9,516 matches
-
fost bine primită de delegația română. PMR apreciase la Plenara CC al PMR din 28 iunie - 3 iulie 1957 că principalul pericol pentru sine îl constituia revizionismul. Tot atunci, Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi fuseseră eliminați din conducerea partidului sub acuzația de promotori ai revizionismului și liberalismului burghez, în timp ce lupta împotriva revizionismului fusese desemnată ca principala sarcină pentru membrii PMR. în privința relațiilor dintre partidele comuniste și muncitorești, majoritatea delegațiilor au fost de acord cu organizarea de întruniri periodice ale tuturor partidelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
conciliere ale Moscovei în relațiile cu Belgradul, Rakosi nu mai putea ignora această declarație. La 8 august, la mitingul din Csepel (un cartier muncitoresc al Budapestei) el a fost nevoit să recunoască într-o formă voalată lipsa de fundament a acuzațiilor împotriva Iugoslaviei rostite în timpul „procesului Rajk”. Răspunderea principală pentru ațâțarea isteriei antiiugoslave în Ungaria în legătură cu „cazul Rajk” a fost pusă pe umerii lui L. Beria și ai colegului său maghiar Gabor Peter, arestat încă în ianuarie 1953. Recunoașterea nevinovăției lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost întâmpinată cu scepticism. Iugoslavii așteptau de la Rakosi nu numai o clarificare în aprecierea „cazului Rajk”, dar și reabilitarea celor câteva sute de oameni (atât reprezentanții minorității iugoslave din Ungaria, cât și cetățeni ai Iugoslaviei), care au fost judecați prin acuzații false de spionaj în folosul Iugoslaviei. Ca răspuns la aceste așteptări, Rakosi, în noiembrie 1955, în cuvântarea sa de la plenara CC al PMU a atins din nou „problema Rajk”. El a recunoscut necesitatea reexaminării acestui caz, dar în așa fel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
favorită era amestecarea adevărului cu minciuna. Ciocnindu-se de o critică neobișnuit de dură, Rakosi a fost nevoit să facă unele concesii. La sfârșitul lui martie, luând cuvântul în fața activului de partid din Eger, el a recunoscut netemeinicia deplină a acuzațiilor împotriva lui Rajk și a comuniștilor condamnați împreună cu el (curând după aceasta Tribunalul Suprem al Ungariei a inițiat procedura juridică de reabilitare). Totodată, dorind să fugă de răspundere, primul-secretar al CC al PMU a hotărât să-l facă „țap ispășitor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
48-1953, Mihaly Farkas, care a fost într-adevăr implicat în organizarea represiunilor. Prin hotărârea Plenarei din martie 1956 a CC al PMU a fost creată o comisie specială de partid pentru studierea cazului Farkas, în legătură cu participarea lui nemijlocită la fabricarea acuzațiilor împotriva lui Rajk și a multor alți comuniști (inclusiv a unor cadre militare superioare) în 1949-1951. Conducătorul comisiei, șeful organizației de partid din Budapesta, Istvan Kovacs, îi povestea, la 30 martie, cu încredere lui I.V. Andropov despre intenția organelor superioare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
generalii români, care în cea mai mare parte luptaseră pe frontul de răsărit, dovedind un puternic spirit de corp și fiind animați de anticomunism. După ce în toamna 1944 și iarna 1944-1945 s-au efectuat unele arestări în rândurile acestora, sub acuzația de crime de război, în martie 1945 aveau să se producă numeroase treceri în rezervă. Ele au continuat masiv după încheierea războiului, când mii de ofițeri au fost disponibilizați, fiind păstrați doar cei siguri pentru noul regim. Aprecierile cu privire la generalul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ei intenționau la sfârșitul lunii februarie 1945 să mai aducă încă două. Spre sfârșitul lunii februarie criza a atins apogeul. Trimisul special al lui Stalin, temutul A.I. Vâșinski, a sosit la București și a cerut demiterea generalului Rădescu. Trei erau acuzațiile principale la adresa acestuia: 1. nu reușise să mențină ordinea publică; 2. împiedicase „poporul” să-și exprime „voința”, ordonând armatei și poliției să deschidă focul; 3. pregătise „un complot împotriva Armatei Roșii și, în acest scop, trupe române de până la 70
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
alți membri ai rețelelor legionaro-germane aveau să ajungă în fața justiției militare române. Astfel s-a întâmplat cu legionarii și germanii prinși în februarie-martie 1945 pe Muntele Ciucaș și pe Muntele Postăvarul, judecați în septembrie 1945 de Curtea Marțială Brașov, sub acuzația de înaltă trădare și port ilegal de arme. Fruntașii legionari Nicolae Petrașcu și Nistor Chioreanu au căzut la sfârșitul anului 1945 în mâinile poliției române. Ei au ajuns la un compromis cu comuniștii, încheind așa numitul „pact Nicolae Petrașcu - Teohari
