9,827 matches
-
ar putea fi semnificativ la un moment dat în vederea aprecierii eficienței lui. Acest criteriu, obiectiv și strict cantitativ, este doar orientativ, cu valoare operațională scăzută. Principala lui limită constituie faptul că interpretează stilul în sine, într‑o manieră redusă și abstractă, neluând în considerare multitudinea variabilelor care intervin în actul conducerii. Unul și același stil raportat la o anumită persoană, la o anumită situație ar putea avea un număr mai mare de efecte pozitive, în comparație cu cel raportat la o altă persoană
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
specialitate găsim descrise și analizate mult mai multe modele ale deciziei decât cele prezentate de noi. Redăm într-o manieră enumerativă câteva dintre ele: modelul complex al procesului de decizie (Boldur, 1969); modelul computațional sau analitic; modelul cibernetic; modelul ipotetic abstract al raționalității (Zamfir, 1990); modelul planificării formale comprehensive; modelul antreprenorial (Vlăsceanu, 1993); modelul deciziei retrospective; modelul escaladării angajării față de cursul ales al acțiunii; modelul autoaprecierii ca schemă de decizie (Chirică, 1996); modelul politic sau al „arenei” (Koopman et al., 1988
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
observat că persoane dotate și chiar foarte dotate pentru anumite activități nu obțineau rezultatele scontate, în timp ce altele mai puțin dotate și mai puțin instruite și formate ajungeau la performanțe evidente. De ce? La această întrebare nu se poate formula un răspuns abstract. În procesul respectiv pot interveni o multitudine de cauze, fiecare dintre ele contribuind într-o măsură mai mare sau mai mică la obținerea efectelor de mai sus. Cert este însă faptul că reușita activității de muncă se obține numai în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
4, 5). După îmbinarea stilurilor la care recurg negociatorii, Souni (1998, cap. II), stabilește nu mai puțin de 16 tipuri de negocieri, printre care tipul cooperant-cooperant, cooperant-conflictual, conflictual-conflictual etc.). După obiect: negocierea obiectelor fizice (terenuri, mărfuri, ansambluri tehnice), a obiectelor abstracte (reguli, norme, principii), a obiectelor vii (umane sau infraumane) (Thuderoz, 2002, pp. 101-103). După obiective: negocieri economice (comerciale, industriale, bancare), politice (diplomatice), militare (teritoriale). După numărul participanților: negocieri bilaterale sau multilaterale, cu reprezentanți și fără reprezentanți. După comportamente și interese
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și 1991 s-au publicat aproape 300 de articole dedicate în exclusivitate relației dintre muncă și stres, deci stresului organizațional (Ganster, Schaubroeck, 1991). Interesante sunt și datele statistice referitoare la publicațiile anuale pe problematica stresului organizațional semnalate inițial în Psychological Abstract și, ulterior, în PsycINFO. În perioada 1985-2002 au fost publicate aproximativ 5.900 de lucrări, curba evoluției fiind, cu mici excepții, ascendentă, de la 148 apărute în 1985, la 410 în 1993, la 502 în 1995 (vezi Pitariu, 2003, p. 13
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
didactic auxiliar este conceput ca instrument pentru: • însușirea legităților și conceptelor care guvernează artele plastice; • formarea de priceperi și deprinderi specifice artelor plastice, prin abordarea de tehnici de lucru diferențiate; • însușirea de informații privind marile opere artistice; • facilitarea dezvoltării gândirii abstracte și - implicit și imperios - a capacității de a transfera noțiuni și concepte în alte zone decât cele artistice; • dezvoltarea creativității, a imaginației și a capacității de abstractizare - extrem de deficitară la această categorie de elevi; • dezvoltarea percepției spațiale, a spațiului bidimensional
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
fără să se asigure că este prezentă și semnificația acestuia, conținutul. Repetiția exagerată a cuvintelor îi poate aduce pe elevi la un stadiu mecanicist - șablonismul și mecanicismul fiindu-le specifice acestora - și nicidecum la achiziții cognitive și la dezvoltarea gândirii abstracte. Fără să eludăm faptul că repetiția este până la urmă “mama învățării”, accentul pus pe acest tip de formare bazat exclusiv pe exercițiu și model, fără să-l îmbine cu experimentul creativ, demersurile euristice, interpretările, metamorfozările, jocurile didactice, descompunerile structurale, transferurile
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
nuanțe sociale. Dezvoltându-se solidar, gândirea a pornit de la un nivel primitiv, când, confuză și greoaie, se asocia unei limbi nesistematice, pentru a ajunge la stadiul în care poate emite idei și judecăți generale, ajutată de o limbă tot mai abstractă și, în același timp, mai sistematică. Întrucât legătura sine qua non între limbă, gândire și limbaj nu ne propunem să fie dezvoltată în acest material, sugerăm doar câteva jaloane în abordarea lor, dar toate noțiunile se vor raporta la cel
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
