65,778 matches
-
liniile și și este prevăzută cu două peroane proprii. Ieșirea la suprafață din tunel este vizibilă din stație. La două dintre peroane se poate ajunge doar traversând o trecere de pietoni peste linii. Peroanele sunt joase, iar accesul în întreaga stație se face doar prin intermediul unei scări pietonale în trepte. La un nivel inferior există o stație fantomă care nu se află în exploatare, prevăzută cu două peroane. În proiectele inițiale stația trebuia să deservească linia de la Dilbeek la Boitsfort / Boosvoorde
Lemonnier (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336411_a_337740]
-
din stație. La două dintre peroane se poate ajunge doar traversând o trecere de pietoni peste linii. Peroanele sunt joase, iar accesul în întreaga stație se face doar prin intermediul unei scări pietonale în trepte. La un nivel inferior există o stație fantomă care nu se află în exploatare, prevăzută cu două peroane. În proiectele inițiale stația trebuia să deservească linia de la Dilbeek la Boitsfort / Boosvoorde și Uccle / Ukkel via Anneessens și Porte de Namur. Bifurcația către acest nivel abandonat este vizibilă
Lemonnier (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336411_a_337740]
-
peste linii. Peroanele sunt joase, iar accesul în întreaga stație se face doar prin intermediul unei scări pietonale în trepte. La un nivel inferior există o stație fantomă care nu se află în exploatare, prevăzută cu două peroane. În proiectele inițiale stația trebuia să deservească linia de la Dilbeek la Boitsfort / Boosvoorde și Uccle / Ukkel via Anneessens și Porte de Namur. Bifurcația către acest nivel abandonat este vizibilă din tunelul dintre Anneessens și Lemonnier. În 1999, pereții stației Lemonnier au fost decorați de
Lemonnier (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336411_a_337740]
-
două peroane. În proiectele inițiale stația trebuia să deservească linia de la Dilbeek la Boitsfort / Boosvoorde și Uccle / Ukkel via Anneessens și Porte de Namur. Bifurcația către acest nivel abandonat este vizibilă din tunelul dintre Anneessens și Lemonnier. În 1999, pereții stației Lemonnier au fost decorați de artistul de origine algeriană Hamsi Boubeker. Lucrarea acestuia, intitulată „Les mains de l'espoir” (în ), reprezintă mâini împodobite cu tatuaje tradiționale.
Lemonnier (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336411_a_337740]
-
care publicul își poate lăsa obiectele personale în dulapuri cu cheie. Programul activităților din Centrul pentru muzică Trix este puternic orientat pe inovație și muzică alternativă. La Centrul pentru muzică Trix se poate ajunge cu tramvaiul venind dinspre centrul orașului. Stația de tramvai "Hof ter Lo" se află la circa 300 de metri de intrarea în Centrul pentru muzică Trix. De asemenea, se poate folosi tramvaiul până la stația de premetrou Zegel. De acolo și până la complexul Trix se poate ajunge pe
Centrul pentru muzică Trix (Antwerpen) () [Corola-website/Science/336413_a_337742]
-
Centrul pentru muzică Trix se poate ajunge cu tramvaiul venind dinspre centrul orașului. Stația de tramvai "Hof ter Lo" se află la circa 300 de metri de intrarea în Centrul pentru muzică Trix. De asemenea, se poate folosi tramvaiul până la stația de premetrou Zegel. De acolo și până la complexul Trix se poate ajunge pe jos în câteva minute. Autobuzele liniilor 410, 411 și 412 ale companiei De Lijn opresc și ele la stația "Hof ter Lo" venind dinspre centrul orașului. Centrul
Centrul pentru muzică Trix (Antwerpen) () [Corola-website/Science/336413_a_337742]
-
Trix. De asemenea, se poate folosi tramvaiul până la stația de premetrou Zegel. De acolo și până la complexul Trix se poate ajunge pe jos în câteva minute. Autobuzele liniilor 410, 411 și 412 ale companiei De Lijn opresc și ele la stația "Hof ter Lo" venind dinspre centrul orașului. Centrul pentru muzică Trix este accesibil persoanelor cu mobilitate redusă și deține inclusiv toalete speciale pentru acestea. În Trix Club, aflat la etajul 1, și în sălile de repetiții și studioul aflate la
Centrul pentru muzică Trix (Antwerpen) () [Corola-website/Science/336413_a_337742]
-
Radarul P-14 a fost o stație de radiolocație sovietică, care lucra în gama de unde metrice. Radarul a lucrat independent sau în compunerea sistemelor automatizate de conducere din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Radarul a fost realizat în trei variante, începând cu anul 1959. În aceste variante a
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
