8,468 matches
-
mlădieri în glas: Noroc bun, bade Petrea, acolo unde călătorești! Să ne dea Domnul avere de sănătate. Că alte averi le iau rușii și nu ne mai trebuie... Numai sănătatea-i de bază. Taman un calic trebuia să mă întâmpine, acuma, când mi-am luat traista în băț, plecând în bejenie? chibzui, cu oarece nemulțumire, Petrea Păun. Pe urmă, își spuse, iar, în cuget: Dar cine mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care să nu fi fost culeși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un ștergar murdar, cum se alungește pe sub căruța lui Petrea Păun, trăgând-o către depărtările înalte ale țarinei Baisei și către necunoscut. Petrea lui Păun, cugeta el, era tare norocos la grădinărie. Poate cel mai norocos chiabur din Goldana. Și acuma, pleacă chiaburul... În grădina lui, roata cu cupe pentru udat, care scotea apă din gârla despletită a Gegiei, nu ostenea niciodată. Șuvoaiele repezi, pe care le alimenta roata cu cupe a bostănăriei, unduiau printre tufele sumețite de pătlăgele, de ardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
își aducea bine aminte de scenă, cumnatul său auzise pe o vecină agitându-se voioasă, fiindcă îi ieșise pâinea din cuptor foarte bine rumenită. Atunci, Iuga a ridicat un deget în sus, grăind inoportun și insinuant: Heute rot, morgen tot4... Acuma, Iuga, potrivindu-și borul pleoștit al pălăriei, deasupra sprâncenelor sale înfocate, care-i atrăseseră, în bună măsură, porecla de Friț, privi în lungul drumului prăfos, spre defileul îngust , pe unde se pierdea căruța lui Petrea Păun și își zornăi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
colectivă. Se scărpina mereu în capu-i buhos, cu mâna lui, nespălată, încă din toamnă, făcând cunoscut, în mod oficial, pe când indica spre sala urâtă, cu podele date cu motorină din căminul cultural: Colectiva am pus-o pe roate... De acuma, trebuie numa' să facem pavazarea... Pe urmă, să-i raportăm lu' Tovarășului Popescu!... Grămădi toată noaptea, sub cap, perna cu pumnii, așa cum fac boxerii, trezindu-se doar când auzi cum cântă, de sub zăpezi, a zori de ziuă, cocoșii crescuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cum cântă, de sub zăpezi, a zori de ziuă, cocoșii crescuți de Petronia, ca păsăret în proprietate particulară, burgheză. Poate pentru ultima oară cântă cocoșii de sub zăpezi și în această formă de proprietate, gândi Nicanor, uitându-se cercetător la Petronia. De acuma, înainte, or să cânte cocoșii proletari. Petronia privea, pe fereastră, la troienele albe de afară, nescoțând măcar un cuvânt. Abia mai târziu, târziu de tot, se întrebă parcă pe sine: Oare o să mai rodească, de-acuma, pământul tăicuței și măicuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cercetător la Petronia. De acuma, înainte, or să cânte cocoșii proletari. Petronia privea, pe fereastră, la troienele albe de afară, nescoțând măcar un cuvânt. Abia mai târziu, târziu de tot, se întrebă parcă pe sine: Oare o să mai rodească, de-acuma, pământul tăicuței și măicuței? Tot întrebă așa, de parcă vorbea cu răposații sau cu Arhanghelii din Ceruri, până când, din simplu instinct de femeie, își dădu seama cât de ușor este să rămâi grea. Cu sfială, îi mărturisi noua situație lui frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în echipamentul de instrucție și de paradă, minunându-se de atâtea frumoase și albe rotunjimi, exclamară, ca niște cunoscători de seamă, care nu au lipsit niciodată de la obligatoriile manevre: Of, ce șanuri faine s-au scos de la magazia batalionului! De-acuma, garafele cu salbă de flori la gât se retraseră, învinse, din fața unor meseni, înspumata bere de casă, fierbând potolit în pântecoase căni străvezii, umpluseră burțile multora destui goldăneșteni, omeniți la masa cumetriei, se ridicau, în răstimpuri, plecând prin dosnice porumbiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceapă roșie, în timpul programului, că dacă nu mă duceam la traista cu mâncare a lui badea Enea, să-l ajut să-și desfacă nodul de la baieră și la scos merindea și să prânzim în afara amiezii, terminam pușcatul la timp și acuma nu ne mai găseam în măruntaiele cele dușmănoase și pline de puhoaie ale Muntelui Deci, Enea Căpută a priceput spre cine bate șaua Daniel Mărăcinescu și că pe