7,890 matches
-
cea pulmonară, cum se dezvoltă obișnuit ciuma. Fapte zdrobitoare: În Manciuria, la 4 april 1952, șoareci de un soi neexistent în localitățile manciuriene, au fost aruncați asupra caselor. Acești șoareci erau purtători de microbi ai ciumei de o virulență excepțională îngăduind să provoace ciuma subt forma direct pulmonară. Declarațiile și probele lui Farges au fost puse la îndoială; intențiile conducătorilor americani în privința mijloacelor de a purta un nou război sunt direct legate de crimele fascismului și Farges dă probe de conducători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
negru al fascismului, născut din grandomanie și din dorința de dominație și cucerire a Germanilor. 7. Cultura Europei e o reluare a vechii civilizații mediteranee. Germanii s-a părut un timp că se integrează acestei culturi. Calitățile lor le-au îngăduit să se ridice rapid după ce și-au însușit mai cu seamă progresul tehnic. Atunci și timpurile nu sunt depărtate acest popor rămas războinic și-a simțit dorințele desvoltându-se cătră o misiune, care era din nenorocire în dauna popoarelor pașnice. 8
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt 80 km. Până la Suhumi iarăși la malul mării. Șoseaua spre Rița urmează un râu viforos cu albie strâmtă, cu numele Bzâb. Valea e foarte îngustă; pripoarele muntelui urcă oblu. Apă cam cât Bistrița, în talazuri spumate. Ici colo valea îngăduie puține așezări. Abhazienii cultivă vii, livezi și legume în acele grădiniți asupra cărora sună veșnic larma torentului. Coastele muntelui, pornind chiar de la malurile Bzâbei, împădurite cu o desime de felurite esențe, între care pâlcuri de pini și brazi. Munții pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
orașul de scaun, în jurul Curții domnești, și numai proștii și neștiutorii o diformează. Alfabetizarea poporului în Moldova datorită stăruinții PMR, e complectă. Am putut constata asta mai ales în partea de miazănoapte a țării. Deci dreapta rostire nu va mai îngădui să se vorbească de "dialecte". La congresul evidențiaților în agricultură (toamna 1955) am putut auzi pe Moldoveni (de pildă pe Florica Beraru de la Boroaia) rostind limba literară fără cusur. Că rostirea muntenească e justă știe orice intelectual moldovean. Gramatica uniformizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
siguranță, în perfectă contradicție cu realitățile; așa încât oamenii care se interesează de aceste fenomene s-au deprins cu desinvoltură și veselie să ia drept adevăr tocmai contrariul aserțiunilor Institutului. Pe cât știam eu, țara noastră e o regiune extrem-continentală care nu îngăduie prognosticuri decât pentru 24 de ore. Legea aceasta e și a Mării și a firii oamenilor acestui pământ. Accept că mă înșel și aștept încă furtuna, cătră ora amiezii. Marea e în aceiași stare de liniște relativă. Vizitatorii Eforiei s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dacă nu le-i întâlni, Dacă nu mi le-i găsi, Să te duci peste hotară Până-ntr-a noua țară, Și mi-l adă în ia-sară Și mi-l adă fără sine Și fără bai de rușine. Nu-i îngădui a trăi, Nu-l lăsa a grăi, Cu văduve grase Cu fete frumoase Cu părinți în casă. De-i pe pat, Dă-l sub pat; De-i la masă, Dă-l sub masă; De-i pe laiță, Dă-l sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
remarcă printr-o intensă activitate de organizare internă și de dezvoltare economică a Moldovei. Răstimpul de 32 de ani, cât a domnit Alexandru cel Bun reprezintă o epocă de pace și prosperitate. Dar luptele dintre urmașii acestuia slăbesc țara și îngăduie polonilor și lui Iancu de Hunedoara să intervină în treburile interne. În căutarea unui sprijinitor, pretendenții la scaunul Moldovei ajung să împartă țara și s-o înfeudeze Ungariei și Poloniei. Din rândul lor se ridică însă și voievozi care nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mihul să-l convingă pe Țepeș, fie să-l predea pe tânărul său rival, fie să-l împiedice de a pătrunde în Moldova. Chiar dacă aceste presupuneri ar fi lipsite de temei, formula din document „lucrurile și întâmplările trecute” nu ne îngăduie să ajungem la concluzia că ea ar desemna prelungirea unor relații dintre domn și boieri, așa cum se stabiliseră ele în perioada de anarhie dintre 1432-1457. Singura constatare ce se poate desprinde din acest document e că avem de-a face