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în 1944, când ne-am mutat cu toții definitiv la București. Clasele primare le-am făcut la Iași, liceul l-am făcut la „Dimitrie Cantemir”, la București, de la prima până la ultima clasă. Două săptămâni după darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzația de a nu fi denunțat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai bătrân din lot, aveam 17 ani, cel mai tânăr avea 15 ani. Eram patru fete și vreo 10 băieți. Unii dintre noi au fost eliberați
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
român, au apărut o serie de scenarii cum ar fi existența unui complot al lui Vișoianu de a deveni prim-ministru în exil, și deci de a avea dreptul legal de a dispune de fond; se susținea apoi că, dimpotrivă, acuzațiile aduse lui Crețianu și Vișoianu erau calomnii, aceștia având o reputație neștirbită. în timpul Conferinței de Pace, comuniștii au reușit să blocheze accesul la fond, chiar dacă nu au reușit să pună mână pe el. O parte din fond fusese cheltuită pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
germani i-au sprijinit sau nu pe naziști în timpul războiului a contat foarte puțin în campania de defăimare a primilor. De fapt, chiar etnicii germani procomuniști care s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au putut scăpa de acuzația de colaboraționism. Nici măcar etnicii germani care au luptat în armata română nu au putut scăpa de vină, fiind de asemenea deportați. Dincolo de acestea, orice urmă de bunăvoință arătată armatei germane în retragere, chiar și de etnicii români, a devenit justificare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
într-o situație extrem de ingrată (Dumitru Stăniloae a fost implicat în acest proces, deși nu a făcut niciodată parte din grupul „Rugul Aprins” - pp. 180 și 253). Uneori, aceste documente sunt dactilografiate, iar “învinuitul” semnează pe marginea paginii, în dreptul unor acuzații dintre cele mai compromițătoare și fanteziste. Se pune mai ales problema credibilității acestor „mărturisiri” autoacuzatoare. Volumul Lidiei Ionescu Stăniloae ne permite să coroborăm informațiile și surprinde drama unei familii care își pierde un membru în universul concentraționar și este părăsită
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
semnificațiile acelui altceva, astfel încât comunitatea română din America a continuat să rămână necunoscută. Mai mult decât atât și surprinzător chiar, presupusele informații, care mai circulau încă, erau fragmentare și deformate, circumstanță care a favorizat avansarea unei circumspecții morbide, însoțită de acuzații, de superiorități imaginare și de tendințe recriminatorii. Românii și românii din America s-au redescoperit în 1990 și, după o tatonare prelungită în mod intenționat, întreținută de vechi clișee potrivnice, dar și de politizatul orizont de așteptare al celor dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
coordonator științific Paul Caravia, Editura Enciclopedică, București, 2000, p. 320. Autorii sintezei, cit`ndu-l pe C. Bolliac, considerau (p. 20) că „Junimea urmărea să facă din literatura acel narcotic menit să adoarmă o societate `ntreagă”. Pe aceeași pagină se `nșiră acuzații nefondate la adresa societății: „Tot ce este `naintat și valoros `n literatura acestei epoci demonstrează falsitatea și caracterul reacționar al teoriilor estetice ale Junimii și ale lui T. Maiorescu personal (s.n.). Lupta `mpotriva ideologiei junimiste va lua o amploare deosebită `n
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ardeal `n sec. XVIII; D. Popovici, Literatura română `n epoca Luminilor. Cea mai importantă `nsă este cea dedicată lucrării Știința istorică română `n ultimii 25 de ani de A. Boldur. Concluzia lui Z. P`clișanu este că A. Boldur aduce acuzații false, și deci nedrepte pentru istoricii români, și că totul putea fi spus, „cu excepția cauzelor, `n c`teva r`nduri, simplu, nu cu at`ta aspect de erudiție care poate impresiona numai pe naivi”. El mai considera că Boldur face
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
9, pp. 239-240 (mărturia lui Ion Imbri). Șerban Pavelescu, op.cit., p. 14 (document de la AMR, fond „D.C.I.”, dos. 503, f. 2). Vezi și Alesandru Duțu, Florica Dobre, op.cit., pp. 54-55; Florica Dobre, Alesandru Duțu, op.cit., vol. II, p. 327. Aceleași acuzații erau amintite `ntr-o adresă din 1997 a SRI către nepotul generalului Avramescu, Paltin Sturdza, art.cit., p. 19. Șerban Pavelescu, op.cit., pp. 14, 32 (document de la AMR, fond „D.C.I.”, dos. 503, f. 2). Vezi și Constantin Lățea, op.cit., p. 187
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
