7,862 matches
-
poate fi citită urmărindu-i-se latura fantastică, mitică, eludând sau, măcar, marginalizând contextul politic din care derivă multe, dacă nu majoritatea aspectelor ei constitutive. Cu toate acestea, unor etimologii care par sau sunt fanteziste, unor personaje terestre sau din adâncuri, în portretizarea cărora se apelează la mijloace care merg de la caricatural la sublim, referirilor la foc, în calitatea lui de principiu universal ori la axa temporală, de pe care lipește prezentul Eu îți vorbesc acum din viitor și tu ești în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neagră, asemenea lui Alice, dar nu în "țara minunilor", stimulat, de o băutură cu efecte magice, în ținuturile subpământene, iar călătoria lor, cu miză epistemică, nu picarescă, amintește de cea a lui Dante, însoțit de Virgiliu, prin Infern, Purgatoriu. Universul adâncurilor, în relatarea profesorului, e redat printr-un imaginar dens, compus din motive-clișeu, atribute imanente ale acestui spațiu, în mitologia biblică sau în folclor, printre care șobolanii, liliecii, făpturile demonice, în general, care alcătuiesc fauna trăind în preajma focului omniprezent, cu sensurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
crede în sine, fiindcă Trupul uman închide în sine energii incalculabile, pe care omul este neputincios să le utilizeze în scurta-i viața, într-o lume pe dos, cum a fost cea în care a fost scrisă cartea. Descinderea în adâncul Pământului, în același timp, poate fi sinonimă și cu o coborâre în istorie, în profunzimile spiritului, sub oblăduirea Sfintei Varvara, presupusă, în roman, apărătoarea satului, însă, considerată, totodată, patroana minerilor, a geologilor, dar și a prizonierilor, personajele rămânând în captivitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de origine macedoromână (aromân), în descendență "arvanită". Șerban Cioculescu argumentează că în familia Caragiale n-a existat o perioadă de bilingvism greco-român, încât dramaturgul nu știa grecește, în schimb știa cel mai bine dintre scriitorii noștri limba română. Venea din "adâncuri etnice", o vechime pe care și-o afirma cu mândrie și o deslușea și la Eminescu (despre care s-a fabulat că ar fi de obârșie... bulgară, orientală, armeană, suedeză, sârbă!): "copil al unei rase nobile și bătrâne" (În Nirvana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Se pune în discuție apoi clasicismul lui Caragiale care nu prea este, această viziune încheindu-și existența odată cu Alecsandri. Autorul Scrisorii pierdute nu face "concurență stării civile", cum afirmă G. Ibrăileanu, dimpotrivă pe Nenea Iancu trebuie să-l căutăm în adâncurile oceanului (în abis). El face trecerea la comedia absurdului (E. Ionescu). Dacă n-a cunoscut Scrisoarea furată a lui Poe, apropierea de scriitorul american are doar valoare comparatistă, idee afirmată și de alți critici literari. Raportul conștient / inconștient e paradoxal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dacă n-a cunoscut Scrisoarea furată a lui Poe, apropierea de scriitorul american are doar valoare comparatistă, idee afirmată și de alți critici literari. Raportul conștient / inconștient e paradoxal la dispunerea geometrică a operei sale, dacă inconștientul se ascunde în adâncuri, în abisurile ființei, iar conștientul e "vizualizat" în exterior. Se poate vorbi de o simetrie conștient / inconștient răsucită, viceversa, eroii nu-și mai leapădă măștile, își prelungesc convalescența în cotidian, starea devine lege existențială (p. 160). Fuga dintr-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
virtuozitatea în Complexul Bacovia. Theodor Codreanu practică obstinant o critică a adâncimilor. Are în vedere, de altfel, programatic, complexele de profunzime (Complexul Bacovia). Dorește întotdeauna să treacă de suprafața lucrurilor, năzuind să surprindă "abisalul", ecoul primordial unic și irepetabil. Sondarea adâncurilor operei se realizează cu instrumentele unei poetici a arhetipurilor (arheității), a rădăcinilor ontologice, valorificând cu dibăcie, cum am văzut, sugestiile psihanalizei, mitologiei, simbolisticii poetice, semanticii, stilisticii, filosofiei, sociologiei, religiei. Datul biografic primar este interpretat exclusiv psihanalitic, din perspectiva rezonanței evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mult cu cât el este acela care făurește în cuvânt. Altfel spus, Vieru poartă sentimentul că Poetul este însăși creația exclusivă a limbii strămoșești. De aceea unul din aforismele sale răsună așa: Toate zilele mele izvorăsc și se înalță din adâncul și din puterea Limbii Materne. Totodată, criticul de la Huși admite ipoteza că Grigore Vieru nu s-a mulțumit doar cu ideea de a fi o personalitate rezistentă prin cultura limbii și a poeziei sau un gazetar și tribun incomod pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a ființei creatoare, repune faptele într-o perspectivă nouă, pe care, doar cu statut de excepție, au