7,946 matches
-
care spală tot și salvează omului o ultimă valoare. Ceea ce-l înalță din closetul carele este.” Nu sînt de acord cu el. Îi spun: „-Ești un mincinos, Doctore. Refuzînd concluzia limpede a dezastrului te ascunzi între cei ca tine și țipi că lupți pentru umanitate.” O mare întristare îl cuprinde pe Doctor. Probabil că am atins o coardă sensibilă căci s-a înnegrit la față și-mi răsounde posac: „-Mă rog, poate cunoști tu un răspuns mai bun!...” Pasărea șarpe țipă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
țipi că lupți pentru umanitate.” O mare întristare îl cuprinde pe Doctor. Probabil că am atins o coardă sensibilă căci s-a înnegrit la față și-mi răsounde posac: „-Mă rog, poate cunoști tu un răspuns mai bun!...” Pasărea șarpe țipă. Un țiuit de înaltă frecvență care apasă timpanele atît de tare încît mă aștept ca, din clipă în clipă, să-mi curgă din urechi sînge. Din spital imaginea lui V. tînăr se vede pulsînd ca laminată de un stroboscop. Îl
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
brusc și fața i se schimonosește într-un urlet pe care nu-l poate elibera în mijlocul unei mări de trupuri ce se zbat; strîngînd pămîntul în pumni. Acesta este scopul. Și pasărea asta dementă care se rotește deasupra capului meu țipă. Durerea pe care sunetul acesta mi-o provoacă intră prin urechi și mi se înfige adînc în inimă, sfredelitoare. „-Ce să-ți spun”-îi răspund Doctorului. „-Tu nu vezi? Privești în jur și-ți dai seama că sub chipurile perfecțiunii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe care numai el o aude. E pierdut. Îmi vine să-i strig dar prin cleștarul mării coagulate prin care abia îl mai văd sunetele nu trec decît într-un singur sens. Sînt imobilizat cu fața înapoi către aberația amintirii. Țip și-mi răspunde numai sunetul păsării ce bate căutînd să-și desprindă aripa. Peste penele ei curge lichidă lumina unui soare străveziu care o irită și pare că asta o doare și pe ea. Îmi văd, V. tînăr, fantoma înțepenită
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-face mirat Doctorul. „-Cum mai vorbești de fericire, atunci?” Pasărea șarpe își ia zborul brusc de lîngă mine și curentul de aer format de mișcarea aripilor îmi răvășește părul și mă face să tresar speriat. Se înalță la cer și țipă acolo rotindu-se în jurul meu și a Doctorului. Probabil că acesta a văzut în clătinarea mea un semn de spaimă. Mă grăbesc să-i risipesc îndoiala. „-Durerea supremă nu e omenească”-îi spun-„și de aceea îi pare omului de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sufocantă a iubirii, care oricât de bine ar fi Ea concepută, suferințele par fără prejudecăți și vin de dincolo de ESENȚĂ, unde aparențele ne mai înșeală uneori. Dar căutarea de cele mai multe ori este fără sfârșit. De ce să mă mir și să țip și să urlu în TĂCEREA MEA, ce se joacă de-a IMPOSTOAREA în patria mea de iubire. o și cât m-am rugat să fie și Ea, un fel de joc aprins în flăcări de dor, în leșin de vis
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n suflet de piatră pustie. Nu poți fi singur prin clipa memoriei când depeni cu sfințenie toate emoțiile prin care ai lăsat să se întrezărească DRAGOSTEA, dar EA poate fi acea vindecare a umbrelor, acea putere a vieții ce-ți țipă din toate măruntaiele nopților, iar tu ești ca un fulger de gând. Din trupul tău a înflorit raza durerilor albe. Doamne, nu mai știu cum te chem în ajutorul acestor taine ce-mi spulberă un abur albastru al ETERNULUI, iar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
soare Și sugrumată-i lumea cu vorbele-ți mizere Prin ploi de raze dorul îți plânge prin serate. Tu pleci și nu-ntorci ochii, să vezi cum te privesc Ca o furtună-n viața arzândă în cuvinte Păduri de versuri țipă în patul nebunesc Și somnul îmi dispare în umbrele cernite. Din telefonul vieții, gălăgioase clipe Îmi spune că iubirea e un REGESC CUVÂNT Ce sapă-n sufletul de stele și-n rodia de nimfe Pe un ALTAR DE LUME, e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zăpezi de venire. Ești distanța înserărilor prin DOR DE OCHIOADĂ, De ce nu vii să-mi ștergi lacrima iernii, Ninsă de-o viață, pe un ASTRU PIERDUT, Inima mi-e de gheață, și am un foc al tăcerii, La tine să țip, să mă auzi ca un FULGER DURUT. Dar las’ ca noaptea să mă alinte Pe o distanță dintre lumile albe Vei veni poate într-un târziu ca un fior să-mi dezlege Sufletul meu din sufletul viu de înalturi. Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tine M aș transforma în Eden cu trupuri în van. Până noaptea m-aș nunti în dorințe Spre cerul meu flămând de univers. Mi-e viața albită de sensuri, Mi-e mantia albită de vers. Și nu mai pot să țip să mă auzi Cum în cutremure mă zbat pentru esență. În suflet mi-e focul aprins Și-n singurătăți mi-e țipătul demență. Eu te privesc și ascult O simplă poveste de șoapte. Tu, iartă-mă prinț din văzduh Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aceea, ce vine nu știu de unde, te îndeamnă să alergi val-vârtej printre bănci, să faci ,,șarpele” pe culoare căci, deh, loc e destul de ,,șerpuit” sau nici una nici două, să ,,te trezești” cu degetele bine înfipte în cosița unei colege ce țipă ca din gură de șarpe... Lasă că nici la ore nu scapi de vocea aceea care te ,,îndeamnă” să te iei la întrecere cu doamna la vorbit... neîntrebat, firește... Sau, ca să ,,dai dovadă” că ai curaj să vii cu tema
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
forțat, haotic, în foșnet înfricoșător. A încercat să fugă, dar picioarele-i erau grele și se forța să facă fiecare pas. S-a oprit năucit. Nu putea să mai plângă și nu înțelegea ce se întâmplă. A deschis gura să țipe, dar în acel moment a văzut mai bine poteca pe care făcuse doar câțiva pași. Privind în lungul ei să înțeleagă încotro să se îndrepte, a văzut ceva mișcându-se la doar la o aruncătură de băț mai departe. A
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cât a putut el de mult. În felul acesta spațiul dintre crengi se mărea văzând cu ochii, dar bietul băiat nu putea trage lanțul. Înțelesese că dacă eliberează o mână nu va mai apăsa cu aceeași forță. Îi venea să țipe de furie și se zbătea puternic sperând că lanțul va începe singur să se tragă din închizătoare. Puterile-i slăbeau. Știa că nu mai putea sta mult așa și se îngrozea la gândul că cele două crengi se vor apropia
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
buzele lăsându-și dinții la vedere și a nechezat scurt. A întins botul și a reușit să prindă lanțul. Dintr-o singură smucitură l-a tras dintre trunchiuri și a nechezat din nou, a satisfacție deplină. Uraaaa! Bravo, Bătrâna! a țipat Tudorel de bucurie în timp ce ateriza pe iarbă, după ce șia desfăcut mâinile din strânsoare. S-a repezit la „căluțul lui drag” și l-a pupat pe bot, îmbrățișându-l. Iapa a stat cuminte, fremătânduși trupul, semn că-i răspunde băiatului ori
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
până peste glezne în mii de picături și m-au udat. M-am speriat. Nu doar că am simțit deodată umezeala, dar se întâmplase totul neașteptat de repede și am simțit cum nisipul îmi fuge de sub picioare. Cred ca am țipat și am alergat către țărm. Ei, vorba vine că am alergat. Mai mult m-am târât, pentru că m-am împiedicat și am mers pe genunchi și pe mâini, ca un cățel pe patru labe! Părinții râdeau și au strigat tare
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
că nu se întâmplă nimic rău acolo unde este apa mică. Încurajat și destul de rușinat, m-am întors exact când un alt val a venit vijelios către mine și s-a săltat până la genunchi. Eu, cuprins de teamă, iar am țipat și am fugit. Mai apoi, după ce am observat atent mișcarea valurilor, am încercat să mă apăr cu mâinile, dar apa mi-a trecut printre degete. Când am dus mâinile să mă șterg pe față de picături, am simțit că apa este
