7,005 matches
-
monstruoasă, prolixitatea. Dar oricum, veselia aceea clamoroasă, sensuală, suavă câteodată, mai adese grotescă, e și ea expresia unei faze a copilăriei. Portretele temperamentale și fiziologice ale suavei Monica și artemidicei Olguța domină volumul III printr-o prezență simpatetică. De acum încolo producția lui Ionel Teodoreanu pierde din importanță prin repetiție, monotonie și perseverență în niște metode ce devin erori de la o anume limită. Liric prin definiție, romancierul își alege subiecte pentru care nu posedă nici o aptitudine și cultivă o "poezie" care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
locvace a operei lui Sadoveanu. Primul roman, Întunecare, e o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se pierde într-un studiu social, dus până după încheierea păcii. De aci încolo romancierul se străduiește să studieze societatea românească și omul universal într-un ciclu de romane, unele de "investigație orizontală", adică socială, altele de "investigație verticală", adică psihologică. Cezar Petrescu voiește să refacă "comedia umană" a lui Balzac. Rezultatele nu sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
subtile de Merill. Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună Și-am spus "Balada Lunei" de Horia Furtună, M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, Și ți-am părut romantic și poate simbolist. De aci încolo Ion Pillat își sistematizează descoperirea, prefăcînd-o în "tradiționalism". El caută a se reînnoi mereu și e oricând un poet interesant, mai mult de afectare artistică decât de sentiment. B. FUNDOIANU Tradiționalismul lui B. Fundoianu e un panteism olfactiv și tactil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca un butoi gol". Titlurile denotă obsesia: O moarte care nu dovedește nimic, Conversații cu o moartă, Bunica se pregătește să moară. Poză sau adevăr, întîmplarea a făcut ca scriitorul să moară tânăr, dând fixațiunii sale calitatea unei turburătoare presimțiri. Încolo motivul literar unic este raporturile între bărbat și femeie. Egoist și experimentalist, eroul lui Anton Holban se refuză și el tiraniei căsătoriei, de unde tot procesul. Bărbatul, misogin, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist, se lamentează disproporționat de inferioritatea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bine, aceasta se datorește unirii românilor din Transilvania cu Biserica apuseană. Pentru ce Iașul a fost în capul culturii în cele trei sferturi dintâi ale veacului al XIX-lea, am început să arăt și voi continua să arăt de aci încolo. Pentru ce acum Bucureștiul are această onoare e ușor de priceput, căci Bucureștiul este astăzi centrul românismului, din toate punctele de vedere, centrul care atrage și pe ardeleni, și pe munteni, și pe moldoveni. Blajul a fost Transilvania, Iașul a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de fabrici, programul cere ajutorul statului pentru societățile de lucrători care ar voi să deschidă fabrici 2 . E, evident, un chip de a-și achita conștiința socialistă, căci de unde erau să găsească lucrători de fabrică, dacă nu erau încă fabrici? Încolo tot programul "socialist" e un program țărănist, cam utopic în idealul lui, dar foarte cuminte în concesiile pe care este dispus să le facă: "a lucra individual, pe pământul împărțit în bucăți"3, program care ar putea fi însușit de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vedem, iarăși, "muntenismul" său2 . Acest "muntenism" apare clar în ideile lui politice. Odobescu, sufletește, a fost un Alecsandri, cu toate deosebirile dintre dînșii: Odobescu - spirit disciplinat, capabil să se specializeze într-o ramură a științei; Alecsandri - tip ideal de diletant. Încolo, același epicureism și scepticism, aceeași plăcere a îndeletnicirii cu lucrurile frumoase, același aristocratism rafinat. Dacă Odobescu ar fi fost moldovean, ori ar fi trăit în Moldova, el chiar de ar fi fost un "părtaș din acea generație de la 1848, care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ordinea zilei. Dar vremea a șters acest caracter al piesei. O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea sunt din 1879, iar O scrisoare pierdută, din 1884. Așadar, în primele sale opere, Caragiale luptă exclusiv împotriva liberalismului. De acum încolo, opera lui Caragiale nu va mai avea această semnificație, el nu va mai porni teribila sa artilerie împotriva liberalismului. Vom vedea împotriva cui. Dar este interesant de observat că lupta lui Caragiale exclusiv împotriva liberalismului roș, patruzecioptist, revoluționar încetează cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