pentru a trezi interesul pentru comunicare; • emițătorul nu sincronizează diferitele tipuri de comunicare (verbală, paraverbală, nonverbală, vizuală etc.); • mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de rezolvat; • mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract și nu trezește interes, producând plictiseală; • comunicarea este numai unidirecțională, producând pasivitate; • elevii nu sunt angajați în comunicare prin dialog sau prin întrebări retorice; • eficiența comunicării este blocată și de fondul stresant creat de emițător (plictiseală, oboseală, nerăbdare, teama de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
cel puțin pentru a realiza idealul antirasist Într-o anumită țară) și ca noua societate instaurată să nu mai fie pradă conflictelor, ba, mai mult, să fie lipsită de orice diviziuni interne. Iar aici sare În ochi caracterul de utopie abstractă al antirasismului astfel definit: este de-ajuns, pentru a ne convinge, să trecem În revistă condițiile de realizare a obiectivelor sale finale, Îndeplinirea scopurilor sau promisiunilor sale. Această critică teoretică radicală este valabilă, desigur, doar pentru antirasism (extremist sau maximalist
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
această dezordine lexicală și În acest haos semantic. A defini rasismul strict pe baza tezei inegalității dintre rase și a tezei determinismului ereditar al aptitudinilor, reprezentări considerate false din punct de vedere științific, Înseamnă a defini antirasismul pe baza tezei abstracte a egalității tuturor culturilor, așadar prin dubla celebrare a culturalului și a diferitului și, negativ, prin vânarea rămășițelor hitlerismului și ale ideologiei inegalității rasiale. Antirasismul se definește astfel prin simpla inversiune: egalitate și diferență Împotriva inegalității; determinism cultural (sau social
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este supusă inevitabil riscului de a favoriza uniformizarea umanității (așa cum se teme Lévi-Strauss), adică de a contribui la o nediferențiere planetară, bazată pe o totală eradicare a identităților colective. Acesta este obiectivul universalismului, cu reversul său. Universalismul implică primatul valorilor abstracte: egalitatea, dreptatea, adevărul. 2) A acționa pentru păstrarea diferențelor culturale ce caracterizează specia umană și pentru respectarea lor; iar aceasta, cu riscul de a absolutiza diferențele sau identitățile colective și, desigur, de a Închide indivizii În astfel de identități. Ceea ce
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Împrejurările În care se desfășoară Învățarea influențează și modul În care facem legătura dintre un semn lingvistic și conceptul care Îi corespunde, ceea ce duce la diferențe culturale. În cazul bilingvismului compus, două semne diferite („book” și „carte”) numesc același concept abstract. Este situația În care se găsesc adesea cei care Învață două limbi Într-un mediu similar. Bilingvismul coordonat, În schimb, posedă două sisteme lingvistice distincte, care corespund cu două cadre de referință independente unul de celălalt. Toate reprezentările noastre sunt
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Prin urmare, nu poate exista traducere perfectă, pentru că nu există sinonimie perfectă. Bilingvul coordonat percepe, mai mult sau mai puțin conștient, aceste nuanțe și subtilități. Astfel, pentru el, „book” și „carte” nu au aceeași conotație, nu numesc exact aceeași noțiune abstractă, ci fiecare concept este oarecum Înglobat Într-o lume de referințe distinctă. Această situație este frecventă În cazurile În care cele două limbi au fost Învățate În două contexte diferite. Este de la sine Înțeles că și identitățile culturale respective vor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
are sens să explorăm căile de reînnoire a acesteia. Cetățenie antică și cetățenie modernă Chiar dacă subiectul nostru este aici cetățenia modernă, nu putem trece mai departe fără a menționa ce datorăm Antichității greco-romane și ce ne distinge de aceasta. Ideea abstractă de „comunitate a cetățenilor” organizată politic, după frumoasa expresie a lui Dominique Schnapper (Schnapper, 1994), o datorăm Greciei, care a inventat polisul: „Cei care alcătuiesc cetatea, oricât ar fi de diferiți prin origine, rang și funcție, par dintr-un anumit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o comunitate. Legătura dintre un om și celălalt capătă astfel, În cadrul cetății, forma unei relații reciproce, reversibile, care Înlocuiește raporturile ierarhice de dominație și supunere. Toți cei care participă la stat se definesc ca homoioi, semeni, iar apoi ă mai abstract ă ca isoi, egali. În ciuda a tot ceea ce Îi desparte În viața socială concretă, cetățenii se percep, În plan politic, drept niște unități interschimbabile din interiorul unui sistem a cărui lege este echilibrul și a cărui normă este egalitatea. Această