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a privit pe Mihul, dar ni se pare surprinzător faptul că nimeni nu s-a gândit să disocieze pe executant de inspiratorul actului. În această privință documentele și știrile pe care le avem sunt suficient de limpezi, pentru a ne îngădui conturarea unui tablou exact al momentului politic respectiv. „Închinarea” Moldovei n-a fost hotărâtă nici de Petru Aron, nici de Mihul logofătul. S-a adunat Sfatul mare al țării și acolo s-a discutat ce anume atitudine trebuia luată față de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
an de domnie - prin octombrie-noiembrie 1457 - Ștefan îi încunoștințează pe negustorii brașoveni că vor putea veni cu mărfurile lor în Moldova. În martie 1458, el întărea acestor negustori privilegiul pe care îl aveau de la Alexandru cel Bun. Acest document ne îngăduie să schițăm parțial aria legăturilor comerciale pe care Moldova le întreținea în secolul al XV-lea. Prin intermediul negustorilor brașoveni pe piața târgurilor moldovenești se desfăcea, printre altele, postavul de Colonia și de Louvain, care era cel mai scump și după
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le aveau de la unchiul său, Ștefan al II-lea, și de la bunicul său, Alexandru cel Bun, pe care-i place să-1 pomenească de atâtea ori în actele sale de cancelarie. Documentul din anul 1460 este deosebit de valoros. Simpla lui lectură îngăduie să cunoști cu foarte multe amănunte activitatea economică din Moldova secolului al XV-lea, drumurile comerciale mai importante care brăzdau țara în toate direcțiile, târgurile mai importante care se aflau pe aceste drumuri. Așezată la intersecția marilor căi comerciale în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mărfurile lor drumurile care mergeau spre „părțile tătărești”, plătind vamă la Suceava, la Iași, la Lăpușna și Cetatea Albă. Un alt drum răzbea spre Tighina, loc de vamă pentru neguțătorii care treceau Nistrul în aceste locuri. De asemenea, li se îngăduia liovenilor să-și ducă mărfurile lor în Țara Românească, la turci și în Transilvania, pe un drum care urma apa Siretului și trecea prin târgul Romanului, Bacăului, Adjudului și Putnei sau pe altul care se strecura pe sub dealuri, pe apa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici chiar noi înșine; ci când vom avea nevoie fie de postav fie de altă marfă, multă ori puțină, noi sau vameșii ne vom târgui și, după ce vom face plata, vom lua cele ce ne-au trebuit”. Liovenilor li se îngăduia să țină o casă în Suceava, după obiceiul neguțătorilor. Am insistat asupra acestui privilegiu pentru că, reproducând o serie de amănunte, care, chiar daca nu sunt impunătoare, așa cum sunt acțiunile politice și militare, ne îngăduie în schimb să ne facem o imagine
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ce ne-au trebuit”. Liovenilor li se îngăduia să țină o casă în Suceava, după obiceiul neguțătorilor. Am insistat asupra acestui privilegiu pentru că, reproducând o serie de amănunte, care, chiar daca nu sunt impunătoare, așa cum sunt acțiunile politice și militare, ne îngăduie în schimb să ne facem o imagine asupra vieții cotidiene din Moldova lui Ștefan cel Mare. În fruntea boierilor care semnau privilegiul din 1460, după mitropolit și solii poloni, stăteau Duma Braevici și Stanciul, cei care reveniseră de curând din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din cuprinsul căruia aflăm de existența unor soli ai regelui la Suceava. Pentru întărirea unui privilegiu comercial nu era nevoie de prezența unor soli regali din care cauză documentul nu înregistra prezența soliei. Considerând știrea lui Dlugosz ca adevărată, ne îngăduim să facem unele apropieri între tratativele moldo-polone din vara anului 1460 și plecarea lui Petru Aron din Polonia. Se poate ca tocmai în această vreme să se fi reglementat și situația acestuia, prin fixarea unui domiciliu cît mai depărtat de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1460 și plecarea lui Petru Aron din Polonia. Se poate ca tocmai în această vreme să se fi reglementat și situația acestuia, prin fixarea unui domiciliu cît mai depărtat de hotarul Moldovei, și, eventual, asigurări că regele nu-i va îngădui să revină în Moldova. Astfel, este greu să se explice de ce Ștefan, care se angajase cu un an mai înainte să-1 sprijine pe rege numai împotriva păgânilor, promitea de data aceasta ajutor și împotriva boemilor. În acest caz sfera obligațiilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tratat, Ștefan promisese prin trimișii săi credință regelui polon. Dar formulele actului pe care l-am reprodus nu ne pot duce la concluzia că Ștefan contracta prea multe obligații de vasal față de regele polon. Ele sunt prea generale ca să ne îngăduie o asemenea concluzie. Asemenea acte de credință, pe care Ștefan le-a dat cu prodigalitate suveranilor vecini, au