167,112 matches
-
Așa că acum Mma Ramotswe stătea cu secretara ei, Mma Makutsi, la o cană mare de ceai de rooibos, pe care aceasta din urmă îl prepara pentru amândouă la începutul fiecărei zi. Nu avea neapărată nevoie de o secretară, dar, pentru ca afacerea să fie luată în serios, îi trebuia cineva care să răspundă la telefon sau să preia mesajele dacă ea lipsea. Mma Makutsi era o dactilografă de excepție - obținuse nota 9,70 la examenul de absolvire al școlii de secretariat - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Și doar această informație pusese capăt nedreptății; tot ceea ce-i rămăsese lui Mma Ramotswe de făcut a fost să-i pomenească funcționarului că în Gaborone se zvonește - în mod nejustificat, firește - că el ar permite ca legăturile lui din lumea afacerilor să-l influențeze în luarea deciziilor. Evident, când cineva a pomenit treaba asta în prezența ei, ea a respins-o vehement și a declarat ferm că nu poate exista nici cea mai mică legătură între interesul lui pentru curățătoriile chimice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
respins-o vehement și a declarat ferm că nu poate exista nici cea mai mică legătură între interesul lui pentru curățătoriile chimice și dificultatea pe care ar întâmpina-o oricine altcineva în obținerea unei licențe pentru deschiderea unei astfel de afaceri. Până și simplul gând era strigător la cer, susținuse ea. În lunea aceea, Mma Makutsi n-avea nimic important de povestit. Petrecuse un weekend liniștit cu sora ei, care era infirmieră la Spitalul Princess Marina. Cumpăraseră niște stofă și începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
toată munca și apoi ei obțin cele mai bune slujbe. Nu-i ușor să fii o femeie de succes. Iar eu îmi dau seama că și dumneavoastră ați reușit în viață, replică femeia. Se vede că sunteți o femeie de afaceri. Se vede cât colo că vă merge bine. Mma Ramotswe rămase pe gânduri pentru un moment. Se mândrea cu abilitatea ei de a citi oamenii, dar acum se întreba dacă nu cumva asta-i o însușire pe care o posedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i ducă înapoi. Le spusese că va avea grijă de ei, iar asta, reflectă el, e mai important decât orice semnătură de pe orice document legal. Domnul J.L.B. Matekoni nu-și călcase cuvântul în viața lui. Își făcuse o regulă în afaceri, să nu promită ceva unui client și apoi să nu se țină de cuvânt. Uneori asta l-a costat destul de mult. Dacă i-a spus unui client că reparația va costa trei sute de pula, atunci nu-i va cere sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
era posibil așa ceva? Îi explicase una din celelalte fete care nu avusese succes la angajare. Se prezentase și ea la interviuri, fără nici un rezultat. — Angajatorii sunt bărbați, nu-i așa? o întrebase ea. — Presupun, răspunse Mma Makutsi. Bărbații conduc aceste afaceri. Ei își aleg secretarele. — Și cum crezi tu că hotărăsc bărbații cine obține slujba și cine nu? Crezi că se orientează după notele noastre? Așa crezi tu? Mma Makutsi rămase tăcută. Nu-i trecuse niciodată prin minte că deciziile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ei nu-i place la Gaborone. — E una dintre persoanele alea care n-ar pleca de la țară nici moarte, interveni servitoarea mai tânără. Sunt și oameni de-ăștia. Îl lasă pe bărbatul ei să stea aici să vadă de nu știu ce afacere pe care și-a deschis-o aici. Dar trebuie să se întoarcă în fiecare vineri, ca un băiețel de școală care se duce acasă în week-end. Mma Makutsi aruncă o privire spre ceainic. Era o zi sufocantă și se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Barclays din Botswana erau pline de bani. Domnul J.L.B. Matekoni se putea uita în ochii oricărui membru al Camerei de Comerț din Gaborone și-i putea spune: „Nu v-am datorat niciodată vreun ban. Nici măcar unul“. Oare câți oameni de afaceri pot afirma așa ceva în ziua de azi? Cei mai mulți supraviețuiesc cu ajutorul creditelor, se căciulesc în fața înfumuratului domn Timon Mothokoli, care-i responsabilul cu acordarea creditelor bancare. Auzise că domnul Mothokoli, în drumul lui de acasă, de pe Kaunda Way, până la bancă, trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