așezat în nordul Iugoslaviei, iar alt grup și-a găsit sălaș pe rîul Marița în Bulgaria, unde au înființat ,,regatul de la Tylis’’ care a dăinuit 60 de ani. Dar au rămas gali și în sudul Moldovei, așa cum vom descoperi mai încolo. Trogus Pompeius Justinus scrie în secolul l î.e.n. Historiae Philippicae unde găsim la XXV, l: ,,Între cei doi regi, Antigonos și Antiochus, după ce s-a făcut pace și după ce Antigonos s-a întors în Macedonia, s-a ridicat împotriva acestuia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
istoria ne aduce dovada că nu toți galii au fost păruiți de boero Biseto și alungați, ci unii mai liniștiți la chefuri, au rămas în continuare pe plaiurile mioritice atît în vest cît și în est cum vom constata mai încolo. Bigero - mato , conducător al geților(tăblița 35 necitită) înainte de boero Bisto dar după boero Biseto l, povestește o polojenie din viața neamului Sarmisetuzei unde oștirea a fost nevoită să-și dovedească încă odată vitejia. Boero Bisto - mato , conducător al neamului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Acum îmi dau seama că felul în care am fost atentă la ceea ce-mi spuneau, faptul că le-am pus întrebări și m-am străduit să aplanez conflictele dintre ele au fost o răsplată grozavă pentru ele. De acum încolo mă gândesc că ar fi mai bine să Ie spun să-și rezolve singure problemele. Este bine să facem aprecieri pozitive despre alții nu numai pentru că în felul acesta îi încurajăm să se comporte așa cum am dori noi, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
stingerea becurilor de ceva anume, să găsească o regulă. Al doilea experiment: imaginați-vă o pantomimă în care un individ își scoate câinele la plimbare. Mâna îi este întinsă cum ar ține lesa câinelui. Când mâna se mișcă încoace și încolo parcă vedeți câinele care se tot mișcă mirosind câte ceva pe trotuar. Cu toate că cele mai animate elemente sunt câinele și lesa, ele nici măcar nu există. Imaginația umple golurile și astfel se întregește ideea. Așa se întâmplă și când asociați problema cu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
roata renașterii. Culmea transei sale a fost Trezirea, starea de atotcunoaștere. „Din creștetul lumii în jos el nu a putut găsi nici un «sine». Ca și focul, atunci când combustibilul este complet ars, s-a liniștit. Pământul s-a mișcat încoace și încolo ca o femeie beată de prea mult vin [...] și tobele puternice ale tunetului au răsunat în aer. O boare plăcută adia blând, ploaia cădea dintr-un cer fără nori, florile și poamele cădeau din copaci înainte de vreme - în strădania lor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
prevestitoare sunt visele: cel dintâi vis, care “a impuns-o în inima și a tulburat-o”, i-l arăta pe Nechifor “calare cu spatele întors spre ea”; altă dată l-a visat rău, “trecând o apa neagra... Era cu fața încolo”. Vitoria nu măsoara vremea cu calendarul, ci cu semnele cerului. Ea înțelege semnele firii. Elementele naturii îndeplinesc o funcție simbolică. Mai ales vântul dă semne: “trecu susuind prin crengile subțiratice ale mestecenilor”. Vitoria este o sinteză de spiritualitate străveche românească
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
care a "împuns-o în inimă", i-1 arată "pe Nechifor Lipan călare cu spatele întors cătră ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape", iar altă dată 1-a visat rău, "trecând călare o apă neagră... era cu fața încolo". Alt semn este glasul lui Lipan venit din memoria ei afectivă (procedeu artistic), dar "nu putea să-i vadă chipul". Neliniștea devine bănuială, "un vierme neadormit" o roade permanent și pentru ea "timpul stătu" Vitoria nu măsoară vremea după calendar
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
că m-a primit foarte bine. Era o femeie bătrână, Îi murise bărbatu’... Cum v-ați reintegrat? Am Început-o ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcții și m-a trimis la Făureni. Și, În sfârșit, Încet, Încet, du-te Încolo, du-te Încolo, cam asta a fost... Și m-au ajutat, În sfârșit, unii, mi-au dat niște bani... Și, În sfârșit, Încet, Încet, am luat serviciul... După eliberare ați mai fost contactat de autoritățile de atunci? V-au mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
