7,108 matches
-
trădat, așa că în septembrie garnizoana din Capitală a fost trimisă la recoltat porumb, Kostyal a fost arestat și trimis la Curtea de Argeș, iar Ioniță și Militaru scoși la pensie 3. Ați aflat ceva despre faptele acestea? D. T.: Se vorbea în șoaptă. S. B.: Dar în grupul dumneavoastră? D. T.: Foarte reținuți. S. B.: Nu scăpa nimeni nimic. D. T.: Eu aflasem despre încercarea de puci de la Europa Liberă, dar între noi nu vorbeam. S. B.: A avut loc inaugurarea Canalului Dunăre
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
pregătești? Nu cumva te pregătești să devii prim- ministru?". Iar când replicam că nu înțeleg întrebarea, auzeam comentarii de felul: "Păi să știi că a fost pe la mine un tip, știi tu, din aceia despre care se vorbește numai în șoaptă și m-a chinuit timp de o oră și mai bine cu întrebări despre tine". Până la urmă am înțeles că se investiga trecutul meu în România și această treabă necesita timp mult prea mult timp ca să fie dusă la bun
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
activ era cu mult mai dificil. La numai câteva săptămâni după aterizarea noastră la Buenos Aires, am fost invitat oficial la o cină oferită de partidul ultra-religios "Agudat Israel 3" în onoarea deputatului în Knesset, rabinul Abramovici. Guri mucalite povesteau în șoaptă că motivul venirii deputatului în Argentina pentru o vizită de o lună de zile era vara umedă și călduroasa din Tel Aviv și clima primăvăratică de la Buenos Aires. Cu alte cuvinte, deputatul venise să profite de un concediu răcoros pe socoteala
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
înceteze urgia. Vuk și Marița plîngeau, iar Vuk jr., neînțelegînd mare lucru, s-a apucat și el să zbiere. Din solidaritate cu ai lui. Vecinii au pregătit masă de praznic și au plîns. De ce-i numai un sicriu, întreabă în șoaptă Vuk. Păi, nu se mai știa ce-i a unuia și ce-i a altuia. De fapt n-a rămas cine știe ce din ei, primește Vuk un răspuns de oțel. Vuk strînge din dinți. Lumînările se aprind la masă și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chiar așa de aspru ca postul Sfintelor Paști, acesta simbolizează nașterea Domnului Iisus Hristos și nu răstignirea lui, de aceea este și mai multă dezlegare la pește. La aceste îndemnuri, confirmate prin gest aprobatoriu și de cântărețul bisericii, fetele în șoaptă s-au sfătuit ce să cânte. Au ales cântecul : « Pe lângă plopii fără soț », și una din ele a dat tonul, fredonând primul vers. Apoi ca un șuvoi de apă lină au început versurile pe melodia bine cunoscută tuturor românilor. Au
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
discuțiilor ce se purtase până atunci, își drege glasul, cum se spune, și fredonează un cântec bisericesc, parcă îndemnând și pe ceilalți să facă la fel. A reușit. La început, bineînțeles, au fost coristele. Apoi au urmat mai mult în șoaptă și ceilalți, cu frica de-a nu ieși din ritm și voce, trecându-se și la alte cântece mai pământești, unele cunoscute de toți, altele mai puțin. Săndel a venit și el cu unele povestioare hazlii din viața de elev
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nu-i bună nici În ciubote... Și așa, rămân Între băuturi, spre a da În vileag niște taine ale noastre, ale lichidelor care conțin apă. Chestia cu memoria nu e o vorbă deșartă, iar amicul Cristi a ciulit urechea la „șoaptele“ apei - aceeași - culese din fântână, respectiv dintr’un foraj cu mult mai adânc, pentru a afla că și eu am un biocâmp, ca și voi, iar acela e cam deficitar În fântână, dar excedentar În adânc; firesc, căci apa păstrează
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de producție în centru de lectură și bibliotecă a Depoului Regional Brăila. Aveam șase ani și-mi aduc aminte că vreme îndelungată am fost fascinată de lumea aceea cuminte, așezată și tăcută a cărților, acolo unde toți oamenii vorbeau în șoaptă și erau extrem de amabili. Și mai era ceva, ceva ce ținea doar de parfumul hârtiei tipărite, asociindu-l uneori cu cel al unei mușamale noi, abia desfăcute, proaspăt ștanțate. Am împrumutat atunci primele cărți alese cu grijă de tata, dar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cu subtilități infinitezimale să rămâi în spațiul descris de poet, să te confunzi cu el, stând numai cu tine însuți sub jumalțul adânc și albastru al