6,693 matches
-
Mișcarea noastră teatrală și zbuciumul sufletesc al intelectualilor de la noi, Brașov, 1913; Poezii și monoloage de declamat, Brașov, 1913; Văduvioara și alte șase monoloage, Orăștie, 1913; Viața intelectuală românească în orașele din Ardeal, Brașov, 1914; Teatrul la țară, Brașov, 1914; Îndemnuri, Brașov, 1914; Sestra Servatia [Sora Servatia], tr. I. Flajs Hansová, Praga, 1917; Pentru cei mici și buni, Sibiu, 1919; Faust și aviatorul, Sibiu, 1921; În seara de Crăciun, Săliște, 1921; La răspântii, Sibiu, 1921; Gogu, Sibiu, 1922; Dacă dai de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
a partidului", Gheorghe Brătianu afirma că va merge până la "dizolvarea totală a organizațiilor", acolo unde era necesar. Nemulțumirea conducerii centrale față de activitatea desfășurată în teritoriu a determinat publicarea articolului intitulat Ne lipsește avântul, în ziarul central al partidului. Era un îndemn la acțiunea unită a membrilor de partid: "O acțiune politică trebuie dusă pe linii paralele. Ca și la război, victoria nu poate fi obținută luptând pe cont propriu [...] Pentru ca un partid să ajungă la o reală acțiune în mase e
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de nerăbdare. În luna mai, "Viitorul" aducea la cunoștința opiniei publice faptul că: "elemente de seamă ale grupării [georgiste] s-au întrunit [...] la dl. Valjean și, constatând că a merge pe liste separate înseamnă a pune gruparea în dezacord cu îndemnul regal, au luat hotărârea de a se desface de dl. Gh. Brătianu și a candida pe listele guvernului"239. Scrisoarea, adresată de noul grup disident șefului georgiștilor, a fost semnată de un număr de 65 persoane, între care se numără
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
5, 71/75; 8, 39/40; 34, 11/10): „Allah este Cel Care Vede ceea ce faceți.”(ASM) Alte două contexte îi colorează diferit semnificația: versetul 3,15/13, în care sunt făgăduite desfătările paradisului, și 3, 20/18, ce conține îndemnul la supunere, se încheie cu expresia: wa All"h baœr bi al-‘ib"d: SOI „Dumnezeu privește la servii săi”; ASM „Allah este Cel care îi Vede Bine pe robii săi”, „Dumnezeu este Văzător al robilor săi” - de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le Saint” (BJ); „the Holy One” (RSV). În 1In 2,20, kaì hymežs chrísma échete apò to¤ hagíou, „iar voi aveți o ungere, primită de la Cel Sfânt”, numele se referă la Dumnezeu în general, iar „ungerea” este primirea Duhului Sfânt. Îndemnul din 1Pt 1,15 allà katà tòn kalésanta hymăs hágion kaì autoì en pásQi anastrophQi genethQte, „după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră” (C) vizează desăvârșirea morală a destinatarilor scrisorii. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1,15 allà katà tòn kalésanta hymăs hágion kaì autoì en pásQi anastrophQi genethQte, „după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră” (C) vizează desăvârșirea morală a destinatarilor scrisorii. Este sinonim cu îndemnul lui Isus din Mt 5,48, unde despre Tatăl se spune că este téleios, „desăvârșit”. 3.2.1.5.3. ho agathós: „bun” (SC, BVA, BS); „cel Bun” (G-R); „Binele” (C); „le Bon” (BJ); „good” (RSV). În Mt 19,17
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere ca să-l cunoaștem pe Cel adevărat; și noi suntem în Cel adevărat, adică în Fiul său Isus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu și Viața cea veșnică.” (t.n.) Versetul următor, conținând îndemnul de a se feri de idoli, clarifica pe deplin semnificația numelui: că și Tatăl, Isus Hristos este Dumnezeul care există cu adevărat și numai el posedă și dăruiește viața veșnică. Aceeași semnificație o are și autodefinirea lui Hristos că hQ aletheia
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În Fp 10,42, Petru spune despre Isus: ho¤tós estin ho hÄrisménos hypò to¤ theo¤ kritgs zÀntÄn kaì nekrÄÎn, „El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii și al celor morți”. Iar Iacob, vorbind în îndemnurile finale ale epistolei sale despre iminentă venirii Domnului, spune: ido¤ ho kritgs prò tÄÎn thyrÄÎn héstQken, „iată, Judecătorul stă în fața porților!” (Iac 5,9). Metaforă antropomorfizantă a judecătorului suferă însă amendamente în Noul Testament, în special în Evanghelia după Ioan. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
întâmplă dacă acestea nu sunt utilizate corect. Se explică, de exemplu, că la sfârșitul propoziției se pune punct. În unele cazuri, când vrem să întrebăm ceva, la sfârșitul propoziției se pune semnul întrebării. Atunci când formulăm o strigare, o urare, un îndemn, o poruncă, se pune la sfârșit semnul întrebării. În unele cazuri, folosirea cratimei se explică în felul următor: - în cazul,,ia’’ - dacă poate fi înlocuit cu,,a lua’’, dacă nu poate fi înlocuit se scrie,,i-a’’; - în cazul ,,sa