primit foarte bine. Era o femeie bătrână, Îi murise bărbatu’... Cum v-ați reintegrat? Am Început-o ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcții și m-a trimis la Făureni. Și, În sfârșit, Încet, Încet, du-te Încolo, du-te Încolo, cam asta a fost... Și m-au ajutat, În sfârșit, unii, mi-au dat niște bani... Și, În sfârșit, Încet, Încet, am luat serviciul... După eliberare ați mai fost contactat de autoritățile de atunci? V-au mai verificat? După un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tine”. Aicea cred că a fost influența lu’ Meteșan, chiar dacă el n-a fost acolo la discuția aia. Și, pe urmă, la prietenul ăsta al meu care venise de la Târgșor i-am spus: „Sorine, nu mai discutăm nimica de acuma-ncolo”. Și el s-a simțit șocat cumva de atitudinea mea. Pe urmă, după ’89, ne-am Întâlnit la Gherla și ne-am așezat undeva În cimitir, lângă o cruce, și i-am explicat ce s-a Întâmplat. Așa era la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-o tot purtat... În care Închisoare v-a fost mai greu? Peste tot... Da’ În Sibiu era ceva... Acolo ne mâncau noaptea pleoșnițele. Ieșeau de sub dușumea, și pereții erau tot pictați... Noaptea, cum nu mai era lumină, cum porneau... Încolo am stat numai pe betoane, pe ciment... Prin ’tâtea locuri era numai ciment... În Aiud, când ne-o băgat Într-un arest... era numa’ beton, nici un geam, numai gratiile, nu foc, nu nimic, și era un ger... Noi slabi, amărâți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am scăpat... Firește, nu m-o mai chemat pe mine, s-o bazat că spune adevărul și-o rămas doar bătrânul. Și de-acolo ne-a urcat Într-un camion descoperit și ne-a dus la Baia Mare. Începând de la Vad Încolo a venit comandantul pazei și ne-a spus să discutăm orice vrem, să ne Înțelegem la declarații... Ăsta ne-o sfătuit exact cum să procedăm și bine ne-a spus, da’ și-așa noi cam știam ce să spunem și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Deci, În 1964, cam În iunie a apărut decretul, care spunea așa: „Vor fi eliberați toți deținuții politici până la 23 august În acest an”. Și-atunci ne-a dat la toți scrisoare și am primit și-un pachet de-acasă... Încolo... nimic. Cum v-ați regăsit familia la ieșirea din Închisoare? Existau Îndoieli, de pildă, că n-o să-i mai găsiți pe toți acasă, În viață? I-am găsit foarte bine, i-am găsit pe toți acasă. Bine i-am găsit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de miliție și mi-am zis: „Nu mai ajung acasă, că ăsta o venit după mine iară...” (râde - n.n.). Ăla era În treaba lui, n-avea nimic cu mine... Și-am coborât În gară, am stat până la trenul care mergea Încolo și-am mers acasă, la Iernut. Și noaptea pe la două am ajuns. Nici nu știam unde stau, că, Între timp, tata fusese dat afară din serviciu... Și-am văzut lumină la o fereastră și erau chiar ai mei acolo și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pedepsită la izolator, că așa se chema... Acolo nu erau carcere, dar erau niște camere jos la parter, izolate, goale, unde nu exista nici o mobilă, fără sobă, nici iarna, nimic-nimic. Erai pedepsit așa: la trei zile numa’, primeai hrană caldă, Încolo primeai numa’ mămăligă sau o bucată de pâine și o cană cu apă. Saltea ți se dădea numai de la ora zece, până dimineața la cinci. Iarna ți se arunca o saltea nenorocită și-o pătură. Peste zi n-aveai nimic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dos. M-am gândit că vor armament, aur sau altceva... Și am zis eu către ei: „Eu nu mă trag din moșieri ca să am de valoare ceva În casă. O am de valoare pe nevastă-mea. Aia-i valoarea mea - Încolo, egal cu zero”. Ei ce o fi gândit nu știu... Și după ce termină de scotocit În orice, no, zice către mine: „Vă pregătiți, că o să veniți cu noi până la Baia Mare pentru o zi-două, să dați ceva declarații, și o să veniți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
armatei. Tulai Doamne și Iisus! Și am zâs În anchetă: „Dom’le, păi eu În ’55, În luna mai, eram În armată. Cum o putut el să vorbească cu mine? Păi se poate una ca asta?”. „Hai mă, dă-te Încolo, când ți-oi trage vreo două... Ce, mă, ăsta minte și tu spui adevărul?” Asta o fost nimic, că mă gândeam așa, pentru mine: „Când ți-oi trage eu una ciobănească, dacă te scoli tu două zile de jos, să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]