constituit în istoriografia noastră un motiv de lungi explicații, pentru a se demonstra că, prin ele, independența și considerația de care se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se baza pe nimic. P. P. Panaitescu reproduce din Historia Turcorum, din secolul al XV-lea, știrea potrivit căreia Ștefan cel Mare „a mers și s-a războit să ia cetatea Chiliei, care era a lui Vlad”. Această informație a îngăduit să se afirme că Vlad controla „întregul liman nordic al gurilor Dunării”. Din documentele de întărire a satelor unor boieri reiese însă că nordul gurilor Dunării se afla sub stăpânirea domnului Moldovei, începând de la vărsarea Siretului în Dunăre și până la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la arme pe toți ai săi, atât pe oșteni, cât și pe țărani, așa că numai femeile și copiii mai rămăseseră acasă... pregătit să moară cu toți ai săi sau să învingă.” Dificultăți interne, unele insuccese în Albania, nu i-au îngăduit sultanului să organizeze o campanie contra Moldovei. Hanul tătar din Crimeea era ostil față de o acțiune militară împotriva Moldovei și Ungariei. În primăvara anului 1465, domnul Moldovei a refuzat să predea genovezilor castelul Lerici de la gurile Niprului, pe care moldovenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și regatul ungar o constituie privilegiul comercial pe care Ștefan cel Mare îl acordă brașovenilor în 1472, și privilegiul pe care Matei îl acordă negustorilor moldoveni, în ianuarie 1473. Stabilirea unor raporturi de bună vecinătate cu Polonia și Ungaria îi îngăduia domnului român să-și concentreze forțele spre hotarele de sud ale Moldovei. Neputând să cucerească Belgradul, Mahomed al II-lea concepe planul vast de cucerire a Europei Centrale. Mai întâi va urmări să-și impună stăpânirea la Dunărea de Jos
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dispersate în dispute mărunte. Mahomed al II-lea știa acest lucru. Avea peste tot spioni, care-l informau asupra forțelor, pe care eventualii adversari le puteau opune oastei sale, și-i semnalau cu grijă sultanului disensiunile din sânul lumii creștine, îngăduindu-i să conceapă planuri și să pornească la acțiune cu sentimentul că nu va întâmpina energii capabile să se organizeze și să riposteze. Refuzul lui Ștefan de a nu mai plăti haraciul (de fapt o sumă simbolică, semnificând răscumpărarea păcii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unde-și avea reședința fiul sultanului, viitorul sultan Baiazid al II-lea, devastează regiunea Ankarei și cucerește Cezareea. Pericolul venea așadar numai din Asia. Mahomed își concentrează toate forțele și trece și el în Asia Mică. Liniștea de la hotare îi îngăduie lui Ștefan să se pregătească de nuntă. Evdochia din Kiev murise în 1467, lăsând în urma ei trei copii: Alexandru, Elena și Petru, care apare pentru prima dată într-un document din 1471. La 14 septembrie 1472, are loc căsătoria lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Încălcaseră moldovenii o pace încheiată cu turcii? De altfel, această răscumpărare a păcii urma să fie luată sau nu în considerare după bunul plac al sultanului. Ea era un prim pas în supunerea Moldovei, iar dacă împrejurările i-ar fi îngăduit-o, acesta ar fi atacat fără nici o ezitare Moldova. În scrisoarea trimisă regelui polon, imediat după lupta de la Baia, Ștefan îi arăta regelui că se temuse de un atac turcesc în vara trecută (1467), deși Moldova își îndeplinise obligația asumată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1473, că românii „sunt doritori să se ridice împotriva turcilor, când ar vedea că regele Ungariei are o oaste”. Dar, Matei Corvin, obsedat de politica sa de cuceriri spre centrul Europei, nu va ridica el însuși o oaste; le-a îngăduit, însă, ardelenilor să colaboreze cu Ștefan cel Mare. Relațiile bune cu Transilvania o dovedește noul privilegiu comercial, din 3 ianuarie 1472. În perspectiva unui atac turcesc, domnul își pregătește țara din punct de vedere militar și spiritual. De aceea, anul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
2.800 de unguri. În întâmpinarea armatei lui Suleiman, Ștefan și-a trimis o parte din călărime. Fără să se angajeze într-o luptă cu oastea otomană, acest corp de oaste trebuia să hărțuiască neîncetat pe dușman, să nu-i îngăduie să se aprovizioneze. Din calea dușmanului sunt retrași toți locuitorii inapți de luptă. Femeile, bătrânii și copiii sunt puși la adăpost în adâncul codrilor sau în munte. Ținuturile, pe unde vor trece turcii, sunt pârjolite. Hrană nu se găsea nici
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]