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
lecției de comunicare,, Semnul exclamării „ se reiau cunoștințele dobândite în clasa I. Acum se formulează și regula :,, Semnul exclamării se scrie la sfârșitul unei comunicări care exprimă o exclamare (o mirare, o bucurie, o admirație ), o poruncă, un sfat, un îndemn, un salut, o urare, o strigare. Pentru însușirea acestei reguli se fac exerciții cu diverse cerințe : - alcătuire de propoziții exclamative ; - citirea unor propoziții exclamative ; - dictări ; - motivarea folosirii semnului exclamării ; - completarea unui text cu semnele de punctuație corespunzătoare. Semnul întrebării (? ) este
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
dintre ele. E demersul științei și al gândirii raționale în genere, darul acordat de Dumnezeu lui Adam, în rai, să numească și să clasifice făpturile și lucrurile. Cunoașterea „luciferică”, dimpotrivă, înmulțește și amplifică „misterele”. Urmează, așa cum sugerează numirea acestui demers, îndemnul dat omului de către șarpe, să fure secretul divinității, să săvârșească saltul din făgașele logice ale minții, să depună o activitate creatoare. E ceea ce și fac metafizica, arta, crearea de mituri, religia, mistica, ba, după B., chiar și știința, atunci când părăsește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
seama de verosimilitate [...], e o prostie a voi să explici tot ce e reprezentat cu ajutorul logicii, de vreme ce nici în viață nu sesizăm un eveniment în toate cauzele și urmările sale". Nicolae Balotă consideră că Urmuz ar fi putut citi aceste îndemnuri și "se va fi simțit întărit în conștiința eficienței literare a scrisului său" (Nicolae Balotă, op. cit., p. 573) 36 De exemplu, Maria Vodă Căpușan, analizând schița La Paști, descoperea o prefigurare a cuplurilor lui Urmuz în imaginea lui Lache și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Serghei Esenin și din poetul polonez Titus Czyzenski. În primul număr Ionel Teodoreanu creionează un portret sentimental al lui Mihail Sadoveanu, în care este rememorată cunoștința cu marele prozator, dar și cu G. Ibrăileanu și cu G. Topîrceanu, petrecută la îndemnul și în casa lui Demostene Botez, unde revista „Însemnări literare” își stabilise efemer redacția; numărul 3 inserează un fragment din Prăvale-Baba, romanul lui Ionel Teodoreanu. Mircea Eliade dă comentariul intitulat Teama de necunoscut, Ion Frunzetti figurează cu textul polemic Pictura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
oportunitatea de a avea un loc de muncă adecvat capacităților proprii, co-responsabilitate în decizii care au urmări asupra vieții economice a celor interesați. Intervențiile teologilor, ale episcopilor și ale Suveranului Pontif sunt exprimate, în principal, în termeni de denunțare și îndemn. Orientările discursului etic și social privind globalizarea pot fi prezentate astfel: în viața de fiecare zi există o mare diferență între țările bogate și cele în curs de dezvoltare, iar în unele mizeria populației este foarte gravă; globalizarea este un
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
manifestării lui Dumnezeu la toți oamenii este legea comună tuturor, a cărei referință imediată este conștiința: „atât conștiința celui care trăiește legea iubirii și a dreptății, cât și conștiința care-l cheamă la căință pe acela care a acționat împotriva îndemnului conștiinței sale”. Fundamentul discursului despre conștiință îl regăsim în antropologia imitației lui Isus. În cadrul acesta, teologul din Böttingen afirmă că: „În conștiință răsună ecoul interior al chemării lui Cristos, care ne invită să-l urmăm. În ea, omul simte în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
uimește cititorul prin imaginile sale îndrăznețe și complicate până la neverosimil, tulburările cosmice cele mai ciudate, ființele angelice și demonice în formele cele mai variate și impresionante, într-o bătălie fără oprire. La acestea se adaugă intuiții teologice splendide, liturghii cerești, îndemnuri cu un ritm persistent, descrise cu o fantezie fără limite, aproape să provoace un sens de amețeală ușoară. După o primă lectură s-ar putea afirma, împreună cu filosoful Friedrich Nietzsche, că această Carte a Apocalipsului este „cea mai haotică dintre
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a binelui: puterea răului nu oferă o imagine despre viața reală, ci o viziune aparentă despre viață; răul este negarea oricărei expresii a iubirii, izolarea de ceilalți se învecinează cu moartea. Mesajul „religios” al basmelor, după Tolkien, constă într-un îndemn semnificativ: nu negarea suferinței și a durerii, a posibilităților unei înfrângeri, ci refuzul disperării și negarea înfrângerii finale. În reflecția noastră de până acum am relevat câteva interpretări neadecvate, aproximative, care refuză să vadă Cartea Apocalipsului în globalitatea ei. De