pasiv, ambele sisteme capabile să suprime bruiajul cu până la 26 dB. În plus față de suprimarea bruiajului, ”Oborona-14” putea utiliza cinci antene auxiliare pentru a găsi direcția și a localiza bruiajul. Producția ultimelor P-14 a fost desființată în anul 2003. Stația avea două indicatoare de observare circulară portative, care se instalau în punctul de comandă, la o distanță de radar de până la 1.000 de metri. Protecția la bruiaj a stației, în condițiile efectelor bruiajului activ, era asigurată prin reacordarea pe
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
Producția ultimelor P-14 a fost desființată în anul 2003. Stația avea două indicatoare de observare circulară portative, care se instalau în punctul de comandă, la o distanță de radar de până la 1.000 de metri. Protecția la bruiaj a stației, în condițiile efectelor bruiajului activ, era asigurată prin reacordarea pe o altă frecvență prestabilită. Pentru protecția la bruiajul pasiv era folosită o aparatură coerentă de compensare cu tuburi potențialoscop. Radarul "Lena" putea fi operat la temperatura ambiantă de ± 50 ° C
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
compensare cu tuburi potențialoscop. Radarul "Furgon" putea fi operat la temperatura ambiantă de ± 50 ° C, și o viteză a vântului de până la 30 m/s. Radarul de descoperire îndepărtată ”Oborona-14" - era transportabil, cu protecția la bruiaj modificată față de radarul ”Lena”. Stația avea în compunere șase unități de transport: două semiremorci cu aparatură (AP1, AP2); două cu dispozitivul de antenă catarg (ANP1, ANP2) și două remorci cu sursa de alimentare a sistemului (5E88). Antena pliabilă se transporta în șase unități de transport
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
Pe o remorcă separată (AP3) era instalat un post de comandă de la distanță cu doi indicatori. Acest post putea fi instalat la o distanță de 1 km față de poziția de bază a radarului. Pentru identificarea prin radiolocație a țintelor aeriene stația a fost echipată cu interogator terestru prin radiolocație de tip NRZ-14 sau aparatura ”Parola”. Radarul avea prevăzute trei moduri de funcționare: Protecția radarului în condițiile acțiunii bruiajului activ se asigura, prin reacordarea pe o altă frecvență de lucru și, pentru
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. În anul 1952, Institutul 244 de Cercetări Științifice al Ministerului pentru Armamente, din Moscova, a început dezvoltarea stației de detectare a mijloacelor aeriene care zboară la mică înălțime, în gama undelor decimetrice ”Tropa” - radarul P-15. Prototipul experimental al acestei stații (proiectant-șef B.P. Lebedev), în anul 1955, a trecut testele în poligon cu succes. Stația a fost
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
În anul 1952, Institutul 244 de Cercetări Științifice al Ministerului pentru Armamente, din Moscova, a început dezvoltarea stației de detectare a mijloacelor aeriene care zboară la mică înălțime, în gama undelor decimetrice ”Tropa” - radarul P-15. Prototipul experimental al acestei stații (proiectant-șef B.P. Lebedev), în anul 1955, a trecut testele în poligon cu succes. Stația a fost adoptată de către armata sovietică. Aceasta a fost utilizată pe scară largă în formațiunile radiotehnice din Trupele de Apărare Antiaeriană a țării, Forțele Aeriene
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
început dezvoltarea stației de detectare a mijloacelor aeriene care zboară la mică înălțime, în gama undelor decimetrice ”Tropa” - radarul P-15. Prototipul experimental al acestei stații (proiectant-șef B.P. Lebedev), în anul 1955, a trecut testele în poligon cu succes. Stația a fost adoptată de către armata sovietică. Aceasta a fost utilizată pe scară largă în formațiunile radiotehnice din Trupele de Apărare Antiaeriană a țării, Forțele Aeriene și Marina Militară precum și în Apărarea Antiaeriană a Armatei. După o serie de modernizări a
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
Radarul P-18 (în limba rusă ”Tepek”, index GRAU - 1RL131, după clasificarea NATO ”Spoon Rest D”) este o stație de radiolocație produsă în fosta URSS din anul 1971, mobilă, de observare circulară, pentru determinarea a două coordonate, care lucrează în gama de unde metrice. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
(engleză "Lippy The Lion and Hardy Har Har") este o serie de desene animate produsă de Hanna-Barbera începând din 1962. Această serie a fost inițial distribuită și difuzată în sindicare de mai multe stații de televiziune împreună cu încă două serii animate, acestea fiind "Aligatorul Wally" ("Wally Gator") și "Țestosul Touché și Dum Dum" ("Touché Turtle and Dum Dum"), toate aceste serii fiind cunoscute sub numele de promovare în afara ecranului "The Hanna-Barbera New Cartoon Series