avut-o contemporanii celui rămas spre judecată și pronunțare. Pentru o selecție în datoria urmașilor stau, amestecate, forme de relief diferite, înalturi și adâncuri, valori absolute și relative, de la care ori de pe care moștenitorii pot construi mai departe sau se pot strădui să dărâme cele ce li s-au lăsat. Cu prioritate, în "vânturarea" celor ce vin se arată lucrarea marilor personalități de cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în felul ei. Nu o așteptau atât pentru nervii pletorici ai viitoarei sinteze, cât pentru a fi înzestrate cu nimbul unei alte lumini, presimțite de multă vreme. Am citit, așadar, cu voluptuoasă luare aminte, o carte densă și fascinantă în adâncurile ei, dedicată lui Ion Barbu, poet care a problematizat lirica românească în măsura în care, cu o jumătate de veac în urmă, o problematizase înălțând-o Eminescu. E vorba de exegeza domnului Theodor Codreanu, Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic, Editura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
filozofi, oricât ar fi excelat ei în gândirea abstractă. O anumită neînțelegere a logicii textului, un anumit eșec în deslușirea raționalului inducea și el un efect incantatoriu, dincolo de care firava tramă narativă, lăsând subconștientul să bănuiască existența unui mister în adâncul nesondat peste care discursul aluneca. Forța de iradiere a prestigiului de matematician al lui Ion Barbu activa însă intuiția, ori poate era numai o iluzie. Și e posibil să fi fost o iluzie, căci în discuțiile din cercul de Dobroteasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și cel matematic, invariant care concentrează în el originalitatea poetului. În termeni informaționali, ermetismul canonic implică scăderea la maximum a redundanței, debarasarea ideii de laxismul comentariului și de virtuțile plastice ale cuvântului. Eminescu, ne asigură Theodor Codreanu, bine orientat în adâncul lucrurilor, dispunea de cea mai înaintată conștiință canonică, neîntrecută nici de Ion Barbu. Amândoi poeții aveau cam aceeași vârstă la data debutului în volum: 35 de ani. Spre diferență însă de Eminescu, Ion Barbu și-a realizat, potrivit inițiaticii canonice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
orizontul acestui anotimp al cercetării / cunoașterii științifice, ori metaforice, din interiorul "barbianismului" ca "ermetism canonic", sau, mai exact spus, ca "paradoxizare" a lumilor paralele ce se întâlnesc dincolo de "ciclul" deplasării spre roșu / albastru, totuși, "într-un punct" din infinitul de "adânc al calmei creste", copleșitor-geometrizator de Logos al cercului / sferei de se înscrie mereu în pătratul / cubul lui Dumnezeu, relevat omenirii de "întâiul Zalmoxis" (din orizontul anului 1600 î. H.), conditio sine qua non a oricărei construcții ce-și revendică o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
niveluri transfinite de realitate, viziune transdisciplinară. Umbra de îngândurare și de indefinit, care înainte colora doar afectiv poezia sa, acum străluminează cele mai nepătrunse profunzimi ontologice. Ritmurile, altădată ușor cantabile și cu o aură de romantism sentimental, se ascund în adâncul textelor, capătă ceva obsesiv, de cadență primordială, de mantră budistă prin care, vorba poetului, "vreme trece, vreme vine". E o curgere simultană de plinuri și de goluri, o rostogolire de ecouri reale sau imaginare, o trecere și petrecere infinită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o extremă sau la alta înseamnă a înainta printr-un labirint de oglinzi ("oglinzile lui Victor Teleucă" le spune Theodor Codreanu cu o sintagmă fericită din titlul unei cărți) și, într-o totală libertate, a vedea susul ca adânc și adâncul ca înălțime, golul ca plin de mister și de Dumnezeu și plinul ca o curgere a indefinitului și a insondabilului, pândit mereu de Nimeni și de Nimic. Astfel, predispoziția heracliteană nativă a poetului se debarasează de complexele extremelor gândirii tari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noștri rămași să le păstreze pururi amintirea. Iași, ROMÂNIA, Ion N. Oprea, Ana Dumitrescu”. În aceeași zi, din Edmonton-Canada, de la Nausicaa Rogoz, din partea întregii familii, soseau la Iași, cuvintele care nu se uită: „Mulțumiri pentru cuvintele calde și venite din adâncul sufletului”. Îmbrăcate în cuvinte alese a plecat către prietenii noștri din Edmonton și mesajul cu regrete transmis de scriitorul și poetul ieșean, prieten cu noi, Vasile Fetescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Anul 1983 s-a dovedit a fi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
bucovinean cules din satele rădăuțene, afirmându-se prin program, structură și calitatea materialelor ca o veritabilă școală a scrisului românesc din Bucovina vremii. Din textele publicate, reținem aici câteva, ilustrative din multe puncte de vedere: „Mult mister ascunde apa în adâncul ei de unde, / Când cu farmece de aur luna-ntr-însele pătrunde... // [...] // S[g]omotoase unde repezi saltă tremurând pe prund / Și în fundul plin de taină mândru farmec ele-ascund, / Codrii vechi de veacuri multe, fața lor pururea verde / Oglindesc în undă lină; și-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