cerului. Lipsește doar goetheanul Oprește-te, timp!, dar și acesta ar trebui spus în șoaptă pentru ca nu cumva să fie tulburată armonia începutului de veac... Exemplul ales nu este singular la Eminescu. În Trecut-au anii49 găsim un exemplu tipic de manifestare lirică a atmosferei ipoteștene, termenii poeziei putând fi coborâți până la datele concrete ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ultimul cuvânt al înțelepciunii, pentru eroul sensibil și pentru toți cei care, asemenea lui, își pun senzațiile în slujba reveriei 123. Ce altceva să fie această scufundare în noapte ca în apă?: Înfășat în întuneric/ Eu nu văd, nu aud șoapte./ Ah, mă simt atât de singur!/ Este noapte, noapte, noapte 124. Cerul, apa și noaptea par să fie sfetnicii de taină ai poeților: Un cer de stele dedesupt,/ Deasupra-i cer de stele 125. Retrăindu-și copilăria, cerul îi apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu era implicată. Urma CENZURA propriu zisă, dar și POSTCENZURA. A tipări o carte, acum, e floare la ureche. Altădată, ehei, ce trudă, ce aventură! * P e culoarele cenzurii (adică, Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor) se vorbea numai în șoaptă și se pășea pe vârfuri, într-o atmosferă de FBI+Biroul 5. Cenzorii n-aveau nume de familie: trecea ca o umbră tovarășa Cici, dincolo, ștampila tovarășa Mimi, de la birouri se ițeau capetele tovarășelor Fifi, Jeni, Pepi, Miți. Cine ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
învățătoare) părinții mei, aflați (nu știu cum și de când) în relații amicale cu Ion Luca, veneau la Vatra Dornei. Cu "ăla mic" cu tot. Vilișoara de pe str. Parcului nr. 37 era realmente terorizată de unica obsesie a dramaturgului: liniștea. Când se profera șoapta "domnul scrie!", urcam scara de lemn în vârful picioarelor, aproape că ne țineam răsuflările. În anii aceia, Luca nu prea era în toane bune: încerca să se racordeze "din mers" la noile canoane impuse literaturii și, în pofida eforturilor, nu izbutea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
CNSAS. În ambele volume, erosul este la mare cinste, ceea ce n-are cum să ne mire în cazul unui exeget al lui Freud. Numai că eroinele cu pricina fiind, acum, gospodine la casa lor, lectura le-ar putea aduce, pe lângă șoapta gâdilitoarelor amintiri, niscaiva complicații familiale, bașca disconfortul detalierii publice a ședințelor de amor. Unii (Nina Cassian) nu se sfiesc să procedeze, în jurnalul tipărit, la fel, alții inventează nume de cod, în vreme ce un Mircea Eliade, care și-a ținut cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sfielnic și ne tragem amândouă, eu și Profira, la marginea pervazului celor două ferestruici, să vedem ce face namila aceea, vine spre noi, ori stă și așteaptă să ieșim afară; amândouă nu conteneam să facem cruce cu limba, zicând în șoaptă rugăciunile la ceas de primejdie și rugându-l pe bunul Dumnezeu să-i țină acestei lighioane fălcile încleștate și să nu-i dea prin minte să se trântească în ușa noastră, că n-ar fi rezistat unei astfel de namile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ne-a convocat și ne-a consumat din timpul nostru liber. S-a scuzat cu o franchețe și delicatețe care ne-a impresionat foarte plăcut. Când i-am mărturisit luni acest fapt, Ea mi-a făcut semn să vorbesc în șoaptă și, ducând degetul arătător la buze, mi-a șoptit, dându-mi să înțeleg că ceea ce îmi spune, trebuie să rămână o taină între noi: Hm!... Miu e un om bun, înțelegător, altruist, cu multe calități. Dar, cum e de-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Și la liceu fusese un elev strălucit. Dar oarecum ciudat, sucit. Profesorul de limba și literatura română i-a prevestit un viitor cu sens dublu: Măi băiețele, într-o zi tu vei fi ori ministru, ori pușcăriaș! Așa povestesc, în șoaptă, cu teamă, foștii lui colegi. Dar vorbele acestea s-au adeverit. A fost militar român. A fugit în perioada interbelică la sovietici. A devenit cetățean al U.R.S.S. Comunist NKVD. Informator al regimului stalinist. A fost prins și întemnițat. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
