7,247 matches
-
pot fi sub aceeași pălărie în același timp. Astfel se pot folosi formule de genul: „Hai să mai încercăm și pălăria verde. Căutăm idei noi.” sau „Să lăsăm pălăria neagră, s-o probăm pe cea galbenă.” Cineva care nu este încântat de ideea pusă în discuție, nu face nici un efort să găsească elemente pentru dezvoltarea ei. Utilizând tehnica pălăriilor gânditoare, gânditorul este provocat să schimbe pălăriile, facilitându-se posibilitatea de exprimare, deoarece nu este constrâns să aibă o singură perspectivă. Unele
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ale sufletului, preocuparea constantă pentru deviațiile naturii omenești. Despre Gib I. Mihăescu afirmă că e un romancier de școală dostoievskiană și îl compară, în alt plan, pe protagonistul din Donna Alba cu Julien Sorel, personajul lui Stendhal. Pe critic îl încântă „poezia de foșnete și mătăsuri” a romanului Adela de G. Ibrăileanu, în care identifică o disimulare romantică, și remarcă influența lui Marcel Proust și a lui Camil Petrescu în opera lui Anton Holban (Ioana). De menționat că despre marile romane
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Dandanache: Mersi!... Și domnul?... Trahanache: Domnul Fănică Tipătescu, prefectul nostru, amicul meu și al familiei mele. Dandanache: (lui Fănică) Îmi pare bine, d-le prezident! (îi dă mâna. Trahanache trece lângă Zoe.) Tipătescu: Și mie, onorabile, nu mai puțin... Sunt încântat... Dar cu ce ocazie pe la noi? Dandanache: Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii; stii, m-a combătut opoziția si colo, si dincolo, si dincolo... si rămăsesem eu... care familia mea de la patuzsopt în Cameră.,.. rămăsesem mă-nțeledzi fără coledzi... si
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
se feresc de trădare, cu care, de altfel, sunt de acord "dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi". Ei trimit la "centru" o depeșă prin care semnalează faptul că "Prefectul și oamenii lui trădează partidul", fiind încântați că nu li se "cunoaște slova" la telegraf și o semnează cu mult curaj: "mai mulți membri ai partidului". Farfuridi are automatisme ce creionează "întruparea prostiei solemne."(Ștefan Cazimir), prin formule aberante, care-i relevează incultura: "eu am n-am
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a marelui logofăt, aș trece, pe rînd, la cea a lui Dosoftei, a lui șincai, a lui Bălcescu, a lui Eminescu și aș ajunge la Constantin Stere, Panait Istrati, Octavian Goga, Nicolae Iorga. *Ziua Roxanei: a împlinit șapte ani! E încîntată de pregătirile care se fac. Nerăbdătoare, a cerut la un moment dat „să sărbătorim tortul”! și iată-ne, ca într-o ilustrată de Crăciun, unul lîngă altul, îmbujorați de emoție și de flacăra lumînărilor, cîntînd cu convingere „Mulți ani trăiască
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el raporta, mîndru, că „a rămas ultimul pe baricade”. Nu știu dacă era cel mai rezistent dintre noi, știu însă că era cel mai plin de vivacitate, un colpotor desăvîrșit (dar și un creator) de glume. Succesul unui banc îl încînta aproape la fel de mult ca și succesul unui poem. Își privea cu satisfacție auditoriul, trăgea lacom din țigară, își netezea de două-trei ori părul, apoi se scărpina (inimitabil!) în creștet cu degetul mic al uneia dintre mîini, parcă pentru a-și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre viitoare vulnerabilități. Dărmănești, 18 iunie 1979 Mamă și tată, Astăzi, cea de-a doua zi pe care o petrec în tabără este la fel de plictisitoare ca și prima. Ni s-a dat mîncare (începînd de dimineață) și nu sînt deloc încîntată de ea. Mă simt stingheră deoarece nu am colege în cameră cu mine. Ce știți despre Anca? Are de gînd să vină? Am dat de un telefon și dacă pot telefona, o voi face. Mi-este din ce în ce mai dor de voi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reacția mea. Eu nu înțeleg prea bine în ce constă această depășire și mă amuz de comicul formulării sale. Uite, bag seama, poate există și un asemenea gen de întrecere, și un asemenea ideal! Lîngă mine, Vasile fumează și transpiră, încîntat de progresele sale. Cu teama de a-i strica reveria, îl întreb totuși: „Cine-i Bran?” Mă privește de-a dreptul contrariat: „Cum, nu știi?!...” Nașa e o femeie căreia îi place să vorbească mult, ca pe scenă. Are și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în ce constă „titanismul” marelui compozitor. În faptul că opera sa eminamente patetică e construită pe o puternică