ca să-mi scape / Pe întinderi necuprinse, unde lin se oglindește / Farmecul de cer cu stele! Tremurând luna lucește / Și lăsându-și fața mândră, blânda lumilor fecioară / Apele aprinde-n valuri și în ele se coboară!... Mult mister ascunde apa în adâncul ei de unde / Când cu farmece de aur luna-ntr-însele pătrunde!...” (T. Dragoș [Mihai Horodnic], Mult mister ascunde apa..., I, 1-2, 1924, p. 4; text care, prin presentimentul morții, îl așază pe elevul-poet rădăuțean într-o familie tragică, alături de Nicolae Labiș ori
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
incompletă cedarea reciprocă a specificului, cf. Nichita, Livezi-Ciuc motivația tehnică în halta suspendată, într-o singură direcție s-a ridicat omul la Dumnezeu, imorală, cu turnul Babel căzut lingvistic, impiegatul face semn, muncitorii la linie, utilaj în lucru, locuri în adîncuri, coborîrea cu versanți din dinamitare, stîncă țandără de cugete, Țara Ciucului așchie biserica din capul drumului suiș, crucile în cimitir alte așchii, mîndru-și cîntă-un cerb în codru oprire în dreptul bisericii, cerbul este mai bun creștin! halta Caracău magnetul de sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Nepos foamea de spațiu mai mare decît cea alimentară, interpretarea locului în goală mișcare, Feldru tinerețea bisericii culoare și înălțime în straturile piatră și sat, troița marcînd biserica de cîmp cu bucate, Ilva Mică biserică alb afloriment, duhul materiei în adîncul ei, națiunea Sfinții Petru și Pavel în tindă hramul de dom geologic, zăpada la malul Someșului spre Măgura Ilvei, inscripție, Leșu Ilvei nașul locvace și el, să prezentați biletele! nu e de la mine, vine supracontrolul, pix peste cartoane, mulțumesc! adieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se destramă, / În zori / Visele se cheamă, / Rîde tot pămîntul / Se alintă vîntul / În zori! rece luceafărul la soare, halta Domnești prea mult trei controlori la singur călător, în Mărășești agentul m-a legitimat, bănuiesc ceva intempestiv profanii, dimineața în adîncul verii o distinge răcoarea, km 243+1 grîu să te hrănești cu iarba cîmpului, ce te apasă vomiți la vorbit, Urechești hrana digerată replicile altora, sărim șina toți cinci, Căiuți, Mihaela a scăpat trenul, a venit cu remedeul, se duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
echivalent ei, n-avem nici o șansă, greșiți genetic prin determinare, spunerea la rînd, troița ideogramă bisericii-șase-turle-ștei-în-luncă-Deda-Bistra, km 224 crîng, halta Androneasa înfruntarea cu mine muntele pe apă, prea verzi amîndoi balaurii, verdele letal apă, ea arămie, tulbure în ploi, capul adîncului, umerii șoseaua și calea ferată, mașinile ca să fugă românii spre vest, Lunca Bradului bradul de miros început, trenul Est în tunel, cu o tehnologie relativ simplă încăpem cît lumea, bîrne humuite locuința mai veche, în uitare dăinuiești, te sustragi ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
doar la acest lucru, este o problemă, deoarece se dă un sens nepotrivit acestuia. Lucrurile materiale le vor bucura ochii finuților dar sunt efemere, pe când învățatura religioasă le va “anima” sufletul pe tot parcursul vieții. Ca și părinți, simțim în adâncul sufletului nostru că prin botez i se transmite copilului protecție divină. Știm că, pe parcursul vieții lui, trebuie să-i înlesnim cunoașterea adevăratelor valori ale existenței umane. Iar când acesta devine adult, sperăm să-și găsească singur protecția divină prin alegerile
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
interese exogene - politicile curții austriece de a-și extinde autoritatea imperială, în contra puterii nobiliare maghiare și a celorlalte națiuni politice a căror uniune dădeau alcătuirea status quo-ului politic transilvănean, prin convertirea la catolicism a românilor ortodocși. Reforma protestantă, pătrunsă până în adâncul arcului carpatic, a spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii politici ai Transilvaniei împotriva plebei valahe alcătuită în covârșitoarea sa majoritate din iobagi ortodocși. În secolul al XVI-lea s-au conturat, astfel, faliile confesionale care acum
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
androcentric. Iar devoțiunea sacrosanctă este expresia cea mai pură a amorului față de Patrie. Meritul pe care Heliade Rădulescu este dispus să și-l recunoască pentru munca sa culturală este de a fi deschis ochii, de a se fi uitat în adâncul ființei naționale, de a se fi încântat și de a fi căzut în genunchi (p. 56). Amorul pentru Patrie are deci un caracter epifanic - iubirea evlavioasă a țării se traduce într-un patriotism revelator. Iar cel căruia i s-a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]