6,958 matches
-
ce nu credeau în capacitățile tale că poți face și altceva decât activitatea la catedră. Da! Cred că amândouă supozițiile sunt aproape de adevăr. Orientarea mea spre domeniul scrisului nu este un fapt conjunctural sau aleator. Când m-am decis să aștern pe hârtie gândurile, trăirile afective, amintirile, idei și învățăminte din experiența profesională și de viață am dat curs îndemnului interior, dorinței de a împărtăși colegilor de breaslă și tuturor celor interesați de fascinantul domeniu al educației o parte din zestrea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dimineții ziua se arăta a fi frumoasă. Cerul senin, pigmentat din loc în loc cu mici pete de nori ca niște clăbuci, soarele ridicat la câteva sulițe deasupra orizontului trimitea peste oraș raze călduțe și gălbui de toamnă târzie. Frunzele copacilor așternute pe pământ foșnesc trist sub pașii trecătorilor. Vremea prielnică este pentru toată lumea o invitație la evadarea din spațiul închis și înghesuit al locuințelor de bloc, pentru o plimbare sau pentru diverse treburi. Trezit la puține ore după miezul nopții, Dumitru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
confruntam opiniile. Erau benefice și rodnice întâlnirile noastre pentru susținerea creației literare dar și pentru atenuarea efectelor singurătății, care ne măcina pe amândoi, deopotrivă. Chipul luminos al poetului iradia de bucuria revederii ori de câte ori pătrundeam cu autoturismul în curtea-i mare, așternută cu un covor verde și moale de troscot. Aceeași stare sufletească o trăia când îl vizitau colegi de la școala normală ori de la facultate, personalități literare și oficialități, prieteni, despre care îmi vorbea cu căldură și satisfacție. Mihai Munteanu avea mulți
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Mai sunt încă zile frumoase de miez de toamnă, cu lumina soarelui gălbuie și blândă, cu nopți răcoroase și zile calde, cu miros de mere, crizanteme și gutui, cu frunzele copacilor colorate într-o gamă mozaicată și tristă, care se aștern cuminți pe pământ. Profitând de vremea încă prielnică, vârstnicul Dumitru Dascălu iese în fiecare zi din locuința-i neprimitoare și rece ca să se plimbe, să și dezmorțească oasele pe jumătate anchilozate, să mai vadă lumea, aproape necunoscută pentru el, fiind
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
deslușirea tainelor numerelor spiritualizate. De înălțime ce depășește binișor media, zvelt, cu chip luminos și ochi vii, pătrunzători, Cosmin are o înfățișare plăcută, atrăgătoare. Zâmbetul permanent care-i însoțește vorbirea îi conferă un farmec aparte, cuceritor, mai ales pentru codane. Așternut la drum întins pe o arteră de circulație europeană nu prea aglomerată la acea oră, motorul automobilului toarce cuminte, silențios, ceea ce ne permite nouă, călătorilor, să stăm de vorbă în voie, să țesem gânduri, să evocăm locuri și persoane cunoscute
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a anului 2006 am dat la tipar cartea. Îmi aduc aminte faptul că degetele mi se plimbau rapid pe tastatura calculatorului meu de acasă, (de altfel ca și acuma), semn că gândurile mele cele multe de-abia așteptau să se aștearnă pe hârtie. Aveam multe lucruri în cap, și pentru a nu uita, ideea cea mai bună era transformarea gândurilor în cuvinte sau fraze, așezate cuminți în carte. Așadar am plecat spre Pitești, cu emoții în suflet. Distanța era mare, trebuia
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dovadă ca am trecut pe aici și nu vreau să o mai uit, păstrând la fel momentul fericirii sau necazul de lângă noi, în albumul familiei lăsat pe un raft prăfuit de timp și uitat de noi. Cu ajutorul cuvintelor îndrăznețe îmi aștern gândurile nespuse și neștiute, de cei ce mă vor, tresărindu-le inima de dor. Las totul moștenire la cei ce vor veni după ce voi pleca în zbor în lunga mea călătorie cu gândul să expun lucrările pe simezele de la Sfântul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
într-un tablou de neimaginat; toți s-au oprit brusc privind la mișcările destul de lente dar precise ale panourilor care în următoarele clipe au așezat toate tablourile la pământ, formând un covor al artei. Pentru o clipă liniștea s-a așternut din senin, renumitul instrumentist rămânând cu muștiucul clarinetului în gură, fără a scoate un sunet, iar noi toți cei prezenți pierzându-ne glasul. Rămăseseră în picioare numai panourile din partea stângă pe care erau expuse numai lucrări de artă naivă, cum
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