aspirație la demnitate a ființei umane, pe care, dacă pot spune așa, o reabilitează sonor. Alții (Haydn, Mozart, Brahms) mă uimesc, mă încîntă, mă înviorează sau mă relaxează. Singur Beethoven (am remarcat asta și aseară ascultînd „Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră”, interpretat de Radu Lupu) mă răscolește, îmi tonifică sufletul și-mi dă un sentiment de maximă rectitudine morală. Simt cum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al Bibliotecii Județene. Ascultîndu-mă, soțul directoarei, astronomul Matei Alexescu, sosit mai tîrziu, mi-a spus că aproximativ același lucru l-a susținut și Monica Lovinescu la „Europa liberă”, în emisiunea pe care tocmai o ascultase. I-am răspuns că sînt încîntat și că mă autofelicit că văd lucrurile... de departe! Deși am încercat să mă sustrag agitației acestor zile, cînd aproape toți sînt preocupați de cumpărături, de aranjamente și combinații pentru revelion, n-am prea reușit. Ceva din frenezia colectivă m-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
realmente bătrîn în mine, acum, la patruzeci și trei de ani? Într-una din primele zile ale venirii mele în Bacău, am asistat la o paradă aviatică organizată pe cîmpul de la marginea de sud a orașului. Între numerele menite să încînte publicul era și o vînătoare de baloane. Jocul părea cînd serios, cînd amuzant. Urmărindu l, de la o vreme m-a intrigat felul „provocator” cu care unele baloane treceau o dată, de două ori, pe lîngă boturile planoarelor și ușurința cu care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a spus cu cochetăria ei rară, de sărbătoare: „Iar ne-a despărțit lumea!” M-am făcut că nu remarc nici nuanța ironică, nici pe cea afectivă (dacă o fi fost) a frazei sale. *Expoziția lui Ion Sălișteanu i-a încîntat pe mulți dintre cei prezenți la vernisaj, printre care și pe doamna B., care mi-a declarat la telefon: „Mă îmbolnăvesc, dacă nu iau lucrarea aceea (niște flori albe în vase albastre)”. Și eu am simțit-o ca relaxantă; de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
obișnuit să-i privesc fără iluzii. Favoarea ce li se acordă unora dintre ei o consider nemeritată. Faptul că numărul „poeților” (mulți cu studii incomplete sau superficiale) îl depășește pe cel al „muncitorilor intelectuali” ar trebui să îngrijoreze, nu să încînte. Toți oploșiții pe la sindicate, cooperație, biblioteci, case de creație își justifică „activitatea” editînd culegeri cu (dacă socotesc „producția” pe țară) sute de veleitari. Inutil să mai adaug că „poezia” frizerilor, croitorilor, plutonierilor majori e omagială, cu „sentimente alese” pentru partid
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
meargă pînă în fondul lucrurilor. Un inginer, un avocat se oprește acolo unde se oprește interesul său. Un intelectual trebuie să spună totul. Naratorii n-au limite. Aceștia sînt totodată intelectuali ratați, căci este practic imposibil să arăți o persoană încîntată de sine (épanoui) într-un roman. În realitate noi toți sîntem niște păguboși (déconfits), inclusiv eu. În raport cu ceea ce aș fi vrut să realizez, cărțile mele nu mă satisfac”. Mai rar atîta luciditate și o așa modestie. De regulă, autorii de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un vers frumos: „Omule, de om ai milă!” * Ce rară-i satisfacția de a fi scris o frază matură, coaptă, adevărată care să dea formă definitivă, memorabilă unui gînd, unei impresii, unei senzații! Fraza strunjită care te uimește și te încîntă pe tine însuți. Cea care speri să impresioneze pe toți ce o vor citi. Și despre care îți închipui că va rezista. Ea nu-i trofeul zilnic al încordării la masa de lucru. Vine cînd crezi că n-o să mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eroi neînfricați, vizionari etc. Astăzi, după ce am terminat discuția despre piesă, mi-a spus că grozav de bine i-ar fi prins o țigară în timp ce-i comunicam impresiile, dar că s-a abținut să fumeze în biroul meu. Era sincer încîntat că nu am avut prea multe observații pe text. Frămîntîndu-și mîinile (pe care la despărțire le-am simțit transpirate), mi-a mărturisit că a scris Clopotul cu oarecare grabă, în urma unei convorbiri cu Dinu Săraru, care i-ar fi zis