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și roman” (Walzer, 1997, p. 112). Totuși, modernitatea a Însemnat o ruptură față de concepția și practicile politice antice, ruptură legată de afirmarea autonomiei individului și de promovarea idealului egalitar. Definirea exclusivă prin intermediul identității comunitare lasă locul valorizării unei logici a abstractului: „Națiunea se definește prin ambiția sa de a transcende, prin cetățenie, toate celelalte apartenențe, biologice (cel puțin la nivelul la care sunt percepute), istorice, economice, sociale, religioase sau culturale, de a defini cetățeanul ca un individ abstract, fără o identitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei logici a abstractului: „Națiunea se definește prin ambiția sa de a transcende, prin cetățenie, toate celelalte apartenențe, biologice (cel puțin la nivelul la care sunt percepute), istorice, economice, sociale, religioase sau culturale, de a defini cetățeanul ca un individ abstract, fără o identitate și fără vreo calificare anume, dincolo de orice determinare concretă” (Schnapper, 1994, p. 49). Evident, acest mod de gândire și-a găsit realizarea cea mai deplină În Franța revoluționară. Omul, prin instaurarea suveranității, devine membru al unui corp
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În Franța revoluționară. Omul, prin instaurarea suveranității, devine membru al unui corp politic, adică cetățean. Condițiile democrației moderne au fost stabilite: aceasta va deveni, pentru a relua expresia lui Claude Lefort (Lefort, 1976, p. 172), un „loc vid”, „un loc abstract al puterii care nu se confundă cu nici o persoană concretă, un loc de pură reprezentare” (Schnapper, 1994, p. 95). Cele spuse până acum ne-ar putea face să ne gândim că, În urma unui proces liniar, orientat teleologic, am trecut de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
concetățenii săi are și el strămoși care au contribuit la făurirea Franței, cu toții se Înscriu Împreună În aceeași istorie” (Duchesne, 1997a, p. 34). După cum vedem, acest model se caracterizează prin insistența asupra concretului și a experienței trăite, În opoziție cu abstractul și intelectualul. El repune În discuție teza conform căreia „Însăși noțiunea de națiune etnică este o contradicție În termeni” (Schnapper, p. 24). Totuși, În modelul moștenirii, națiunea este trăită ca o apartenență naturală: „Legătura care Îi unește pe cetățenii ce-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
viață de importanțe diferite. Acestea corespund, la rândul lor, unor identități colective care se suprapun, dar nu mai au nevoie de un centru În funcție de care să se Îmbine și să se integreze Într-o identitate națională. În loc de aceasta, avem ideea abstractă a universalizării democrației și drepturilor omului, care constituie materialul solid ce refractă razele tradițiilor naționale ă limba, tradițiile și istoria fiecărei națiuni În parte” (Habermas, 1990, p. 238). Desigur, putem să ridicăm obiecții la teza lui Habermas, așa cum face Schnapper
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Credințele, conceptele și comportamentele se articulează În jurul unui sens specific și determină astfel o mare relativitate a legilor economice și de evoluție a societății, deși, În același timp, lumea pare să se uniformizeze. Altfel spus, ceea ce noi separăm În plan abstract și În cadrul disciplinelor științifice este trăit de actor ca o Întrepătrundere pornind de la care el acționează, dinamic, din pragmatism. Omul concret, homo situs În terminologia noastră, nu este la fel de disciplinat ca disciplinele pe care le-am creat. Pentru a-și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În numele Rațiunii pure? Realitatea empirică ne arată că universalismul se poate degrada În asimilaționsim, În vreme ce toleranța față de semeni se poate perverti În diferențialism. Prin urmare, trebuie să Încercăm să scăpăm de alternativa următoare: fie exaltarea exclusivă a diferenței, fie universalul abstract care reduce importanța oricărei apartenențe colective. „Dreptul la diferență” trebuie Înțeles așadar ca o implicație a drepturilor omului. Temporalul și contingentul fiind mijloacele prin care oamenii Își exprimă umanitatea, nu se poate pune problema renunțării la propriile referințe. Dimpotrivă, În lipsa
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
avea două etape. Vom Încerca mai Întâi să identificăm ce probleme ascund dificultăți de definire. Apoi, orientându-ne spre problemele actuale, vom examina influența reciprocă a Dreptului asupra Culturii și a culturii asupra dreptului. Prin convenție, folosirea majusculei arată caracterul abstract al noțiunii, În vreme ce folosirea minusculei trimite la concretizarea ei În practică. Ce ascund dificultățile de definire? Există tot atâtea definiții ale termenului „Drept” câți juriști sunt pe lume și, fără Îndoială, la fel de multe definiții ale culturii, apoi ale formei adjectivale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ideile constitutive”), alcătuiește datele științelor umane (subiectivism radical), iar metoda „sintetică” (comprehensivă) asigură praxeologiei, printr-un proces ipotetico-deductiv, descoperirea principiilor de coerență structurală. Dacă acțiunile individuale libere concură la apariția instituțiilor și a unei ordini autoorganizate (catalaxiaă ordine concretă), regulile abstracte conduc la o ordine abstractă. Concurența și imitația se conjugă ca niște „procese de descoperire și de adaptare”. Evoluția culturală duce la procedeele care pun cel mai bine În valoare piața și „civilizația” sa. Prima economie a convențiilor postulează existența
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]