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Denise cea drăguță de sub noi, nu? Judy a dat din cap abătută. Bine că eram așezată. —Curva! am exclamat. Și mai e ceva, a bolborosit Judy. James zice că vrea să se însoare cu ea. Ce vrei să zici? am țipat. E deja însurat. Cu mine. N-am auzit ca în ultimele zile să se fi legalizat poligamia. Nici n-a fost legalizată. Și-atunci... nu mi-am terminat fraza de uluită ce eram. —Claire, a oftat Judy nefericită. James zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simplu să ignor faptul că locuia cu o altă femeie. Pentru numele lui Dumnezeu, James mă părăsise. Îmi spusese că iubește pe altcineva. Încetul cu încetul, am redevenit rațională. O formă de nebunie temporară îmi bătuse la ușă, iar eu țipasem „Intră, ușa e deschisă!“. Norocul fusese că Realitatea se întorsese acasă pe neașteptate și găsise Nebunia Temporară bântuind nesupravegheată pe coridoarele minții mele, intrând în camere, deschizând dulapuri, citindu-mi scrisorile, uitându-se în sertarul cu chiloți, chestii din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Anna, a fost o decizie luată rapid, i-am spus eu oftând, pregătindu-mă pentru o explicație lungă și chinuitoare a circumstanțelor tragice. Dar înainte să apuc să încep să povestesc, Anna m-a întrerupt din senin. —Vai, Doamne! a țipat ea din senin ducându-și mâna la gură. — Ce-i? am întrebat eu alarmată. Începuse oare să plutească tirbușonul în aer? Apăruse capul vreunei zâne la fereastră? Nu mai ești gravidă! a exclamat ea. Am zâmbit, deși nu eram bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vorbind cinstit, o scârbă și jumătate. Îmi terorizam toată familia cu nebunia mea și cu schimbările mele imprevizibile de dispoziție. Kate era singura pe care o tratam cu respect. Și asta numai ocazional. O dată, când a început să plângă, am țipat la ea cu o voce tăioasă: —Taci din gură, Kate! Aproape incredibil, dar Kate s-a oprit imediat din plâns. Tăcerea care a urmat părea aproape șocată. De atunci, oricât m-am străduit, n-am mai reușit să reproduc acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
crezând probabil că, deși eram dintr-o familie de nebuni și dintr-un neam de sălbatici, era în perfectă siguranță. Mi-am reprimat dorința de a mă arunca asupra lui peste masă și de a-i smulge laringele cu dinții, țipându-i în față: „Uleiul încins ar fi prea bun pentru tine“. În loc de asta, i-am zâmbit rece și-am zis: —James, nu fi ridicol! Indiferent ce-ți place ție să crezi, suntem oameni civilizați. De ce să-ți facem rău? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcea parte din scenariu. Eu eram cea corectă. Iar el era ticălosul. Așa stăteau lucrurile. Aveai nevoie de mine pentru tot, aproape c-a urlat James. Cred că în punctul ăsta ar trebui să vă atrag atenția că James nu țipa niciodată. Nici măcar nu se apropiase vreodată de zona urletelor. — Tot timpul cereai să ți se acorde atenție, a continuat el. Și sprijin. Și niciodată nu ți-a păsat de mine nici cât negru sub unghie. Nu ți-a păsat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ieșea scînteietor din profil. Cu premii. În după-amiaza aceleiași zile, șeful poliției mi-a propus să cumpăr pe mai nimic un Trabant de ocazie. Era o ocazie unică, verde, combi, cu jet de apă. Ordonezi ideile, Îți vin buluc altele, țipi, te controlezi, pui un pansament. Lucrezi cu lupa, tai un fir epic prea lung, desfaci o replică, strîngi un șurub, apoi Încă unul, așezi o virgulă, cu penseta, presezi Îndelung o propoziție care se tot ridică, ștergi o alta c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sîni succesivi, patru-n dreapta și aproape doi În stînga. Am oprit brusc caseta ca să rămîn cu această imagine națională pe retină. Am rămas cu ea pe retină, Însă am apreciat că oricum am Înnebunit și mi-e totuna, am țipat și n-a apărut nimeni, pentru că de multe ori nimeni, nici măcar Alice nu mai locuiește aici, Încă din ’74. Cu Kris Kristofferson (foto stînga), Jodie Foster și Harvey Keitel adulți, cum scrie În cartuș. Despre Ellen Burstyn, care-a obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vede poza În ziar. Mai tare Însă decît filmul au fost manifestările publicului american și explicațiile lui Scorsese: „Am văzut la un moment dat Taxi Driver Într-un cinematograf, În prima seară cînd Începuse să ruleze, iar toată lumea urla și țipa În timpul schimburilor de focuri. CÎnd am filmat această parte nu am intenționat să determin publicul să aibă această reacție: <<Da, fă-o! Hai să mergem să ucidem>>. Ideea era să creez un catharsis violent, pentru ca spectatorii să se trezească spunînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]