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o am în mînă e grea, aspră, creionul n-are tăria obișnuită etc. Nu mai spun cît de neplăcut mi-e gîndul că va trebui să ies din casă și să mă întîlnesc cu inși a căror vedere nu mă încîntă. Potrivit ar fi ca o asemenea zi vulnerabilă, de slăbiciune, s-o petrec în singurătate, pe un vîrf de munte, sub cortul cerului. Știu însă că așa ceva nu-i posibil și că această dorință va îngroșa capitolul (destul de voluminos) al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Într o viață lungă și pașnică. Cu admirație, Dr. Sofia Ionescu 3 21.IV.03, București Mult Stimate D-le Eugen Dimitriu, Scuzați enorma Întârziere a scrisorii mele. Mulțumesc foarte mult pentru cartea trimisă și pentru scrisoare, care m-au Încântat. Am retrăit multe momente din anii copilăriei și adolescenței mele, Împreună cu Liliana Panait 17 și copiii D-rului V. Dimitriu de care m-a legat o prietenie foarte apropiată până În 1937, când am plecat din Fălticeni, În cl. VII a de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
soț avocat, mi-a cerut Monografia ca să o citească. La restituire, a manifestat Încântare, pentru forma admirabilă - literară, sub care s-a prezentat. Îmi spunea că: a cetit tare, față de soțul ei - Încet și cu răbdare - și ambii s-au Încântat de o lectură atât de plăcută. Mă roagă să vă transmit admirația lor. Din punctul meu de vedere, Îi părea bine că, abia acum m-a cunoscut cu adevărat! Trec oameni, unii pe lângă alții, fără să se cunoască, decât doar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la cele veșnice. și-a găsit loc de odihnă lângă mama ei, În cimitirul Tâmpești (Grădini) din Fălticeni. 596 Atenția și bunătatea Dvs., cu care ați scris despre mine, În revista Nr. 2 a Muzeelor și Monumentelor 119, m-a Încântat, dar și m-a Înduioșat! Negăsind revista la chioșcurile de ziare, am apelat la Muzeul nostru. Împreună cu Colonel Ciuntu, am urmărit articolul scris de Dvs. Ne-a minunat munca și priceperea cu care ați detectat atâtea personalități de valoare ale
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Ciuntu, distinse salutări. Așteaptă și ei cu plăcere venirea Dvs. (...). 40 Brașov, 1 aug. 1978 Mult stimate Domnule Dimitriu, De Îndată ce am cetit scrisoarea Dvs. cu vestea că ați fi dispus să țineți conferința cu diapozitive color despre Fălticeni, am fost Încântată și 143 O altă referire la persoana mea, În legătură cu crearea „Galeriei”. Maria Mihăescu știa de la Vasile Ciurea, din presă, de la Radio, din corespondența ce iam adresat-o, de preocupările mele În perioada fălticeneană. E un gest de bunăvoință, de atenție
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
asistat la conferința Dvs.147 foarte documentată și plăcută, au rămas mirați de viața bogată În manifestări culturale, a orașului Fălticeni. Până acum nu era prea cunoscut, În special pentru ardeleni (...). Nu știu dacă și impresia naturii brașovene v-a Încântat; eu cred că tocmai aceasta a salvat buna dispoziție a Dvs. (...). Pentru noi, ascultătorii, conferința, cu tot ce am văzut, a fost o revelație (...). Cateluța mi-a răspuns că a fost Încântată de ideea Dvs. de a prezenta Ardealului, și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
știu dacă și impresia naturii brașovene v-a Încântat; eu cred că tocmai aceasta a salvat buna dispoziție a Dvs. (...). Pentru noi, ascultătorii, conferința, cu tot ce am văzut, a fost o revelație (...). Cateluța mi-a răspuns că a fost Încântată de ideea Dvs. de a prezenta Ardealului, și lumina Moldovei noastre! Mi-a trimes și un ziar, „Flacăra Iașului”, În care e un articol În care se află și numele ei (...): „Arta creativă a femeii ieșene”. Timpul v-a respectat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
bucurie, I. Olteanu P.S. Dragii mei, ce bine că n-am Închis plicul, aveam să-l Întâlnesc pe colegul lui Tudorel, cel despre care v-am mai scris c-a citit „Lovineștii” și mi-a spus, entuziasmat că l-a Încântat cartea, că se vede cultura temeinică, clasică, a autorului. Adevărul nu poate fi negat decât Întârziat doar. Mă bucur, vă Îmbrățișez, I. Olteanu 19 București, 26 martie 2002 Prieteni dragi, Când vă scriu mă bucur, parcă ați fi aici, că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
eu am trimis respectivele rânduri. Abia, Înainte de plecarea la Craiova a venit și i-am dat să le citească. Cum v-am mai spus, Irinel are o bibliotecă și citește nu glumă, Îi cunosc și prețuiesc gândurile. Faptul că-i Încântat de „Lovinești” și „Orașul muzelor”, ca și mine, Îmi dă siguranța că-i un om de cultură temeinică. Dragă Eugen Dimitriu, cele două cărți ale tale ar trebui să primească premiul Academiei. Sunt stâlpi de cultură a ființei noastre. Dare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]