plastic care să poată concepe și realiza „Trofeul Tragos” ce trebuia înmânat câștigătorului festivalului. Am acceptat imediat provocarea, cerând răgaz o zi pentru a face câteva schițe pentru a le putea prezenta. Întorcându-mă la hotel am și început să aștern pe hârtie primele schițări ale trofeului, reușind să realizez trei variante care să le prezint. La vederea celor trei desene pe care le-am prezentat a doua zi una a fost aleasă. Aveam o lună la dispoziție ca să o realizez
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
transmită prin ajutorul pensulei. Diferite idei care mai de care mai hazlii, prezentând diferite instantanee sau obiceiuri din viață de zi cu zi, petrecute în diferite locuri atrăgătoare, îți furau de fiecare dată câte un zâmbet bucurându-te de frumusețile așternute pe pânză. O adevărată galerie în care imposibilul era ceva obișnuit. Fiecare autor avea propriul stil de prezentare folosind diferite game de culori ce-l reprezentau mai bine. După vernisaj ne-am îndreptat cu toții spre locul unde avea să se
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ropot de râs. Pictorul Mihai Puiu, cu o structură corpolentă de fost boxeur în tinerețe și un iubitor al literaturii, urcat în picioare pe un scaun în mijlocul camerei, ne-a recitat minunate versuri cu o dicție de invidiat, reușind să aștearnă pe moment liniștea în întreaga încăpere. Aplauzele nu s-au putut abține, felicitându-l pe cel care a putut să ne facă pentru un moment să tăcem. Pentru câteva clipe, fără să băgăm de seamă, sculptorul Gheorghe Durac dispăru din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a fi consumate de iubitori de artă și de vin. Petrecerea s-a terminat târziu fiind trecut de miezul nopții când fiecare, atins de oboseală sau de un pahar în plus sa retras încet spre camera lui, lăsând să se aștearnă liniștea în întregul hotel. Toți ieșenii am decis să plecăm cu al doilea tren spre București, având timp suficient să prindem legătura cu acceleratul de Iași. Trezindu- mă dimineață, avându-l ca coleg de cameră pe Mihai Puiu care avea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
că e o lege firească să nu mai am harul de a mă desprinde din cuvinte și de a mă apropia de lucruri cu simplitatea de la Început, cînd Întreg acest peisaj Îmi aparținea fără amintiri... Între noi și lucruri se așterne umbra subțire a vîrstelor noastre trecute și de la o vreme nu mai vedem obiectele ca atare, ci, privindu-le, ni le amintim . CÎnd mă reîntorc acolo, mă gîndesc uneori astfel și la mine Însumi și parcă aștept să mă alunge
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
comunicării: „Stilul sobru, grija pentru observarea detaliilor, capacitatea de a pune în valoare fiecare cuvânt în parte, intensitatea comunicativă, toate acestea fac din scriitura lui Ignațiu de Loyola o contribuție importantă pentru aceia care simt dorința de a învăța să aștearnă în scris ceva din varietatea «gândurilor și a spiritelor» care-i animă”1. Marius Taloș Tabel cronologic*tc "Tabel cronologic* " Epoca lui Ignațiu de Loyola, viața sa și etapele întemeierii Ordinului iezuittc "Epoca lui Ignațiu de Loyola, viața sa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
legislator cu privire la alegerea sărăciei. Într-adevăr, aici putem identifica fiecare dintre cei trei timpi indicați: perceperea iluminărilor neașteptate, atenția acordată alternanțelor consolărilor și dezolărilor, precum și cântărirea în tihnă a argumentelor. Ajutor în deslușirea Exercițiilor spirituale, textul Jurnalului, așa cum a fost așternut pe hârtie, se lasă citit la rândul său cu multă greutate iar traducerea sa este aproape cu neputință în sensul obișnuit al termenului. În redactarea acestor însemnări extrem de personale, nu a existat nici o preocupare pentru lizibilitatea lor de către alții, nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dacă cineva v-ar spune ceva, spuneți că Domnul are nevoie de ei și vi-i va da pe dată”). 2. S-a urcat pe asina acoperită cu veșmintele apostolilor. 3. șIudeiiț ies să-L întâmpine cu ramuri de copaci, așternându-și hainele în cale și zicând: („Mântuiește-ne, Fiul lui David! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Mântuiește-ne, întru înalturi!”). 288. DESPRE PREDICAREA DIN TEMPLU. LC. 19,47-48. 1. Primul. Și era în fiecare zi în Templu și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rânduri au căutat să proiecteze o lumină asupra unor vieți și activități creatoare, astăzi dispărute, dar care, prin experiența și înțelepciunea lor, constituie exemple demne de a fi cunoscute și preluate de tânăra generație, ridicând vălul uitării ce s-a așternut odată cu dispariția vieții acestor personalități. Consider rememorarea lor o contribuție la educarea tinerei generații, personalitățile din acest dicționar fiind o pildă vie pentru prezentul ce devine și el, inexorabil, foarte repede, trecut. Cu toate greutățile întâmpinate, afirmarea acestor personalități ale