el îl prepune de vinovată întârziere, deoarece fiind pofticios și rob al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă-ta.. Ne-am temut atunci, că Cornel Braiu, care-i tinerel, dar curat la inimă și care nu suferă vorbe din acestea de la ușa cortului, o să-i crape capul lui Duran Însă el a zis: Bade, ca să te omor acuma, pentru că ești un bou crescut la țăruș, mi-aș face păcat și nu știu dacă mi-aș mai căpăta mântuire sufletului, întrucât nu se știe de-om mai ieși teferi din mina asta de la Pietrosul Te rabd și te iert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ciudă, zicându-i Înainte, când erai țăran prost, nu un membru al clasei muncitoare și trăgeai la coasă, numai cu un castravete murat și cu o bucată de mămăligă rece, pe toată ziulica, puteai lucra, fără să te plângi, iar acuma, până nu-ți legi de gât traista doldora de pâine și de slănină sau de salam, îți vine să tușești Și doar nu ți-ar fi necaz, dacă ai fi venit de la drum lung, fără a fi avut când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cristina, până în pragul vilei acesteia, cu portiță care se închide, scârțâind, în tonuri pițigăiate, ca al unor glasuri de bătrâne clevetitoare. După ce, încă o dată și încă o dată, îl plesnește cu cele două bile albastre de safir, fata dispare, ca și acuma, sub căciula unui acoperiș de țiglă roșie, unde străbunici din poze ale unui secol expirat îngălbenesc tot mai tare, privind-o printre aburii mâncării și prin pulberea zidurilor, care se prăbușesc în orele de program ale șantierului, dând o consistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cort, verde ca măslina crudă, s-a cunoscut, numai din felul în care a dat mâna cu beteagul, că e unul de-ai noștri, ce se născuse și trăiește la oraș, nu la țară. Oare ce-or fi vrând, acuma, străinul, și cu ăstălaltul, ce umblă în straie din foaie de cort kaki, și cu cel din mașina albă? se întrebă Vartolomei. Vai de capul meu și câtă treabă am și tocmai acum, vin și ăștia... Cât s-a foit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cine? Vartolomei lăsă cana de vin pe masă și o porni, cu mersul său de estropiat, încă din copilărie, către peretele cu fotografii. A indicat cu arătătorul, ca să priceapă și Profetul, care nu grăia românește: E Aurelian, feciorul nostru, care acuma-i sub drapel: face stagiul militar. Văzând că nu-l mai întreabă, nici unul, nimic, s-a cocoțat, săltându-se de pe sărmanele lui picioare chircite, pentru a ciocăni cu unghia arătătorului în rama de lemn a unui tablou, având pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pocnet răsunător, de ventuză medicală, smulsă de pe obraz. Lăsându-l în jos pe beteag, care, ca un gândac ce se chinuiește, răsturnat pe spate, dădea neputincios din gaibaracele schiloade, Profetul vorbi iar, în felul acela stâlcit, de mai înainte: Noi acuma plecat, dar puneam telefon, aici, la casa: fiecare zi vorbeam. Tot decada la luna, voi venit paravion și vizitat la Caterina nostra... În Chitul acela, cu rânjet lucitor, încape cât într-un siloz pentru colectat cereale: fote vrâstate cu florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub nuc, în mijlocul drumului singuratec: Omule, pierderea celeilalte copile mi-a lăsat un damf, care revine toamna, ca un gust al morții. Dar eu ziceam că-i damf de la florile de gherghină, când zac prea mult în oala cu apă. Acuma, mi-a venit, iar, mirosul acela, ca o întrebare: ce fel de Profet o fi ginerele acesta și ce bază putem avea noi în Iov? Zădărât de închipuirile ei, Vartolomei parcă ar fi vrut să-i răspundă Trandafirei: că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Florin, scriu și eu, ce să mai vorbim de Leac. Nu de onorabilitate avem noi nevoie. Scandal! Asta vrem! Mai precis: - Lasă cartea, Cașiș! ne-o taie Cătă. Că de citit unii pe alții suntem sătui. N-o să ne apucăm acuma să ne publicăm În tramvaie. Nu de publicat e vorba aici. Dacă vreți, facem o chetă și ieșim fiecare cu volum până la sfârșitul anului. Nu de asta ne-am adunat noi acum. Chiar așa a zis. Și chiar așa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