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu pare să fi fost de persecuție. Apocalipsul este orientat spre o situație de „privare relativă”, pe care autorul a perceput-o ca situație de criză. Elementul de criză este un loc comun, tipic literaturii apocaliptice. Ceea ce întâlnim în Apocalips: îndemnuri, asigurări, avertismente, amenințări, binecuvântări, sunt elemente care trimit la un punct de vedere apocaliptic și nu la circumstanțe social-politice. Apocalipsul nu a fost scris ca răspuns la o situație socială și politică, ci ca răspuns față de moartea și înălțarea lui
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Societății Românismul” (1870-1871) îl menționează printre membrii comitetului de redacție. Din 1873 până în 1876 e prezent cu versuri, figurând și în redacție, la „Revista contimporană”. Nu a fost lipsit de o anumită popularitate, mai ales după ce în 1873 compune, la îndemnul confraților de la această publicație, revista teatrală Muza de la Borta Rece, în care îi ridiculiza pe membrii Junimii. Mai scrie, împreună cu Petru Grădișteanu, Ciru Oeconomu, Nicolae Țincu, Al. Lara și Oscar Eliot, revista umoristică Cer cuvântul! (1874). I s-au atribuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
putea fi limitată lumea idealurilor și valorilor. Marea idee fundamentală, al cărei martir a devenit, i-a pătruns sufletul în profunzime și i-a determinat concepția despre viață. Sentimentul total pe care l-a descris Bruno s-a născut din îndemnul de a cunoaște și din experiențele de viață condiționate de tot ceea ce împiedică sau favorizează satisfacerea acestei dorințe vii. Destinele ideii independente ce năzuiau să iasă în evidență au reprezentat condițiile a ceea ce a putut stoarce din viață. El a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a oricărui rău moral în faptul că provine din inerție, din lipsa capacității de a te dezvolta dincolo de poziția pe care te afli ori în care stagnezi. Ceea ce lipsește, în aceast caz, este o intervenție suficient de energică și un îndemn de a elibera forțele înlănțuite. Dintr-un astfel de mod de a privi lucrurile ne închipuim lupta dintre bine și rău atunci cînd, împreună cu teologii, deducem răul dintr-o cădere incomprehensibilă, ce va fi adus dintr-odată în lume păcatul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
interesează de viața spirituală a trecutului, el va putea folosi principiul conservării valorii ca ipoteză de lucru. În orice dogmă și în oricare cult, el se va întreba ce valori au fost resimțite sau pentru care dintre ele se simte îndemnul de a le afirma sau de a le vedea afirmate. În venerarea celor ce cresc ți nutresc copiii, a lui Demeter, Isis și a Maicii Domnului, el descoperă înclinarea de a consodera dragostea maternă ca divină. În șirul diferitelor reprezentări
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și lipsite de coerență. Este important totuși ca activitatea de obținere a unui proces de gîndire solid să poată fi mereu reluată. Dacă diavolul nu poate fi înțeles în contextul aflat pînă aici, apariția lui neașteptată poate fi eventual un îndemn să ne dăm seama că am lucrat cu un orizont prea îngust. Fundalul intelectual este doar o condiție aparte a humorului. Descoperim aceasta în faptul că chiar unde fundalul în cauză este identic la diferiți indivizi, lucrul acesta nu înseamnă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ceea ce este mare și ceea ce e mic cu simțul și respectul pentru ceea ce e mare. O ultimă condiționare intelectuală a adus-o cu sine filosofia critică (teoria cunoașterii). Ea a arătat în ce fel se dezvoltă întreaga noastră știință din îndemnul de a distinge între închipuire și realitate și faptul că această distingere poate fi realizată numai prin folosirea propriilor legi ale gîndirii omenești. Imaginea despre lume și conceptul de realitate sînt în oricare epocă opera gîndirii umane. Și niciimaginea, nici
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Goethe, care altminteri nu acordă nici o importanță "humoriștilor", face o excepție în cazul lui Sterne (a se vedea mai sus § 25). În Călătorie sentimentală (o călătorie pentru a-i cunoaște pe oameni), Sterne spune că aceasta își are originea "în îndemnul inimii spre natură și spre sentimentele ce se nasc din ea, făcînd să ne iubim unii pe alții și lumea mai mult ca înainte". Aceste cuvinte ne prezintă baza. Ea conduce la zugrăvirea unor caractere și destine cînd serioase, cînd
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]