Leul Lippy și Hardy Har Har () [Corola-website/Science/336613_a_337942]
-
consumatorii. Termocentrala Borzești, situată în Borzești, județul Bacău, a fost una dintre cele mai mari uzine de producere a curentului electric din România. Construcția ei a început în 1951 și a fost terminată în 1955. În aproprierea ei se află stația de transformare Gutinaș, care este cea mai mare din Moldova și N-E României. Capacitatea totală instalată actuală a CTE Borzești este de 210 MW și constă dintr-un bloc de condensație pe hidrocarburi pus în funcțiune în anul 1969
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
(fostă Gheorghe Gheorghiu Dej) este o stație feroviară aflată în municipiul Onești. Ea este cea mai importantă stație de pe Valea Trotușului. Din acest loc sunt conduse Gara Borzești (destinată mărfurilor petrochimice și călătorilor) și halta Borzești. La Onești se termină dublarea și echiparea cu BLA (Bloc Linie
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
(fostă Gheorghe Gheorghiu Dej) este o stație feroviară aflată în municipiul Onești. Ea este cea mai importantă stație de pe Valea Trotușului. Din acest loc sunt conduse Gara Borzești (destinată mărfurilor petrochimice și călătorilor) și halta Borzești. La Onești se termină dublarea și echiparea cu BLA (Bloc Linie Automat) a liniei M 501 (Calea ferată Sfântu Gheorghe-Siculeni-Adjud). De la Onești
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
conduse Gara Borzești (destinată mărfurilor petrochimice și călătorilor) și halta Borzești. La Onești se termină dublarea și echiparea cu BLA (Bloc Linie Automat) a liniei M 501 (Calea ferată Sfântu Gheorghe-Siculeni-Adjud). De la Onești - Valea Uzului - Comănești - Mihăileni cale liberă, dar stațiile Valea Uzului și Comănești au instalații CED). Calea ferată Adjud-Târgu Ocna a fost construită în 1884 de către antreprenorul englez George B. Crawley după planurile inginerului Anghel Saligny. Prima gară a fost construită odată cu linia, iar din 1899 gara Onești face
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
electrificarea liniei Adjud-Palanca, iar în 1980 s-a dublat linia M 501 până la Onești pentru a deservi Platforma Petrochimică pe o linie separată. Traficul de persoane din gara Onești este reprezentat de un număr de 19 trenuri care deservesc zilnic stația. Majoritatea acestor trenuri o reprezintă trenurile Regio, 17 ca număr, de scurt parcurs. 2 trenuri InterRegio deservesc stația iar o locomotivă Diesel tractează locomotive defecte și utilaje pentru reconstrucția unor segmente din zonă. Din Onești există servicii zilnice spre: IR-5909
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
Petrochimică pe o linie separată. Traficul de persoane din gara Onești este reprezentat de un număr de 19 trenuri care deservesc zilnic stația. Majoritatea acestor trenuri o reprezintă trenurile Regio, 17 ca număr, de scurt parcurs. 2 trenuri InterRegio deservesc stația iar o locomotivă Diesel tractează locomotive defecte și utilaje pentru reconstrucția unor segmente din zonă. Din Onești există servicii zilnice spre: IR-5909 Iași - Roman - Bacău - Adjud - Onești - Comănești - Ghimeș - Siculeni - Miercurea Ciuc - Băile Tușnad Hm - Sfântu Gheorghe - Brașov IR-3718 Brașov - Sfântu
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
Anneessens este o stație a premetroului din Bruxelles situată în centrul orașului Bruxelles, sub Bulevardul Maurice Lemonnier, cu ieșiri înspre Piața Anneessens (numită astfel în onoarea lui François Anneessens), respectiv înspre Piața Fontainas. Stația Anneessens a fost deschisă pe 4 octombrie 1976, dar "Tunelul
Anneessens (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336683_a_338012]
-
Anneessens este o stație a premetroului din Bruxelles situată în centrul orașului Bruxelles, sub Bulevardul Maurice Lemonnier, cu ieșiri înspre Piața Anneessens (numită astfel în onoarea lui François Anneessens), respectiv înspre Piața Fontainas. Stația Anneessens a fost deschisă pe 4 octombrie 1976, dar "Tunelul Constituției" era deja construit în acest loc din anul 1957. El este încă utilizat de tramvaiele care circulă între stația Anneessens și Gara Bruxelles-Sud. Stația este deservită de tramvaiele liniilor
Anneessens (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336683_a_338012]