trăiește și în prezent. În paralel cu activitatea economică, domnul Erich Beck se implică în studierea trecutului, în special a istoriei Bucovinei, într-o perioadă în care, în Germania, Bucovina era un cuvânt care nu putea fi rostit decât în șoaptă pentru refugiații bucovineni, între cunoscuți și prieteni. Se interesează despre tot ce se scrie și publică despre Bucovina și încă nu numai în noua sa patrie, ci și în Austria, România, Israel, ori printre bucovinenii din diaspora. Începe să publice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dat. El e cel dintâi răzvrătit al lumii, Diavolul cu di de la doi. El este permanent Numărul Doi, Adjunctul deci. — El a studiat și teologia. Ce dracu’ n-a studiat ăsta, Ortanso? Tresări și se trase puțin Înapoi din calea șoaptei mele și a privirii ochilor mei dați peste cap, evaluând niște sâni nu mai mari decât pumnii lui Viorel, ițindu-și sfârcurile prin tricou. — A studiat de toate, spuse iritată. Dar cel mai bine văd că se pricepe la camioane. Remarca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
repede și cu folos ca și gura, cinșpe mii o să ne coste pe-amândoi călăuza, am vorbit și am aranjat, o să dăm cimentu’ și toate fiarele astea din hangar cu tot cu tuburile de oxigen și generatoru’ pentru sudură electrică. Turuia În șoaptă băgat până la umeri În capota Buceagului, nu, cu ăla care are pe unu’ care ne trece am vorbit, și lasă macaraua aia jos, așa... Pentru ce dăm de pe-aicea n-am apucat, da’ n-ai nici o grijă, poate de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai faci! Nu mă face să mătur cu tine p-aicea toate sticlele astea și s-o trezesc și pe ea și copilu’ și să scol tot blocu’ ăsta În picioare. — Ie banii noștri, vere, bolborosește Laur tot Într-o șoaptă precipitată, care tu, cu dovleacu’ ăla de căpățână cât toate zilele, nu vrei să Înțelegi. Amândoi stăm aicea cu pula la cur pentru jafu’ ăla, și mai avem și-o mortăciune-n cârcă, ca mâine vine și ne ridică, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și blestema, în timp ce fața tânărului, împăroșată, a nepotului său, crispată și frământată de gânduri, era gata să izbucnească de mânie, cu mâna încleștatată pe arma automată de la piept. După o vreme, bătrânul se trase mai aproape, și-l întrebă în șoaptă... „ Da’, ci crez’, Gheorghiță, mai vin americanii...ha, ci zâci ?!, că ne-am cam pierdut răbdarea așteptând..?!”. „ - Răbdare...rabdare, moș Angheluță, că vin și ne scapă..!”, încercă el, să-l liniștească. S-au despărțit cu înțelegerea să se vadă, în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tăț mititei... eu aveam 11 ani, eram cel mai răsărit. Dealtfel, mama era o femeie tare și curajoasă, anii de văduvie, sărăcia și nevoile au întărit o..” Tăcu iar, pentru o clipă.. poate, ca șă-și înghită lacrimile, apoi adaugă în șoaptă, abia auzit. „.. Mama... mama era o sfântă !.. Da, era o sfântă..!” și iar tăcu. „De o bună bucată de vreme, o rodea un gând... Vorbele învățătorului nu-i dădeau pace..”.. dă-l, leli Ioană pe Gheorghe la școală... dă-l
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gândurile și acțiunile ritualice din final. Ce anume este patria? Patria este, acum, casa asta înconjurată de verde, soarele care răsare zilnic, pământul pe care-l cultiv și insula asta pașnică pe care locuiesc. Mă bucur să aud în jur șoapta dulce a Aiei sau lătratul strident al câinelui meu care mă apără. Sunt fericit când ascult vântul șuierând; aproape mi se pare că aud vocea aprigă a Medeei care-l imploră încă pe Iason al ei cu un pathos atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
probleme ce țin de alt nivel, că Armata nu rămâne fără comandă. Se vedea că face eforturi să pară sigur pe ceea ce spune. A revenit apoi Iancu, un ofițer care era mai panicar, și a început să-l întrebe în șoaptă, dar auzeam și noi: Băi, Roland, ce facem, băi?" Panait l-a luat și au plecat la el în birou. Noi am rămas mai departe să comentăm, să ne imaginăm, să facem diferite scenarii. Cu timpul, au început să se
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
a luat și au plecat la el în birou. Noi am rămas mai departe să comentăm, să ne imaginăm, să facem diferite scenarii. Cu timpul, au început să se perinde prin dormitor și alți ofițeri din Baterie, care acreditau în șoaptă ideea că Milea nu avea cum să se sinucidă, că era un militar bun ș.a.m.d. Preocuparea lor era să nu se creeze panică în rândul nostru, să nu apară încălcări de regulament și să ne abținem de la comentarii
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]