Eugenio d’Ors - la Pontigny, în Franța, iar în România - Nicolae Iorga, Maruca Cantacuzino, George Enescu, Regina Maria, Marietta Sadova, Mircea Șeptilici, Gala Galaction, Vladimir Ghika etc. A fost comparat imediat de criticii literari cu jurnalul unei alte intelectuale interbelice, Jeni Acterian. De altfel, Jeni Acterian era o mare admiratoare a lui Alice Voinescu, pentru modelul său de feminitate și verticalitate morală. Din păcate, soțul ei (Stello Voinescu - cunoscut avocat în epocă) a înțeles-o prea
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
pentru modelul său de feminitate și verticalitate morală. Din păcate, soțul ei (Stello Voinescu - cunoscut avocat în epocă) a înțeles-o prea puțin, preferînd compania altor doamne, mai puțin dotate din punct de vedere intelectual, fapt mereu subliniat de autoarea jurnalului. Jurnalul (care numără aproape 900 de pagini) stă la baza unei piese de teatru "Alice nu știe să moară", scrisă de Gheorghe Truta, pusă pentru prima dată în scenă de regizorul Mircea Cornișteanu la Teatrul Național din Craiova. Alte documente
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
modelul său de feminitate și verticalitate morală. Din păcate, soțul ei (Stello Voinescu - cunoscut avocat în epocă) a înțeles-o prea puțin, preferînd compania altor doamne, mai puțin dotate din punct de vedere intelectual, fapt mereu subliniat de autoarea jurnalului. Jurnalul (care numără aproape 900 de pagini) stă la baza unei piese de teatru "Alice nu știe să moară", scrisă de Gheorghe Truta, pusă pentru prima dată în scenă de regizorul Mircea Cornișteanu la Teatrul Național din Craiova. Alte documente apărute
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
în chestiuni de literatură ebraică. Debutează literar cu o poezie în "Revista literară și științifică" în anul 1876. În anul 1877 demisionează de la institut, în urma unor comentarii antisemite ale lui Urechia, și publică la Roman satira "Domnul Kanitferstan, extras din jurnalul unui trândav" care este un pamflet corosiv la adresa lui Urechia. Participă la salonul literar condus de Titu Maiorescu sau la "Junimea", unde se împrietenește cu I.L. Caragiale și M. Eminescu. În anul 1878, pentru o scurtă perioadă, a fost membru al
Ronetti Roman () [Corola-website/Science/315396_a_316725]
-
cu Adam Czartorysky, care s-a întors în Rusia după ce Alexandru a urcat pe tron. Această legătură a încetat când Elisabeta a început o relație sentimentală cu chipeșul căpitan Alexis Okhotnikov. Toată corespondența dintre ea și Okhotnikov (împreună cu fragmente din jurnalul ei) au fost descoperite de împăratul Nicolae I după moartea Elisabetei. Aventura cu Okhotnikov a avut un sfârșit tragic. Căpitanul a murit în 1807 după un atentat la viața sa. Mulți contemporani au considerat că Alexandru sau fratele său, Marele
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
Fără popas"; 1962 - publică volumul de reportaje "Câmpia soarelui". Alte volume: "Măști de priveghi" (1968), "Arborele vieții" (1971), "Petrecere cu iarbă" (1973), "Elegii" (1973), "65 poeme" (1978), "Kilometrul unu în cer" (1988), "Himera nisipurilor", "Roata lumii", "Euri posibile", "Zidul martor", jurnal ținut în secret între 1970 și 1990 (1994), "Aurolac" (1997) Prezentă în: "Streiflicht - Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik" (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119 Despre creația sa și-au spus
Florența Albu () [Corola-website/Science/315407_a_316736]
-
prima mână. El a fost interesat tot timpul de experimentele sociale ale lui Robert Owen, a votat pentru emancipare catolică și a susținut literatura, Biblia și societățile anti-sclavie. Fiica sa Victoria, după ce a auzit ideile Lordului Melbourne, a adăugat în jurnalul său privat din data de 1 august 1838 “din ceea ce am auzit, era cel mai bun dintre toți ». Ca urmare a morții în noiembrie 1817 a unicului nepot al Regelui Goerge al III-lea, Prințesa Charlotte Augusta de Wales, succesiunea
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
s-a făcut vinovată de provocarea tulburărilor sociale din Moldova. Reprezentanții PLDM au afirmat, în același timp, că printre provocatori s-au aflat și membri ai „Noii generații” a PPCD. Totodată, au apărut relatări despre agresarea mai multor jurnaliști de la Jurnal de Chișinău și Ziarul de Gardă, precum și sechestrarea unor cetățeni de către persoane în civil în prezența camerelor de filmat. La 8 aprilie s-a constituit un "Consiliu al Salvării Naționale" similar FSN-ului românesc și condus de scriitorul Nicolae Dabija
Protestele de la Chișinău din 2009 () [Corola-website/Science/315420_a_316749]
-
regală, aceste animale erau atât simbolul puterii absolute cât și al abilității imaginare că domnitorul putea controla animale sălbatice. Utilizarea elefanților pentru execuția condamnaților la moarte a atras uneori interesul, dar și oroarea vizitatorilor europeni, astfel de relatări apărând în jurnalele lor de călătorie cât și în descrierea vieții locuitorilor Asiei. Acest obicei a fost suprimat de către colonialiștii europeni în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Cu toate că această metodă de execuție a fost întâlnită în primul rând în Asia
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
folosiți în acest scop încă din vremuri foarte îndepărtate, la fel ca și în regatul Champa, pe partea cealaltă a peninsulei indochineze. În Siam, elefanții erau dresați să-i arunce pe condamnați în aer înainte de a-i călca în picioare. Jurnalul lui John Crawfurd menționează o altă metodă de execuție cu ajutorul unui elefant în regatul Cochinchina (Vietnamul de sud de astăzi), unde era trimis special britanic în 1821. Crawfurd își amintește că a văzut odată cum un criminal „a fost legat
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]