jenă, transcriu. Nu de asta ne-am adunat noi acum. - Da’ de ce? revine, nevinovat, Cașiș. Că eu tot nu-nțeleg. - Ce, ce nu-nțelegi? - La ce bun? continuă Cașiș. La ce-o să ne folosească? Adică ce? O să ne-apucăm noi acuma să facem educație literară?! Dă-i În mă-sa! Ce, o să fiu eu mai fericit că unul care dă ochii peste cap aflând că și În lacuri cu noroi pe fund cresc nuferi o să-l citească-n tramvai pe T.S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a reușit să scape. S-a ferit o vreme de flăcău, nu putea ști dacă data viitoare n-o să-i reușească. Dar ăluia i-a trecut destul de repede supărarea. Și-a găsit o fată, avea cu ce se lăuda de-acuma. Și apoi, cât ar fi putut să râdă băieții de el? În definitiv, În sat nu se Întâmplau rar lucrurile pe care el le făcuse În proză. S-a Însurat, și-a lăsat nevasta gravidă, tovarășii din porumbiște au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de aia s-a făcut taximetrist, ca să n-o ia razna și mai rău. Halal alegere, mai bine se făcea măcelar, da’ așa nu mai avea Scorsese cu ce face film. Trebe să-l vezi și tu neapărat... Scuză-mă, acuma Închid, vorbim mai târziu. Ajunși aici, formam un alt număr, sunam fiecare la dispeceriță și, spre mirarea șoferilor noștri, solicitam o mașină la exact aceeași adresă spre care gonea mașina În care ne aflam. Bineînțeles că preluau comanda cei aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
el În cap. Nu prea tare, am reușit să mă feresc cât de cât, dar tot mă răstoarnă cu fața la podea. Când mă Întorc, Îl văd pe puști călare pe pieptul meu, cu sucitorul În mână ridicat spre tavan. Sunt teminat, acuma o Încasez, Îmi zic. Nu-mi zic până la capăt, se aude zgomot de sticlă spartă. Leac aruncase cu un scaun prin geamul ușii. Puștiul se sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
scurt și brusc, se hotărăște: Păi, cum să spun...Când plecai pe front, lăsai acasă muierea cu doi copii. Acu' îmi scrie că mai e unu pe drum, dar eu nu am văzut-o de vreun an. Zi și tu acuma, măi Ioane, cum se poate asta? Și apoi, mai pot eu împărți bucățica mea de pământ la trei copii? Apăi, de ce atâta frământare? Ești sigur că tot atâția vor fi și la întoarcere? Răspunsul lui Vasile la întrebare se pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Raluca Tulbure In fiecare an, la început de iunie, Praga, "orașul de aur", devine pentru o săptămână un "oraș al păpușilor". De ani buni, aici are loc un festival mondial, ajuns acuma la cea de a XII-a ediție. Aș face mai întâi niște considerații de simplu cetățean al lumii pentru a putea apoi să vorbesc despre aventura pragheză a Teatrului }ăndărică. Orașul este de vis... Se vede că este un oraș
CANDID premiat la Praga, "orașul păpușilor" by Raluca Tulbure () [Corola-journal/Journalistic/8360_a_9685]
-
pe bună dreptate, la apariție intelighenția românească, și continuă s-o cutremure, dar pe care va trebui să îl recitim altfel, începe în 12 februarie 1935: un moment cînd, după calculele mele - calcule făcute conform a tot ceea ce știu pînă acuma - Sebastian se schimbase la față, începuse să renunțe la ideologia de extremă dreaptă în care se zburdase ca "păstrăvul în apă" și de care se îmbibase.) Singurul lucru verificabil pe care îl cunoaștem pînă în acest moment pentru începutul anului
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
de rău decât dintr-un exagerat punct de vedere al poliției statului, natural poate în vremi de liniște, nenatural însă când spiritele tinere sunt agitate de luptele până acum glorioase ale conaționalilor lor. Afară de aceea, aceste două abateri de până acuma, pe care le vom espune mai la vale, au fost provocate prin necuviințe mult mai grave comise de coloniștii din Bucovina, încît resentimentul tinerimei românești au fost firesc. Guvernul învecinat ar trebui să fie chiar mândru de aceste acte de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o îngrijitoare tăcere. [11 noiembrie 1877] 5 {EminescuOpX 6} VISUL DOCHIEI, POEM ÎNTR-UN ACT. - OȘTENII NOȘTRI. COMEDIE (? ) în TREI ACTE Piesele Visul Dochiei și Oștenii noștri le datorim penei d-lui Frederic Dame. D-sa au mai comis până acuma scrieri dramatice "originale", care însă, stingîndu-se de mult de moarte bună, credem a putea face abstract de la ele, de vreme ce uitarea, în care au căzut cu drept cuvânt, e o critică mai bună decât ar putea fi aceea a penei noastre
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]