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
numai Dumnezeu le poate ști. Carlina se simțea jignită de răceala pe care i-o arăta Valentin. Mângâierile, săruturile, starea de bine, prezența unuia alături de celălalt erau înlocuite cu indiferența. Atingerile erau mai mult imaginare, iar tăcerea grea care se așternuse între ei era ca o fisură într-un zid puternic, o averizare a ce va urma. Câte nu trăiau ca ea și zâmbeau fals ascunzând tristele adevăruri ale vieții? Ea îl simțise pe Valentin ca pe un parfum scump pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
semafor de la colțul străzii. Când fosta lui soție, Tia, plecase ar fi vrut s-o cheme înapoi, să facă un gest, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Lăsase ușa speranței deschisă, amăgit de o iubire fără sens.Troienele reci așternute în sufletul său erau pavoazate cu aceleași sentimente. Nimic concret, nimic lucid și totuși nu-și găsise locul pe acest pământ și nu se simțea în siguranță, țipând în disperare după ceva. În timp ce mergea către locul ei preferat de lângă fereastră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se pierd zburătăcite spre culmi deluroase, cu parcuri ceva mai luminoase în care tinerețea se revarsă că și-n alte timpuri. Cel mai elocvent atașament sentimental față de urbea natală este faptul ca pictorul a preluat denumirea localității că nume artistic, așternându-și cu sfioșenie semnătură jos, în colțul drept al lucrărilor: Viorel Huși. Confesiunea formulată într-un citat, preluat de Radu Ionescu dintr-o scrisoare a artistului, constituie o veritabilă carte de vizită a orașului, fiind memorabilă pentru istoria culturală a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
care o rog s-o cheme pe Livia, "numai dacă n-o deranjez". Da, doctorița Popa, aud după un timp vocea Liviei. Cine-i? "Și-am răspuns iubitei: "Azi prin vînt și ger,/ Cineva flori albe leapădă din cer./ Poți așterne patul și sufla-n cămin""..., îi spun eu, tărăgănînd ultimele cuvinte, oprindu-mă aici cu recitatul, ca de fiecare dată cînd îi spun versurile astea, ale lui Esenin. Ei, Mihai! explodează Livia. Mă așteptam să-mi dai telefon. Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îngrop din nou între paginile cu formule, să găsesc justificarea științifică pentru atîtea fenomene cotidiene!... Cum de-am putut oare să las Fizica?!, să dau capra pe-o varză?!... Ducă-se dracului literatura!! La dracu pasiunea mea pentru pagina albă, așternută în față, în ceasurile tîrzii, de după miezul nopții!... Cafea și vodcă inima slăbită, nervii tociți... De ce să-mi transpire, noaptea, degetele pe creion, cînd pot să-mi obosească brațele în jurul unui mijloc de femeie?! Ce-ai făcut din mine, Doamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
surîsul ei, trist, trece ca un vînt rece. Privirile, golite de orice lumină, îi lunecă în jos, peste mocheta maronie, în căutarea unui punct de sprijin. Mîinile, lipsite de vlagă, stau pe lîngă corp, îndoite, cu degetele încleștate în cuvertura așternută pe pat. Abia acum, privind-o atent, observ că e îmbrăcată într-o bluză bleu, care îi lasă pieptul să se arcuiască frumos femeile blonde au cei mai frumoși sîni! -, mijlocul, rotund, e strîns de bluza coborîtă puțin peste fusta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spune două-trei vorbe și să ies. Cristina îmi înțelege frămîntarea și mă lasă în pace, așteptînd să deschid eu discuția. Îi simt privirea cinică, de învingător, căci, la urma urmei, eu nu-s decît un învins. Tăcerea camerei de hotel, așternută între mine și Cristina, e spartă brusc de sunetul telefonului. Ridic privirea și întîlnesc ochii speriați ai doamnei Cristina. Dumnezeule!, au aflat de la recepție că ești aici... Mă apropii de ea și-o prind de braț: Fiți calmă! Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tine literatura e pasiune, dacă e crezul tău interior, atunci trebuie să ai lîngă tine nu o plantă decorativă, cum am eu, ci un tovarăș de drum, care, seara, cînd vii de la lucru cu încărcătura ta emoțională, să nu-ți aștearnă patul, ci să-ți arate creionul și coala albă care te așteaptă pe masa de scris!... Doamna Cristina se oprește și mă privește îndelung, cu ochi limpezi, senini. Face un gest scurt, prin care-mi spune "asta e tot", se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]