257-268 (document de la ANIC, colecția microfilme Rusia, r. 222, c. 183-192, Arhiva MAE al Federației Ruse, fond 0125-Referentura România, opis 33, mapa 127, u.a. 7), reluat și `n Misiunile lui A.I. V`șinski `n România, ed. cit., pp. 152-157). Acuzațiile se `nt`lnesc și `n telefonograma lui A.P. Pavlov către V.M. Molotov, 2 martie 1945 (`n ibidem, pp. 137-139, document de la AVP RF (Arhiva Politicii Externe a Federației Ruse), fond 0125, op. 33, mapa 129, dos. 21, ff. 1-5). Memorandumul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
România, ed. cit., pp. 154-155); telefonograma lui A.P. Pavlov către V.M. Molotov, 2 martie 1945, `n ibidem, pp. 137-139, document de la AVP RF (Arhiva Politicii Externe a Federației Ruse), fond 0125, op. 33, mapa 129, dos. 21, ff. 1-5. Aceeași acuzație la adresa generalului Rădescu era utilizată de V`șinski și `n scrisoarea adresată lui D. Marjoriebanks, reprezentantului Marii Britanii `n Comisia Aliată de Control din România, la 28 februarie 1945, `n ibidem, pp. 134-135, document de la AVP RF (Arhiva Politicii Externe a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au făcut posibilă apariția acestor științe și a obiectului lor, omul (evident, ca obiect de cunoaștere). Concluzia lui a părut, în momentul apariției cărții, deosebit de tragică și simptomatică și a făcut să curgă multă cerneală în jurul 72 73 f ir acuzațiilor ce i s-au adus, de "antiumanism teoretic". Pentru că el anunță că, o dată cu structuralismul, a venit epoca unei episteme pentru care omul dispare așa cum se șterge sub noul val o imagine desenată pe nisipul plăjii. Desigur, Foucault nu vorbește despre
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semnul galben, pentru a provoca În orășel un pogrom de felul celui petrecut la Iași. După cum am arătat, un astfel de raport cu privire la acțiunile legionarilor a fost posibil numai datorită tensiunii care a domnit Între Poliție și legionari și a acuzațiilor legionarilor cum că Poliția este „jidovită”. Iată de ce, la pregătirea pogromului, legionarii au fost mobilizați de către Secția a II-a și trimișii Serviciului Special de Informații XE "SSI" , și nu de către Poliția obișnuită sau de către Siguranță. Metoda de mobilizare, acțiunile
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
În special pe germani, pe unitățile germane Încartiruite atunci la Iași, care au participat și ele la pogrom - dar nu ca inițiatori și nu ca forță motrice (vezi infra). Acest complot și-a găsit expresia În clișeele lingvistice pe care acuzații le-au folosit, În falsificarea coordonată a realității și prin crearea unei realități contrafăcute a evenimentelor. Rapoartele În timp real, care au fost cunoscute doar parțial până acum, nu lasă nici o Îndoială cu privire la identitatea celor responsabili. Secția a II-a
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
m’a uimit e că de această părere - «jidanii din Iași ar fi avut legătură cu aviația rusească» - nu erau numai mahalagiii și soldații de la unități, dar și ofițeri și intelectuali”. El a Încercat să-și exprime rezerva față de aceste acuzații colective În fața camarazilor de unitate, dar a constatat că ei „pun la Îndoială simțămintele mele românești”, așa Încât s-a abținut să mai amintească subiectul. După cum am arătat, ordinul special al Siguranței trimis la 27 iunie 1941 Comandamentului Poliției din Iași
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Un sergent din Regimentul 13 dorobanți, Mircea Manoliu XE "Manoliu, Mircea (sergent)" (cunoscut ca legionar sau simpatizant al mișcării), fiind postat la Comandamentul regimentului din suburbia Copou XE "Copou" , a hotărât din proprie inițiativă să ucidă trei evrei arestați sub acuzația falsă de „semnalizare” În sprijinul avioanelor sovietice. Un ofițer din regiment i-a eliberat, iar Manoliu XE "Manoliu, Mircea (sergent)" a primit ordin să-i Însoțească la casele lor; Însă pe drum a tras În ei, a omorât doi, iar
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
lor; Însă pe drum a tras În ei, a omorât doi, iar pe al treilea l-a rănit grav. A doua zi, Manoliu XE "Manoliu, Mircea (sergent)" și Încă un soldat au ucis șase evrei care fuseseră arestați sub aceeași „acuzație”. Istoricul Carp XE "Carp, M." a considerat că asasinatele comise de Manoliu XE "Manoliu, Mircea (sergent)" a fost scânteia care a dezlănțuit pogromul de la Iași. După părerea noastră, focurile care au inaugurat pogromul de la Iași s-au aprins În alt
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
de obicei, Conducătorul a mințit la procesul său În legătură cu deciziile pe care le-a luat cu privire la evrei. Semne prevestitoare de rele Pretextul oficial pentru izbucnirea pogromului - violării de domicilii, arestărilor, ucideri pe loc și concentrări la Chestură - l-au constituit acuzațiile false că evreii ar semnaliza avioanelor sovietice pentru a le ușura bombardarea eficientă a obiectivelor și că ar fi deschis foc asupra soldaților români și germani care mărșăluiau pe străzile orașului În drum spre front. Dar acestor acuzații le-au
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]