era singura doamnă detectiv particular din Botswana (un titlu pe care încă îl merita; Mma Makutsi, trebuie subliniat acest lucru, nu era decât detectiv-adjunct). Se mai simțise în felul acesta atunci când se dusese în vizită la Charlie Gotso, omul de afaceri putred de bogat care încă mai apela la vraci și, într-adevăr, la întâlnirea aceea se întrebase dacă nu cumva meseria ei o va pune vreodată în fața pericolului adevărat. Acum, la gândul vizitei pe care o avea de făcut acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu-mi place purcelul la grătar? Și miros a fum? - Mai știi, fată dragă? Și, tălmăcirea de azi? Ai pus umărul, decisiv, la ce-o fi fost acolo? - Ufff... un balamuc întreg, fiecare plecase de undeva, se stabilise altundeva, făcea afaceri în altă parte, dar o să se mute și de-acolo sau îs pe picior de ducă, migrează mai ceva decât fondurile, era Turnul Babel în zi de hram la gura lor. Dar sunt mândră de mine... Cred că de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în luncă și s-a dus la stația de benzină, el știe de ce. Când s-a întors, ia mașina că nu-i. A-nceput să dea telefoane. Alertat, Andrei mă găsește tot pe mine, «Du-te și salvează omu’ de afaceri, că l-au lăsat fără mijloc de transport și face apoplexie-n drum. Trimit șoferul.». Ajungem, americanul stătea pe-o bornă, mai mare mila. «Hi», îi zic. Omu’ vrea să fie politic corect, «curul la mama la treabă», își manifestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de pramatie pe care o avea, cavalerul de Arriaga Își pierdu și el capul după tînăra creolă, și În scurtă vreme cei doi deveniră perechea cea mai surprinzătoare și În același timp cea mai fericită din capitala regatului. Norocos În afaceri, dinamic și cu relații bune, Germán de Arriaga se așeză la casa lui, Începu să dea uitării escapadele din trecut, care-l Împiedicau să profite mai mult de sine, și ajunse să rostească un cuvînt pe care Își jurase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
doză de cochetărie feminină din pricină că nu dorea să se dea bătută de la prima Încercare a lui, și lăsă să treacă o vreme, fiind sigur de sentimentele amîndurora. Mare Îi fu mirarea prin urmare cînd, Întorcîndu-se dintr-o scurtă călătorie de afaceri, Carmen Ibarra Îi comunică cu absolută dezinvoltură și naturalețe: - Contele de Rioseco m-a invitat să-i văd hacienda din Sevilla și am acceptat... Plecăm mîine. În pofida vastei sale experiențe cu femeile și a unui aplomb recunoscut care-i permisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asortează pentru a crea trei costumații elegante. În felul ăsta, păpușa e incredibil de veridică. Îți dă chiar fiori. Sofonda Peters a avut ideea. A inventat-o pe Katty Kathy, a făcut prototipul, a vândut păpușa și-a încheiat toate afacerile. Totuși, Sofonda e ca și cum ar fi căsătorită cu Kitty și Vivian și are destui bani ca să le întrețină pe toate. Ceea ce-a făcut-o vandabilă pe Katty Kathy e faptul că e o păpușă vorbitoare, dar în loc de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Doar fusese verificat, cercetat, trecut, cum s-ar spune, prin ciur și prin dîrmon, înainte de a fi angajat ca simplu "colaborator extern" al Serviciului, încă de pe vremea cînd lucra la firma de șampanie Mott. Într-un fel avusese noroc, prima afacere mai serioasă fusese legată de prințul Pangratty, aviatorul-trăsnit de la Vladia, și pînă la urmă totul ieșise mulțumitor. Nu atît datorită lui, cît faptului că Șerban Pangratty nu era atît de roșu pe cît se bănuise, însă era mai trăsnit decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se afla la dispoziția gustului pentru șampanie a cîtorva sute de mii de băutori serioși îl scotea din sărite. Umbla din colț în colț de țară să cerceteze piața, să lămurească pe cîte un crîșmar că face, nu doar o afacere, ci chiar un act de civilizație comandînd doar șampanie Mott, asculta inepțiile angrosiștilor, scîncetele nevestelor de negustori din cine știe ce fund de Moldovă ori Oltenie, și asta era o cale pentru a mai scăpa de o ladă, inspectînd pivnițele umede, beciurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
între care aceea privind banditul Cocoș care-și făcea zîmbrele prin Dobrogea și prin bălți i se păruse cea mai nelalocul ei, cu toate că putea să-și lase pielea găurită dintr-o prostie. Un om al Serviciului nu se bagă în afacerile jandarmeriei. Asta era altă regulă pe care o respectau toți și-o știa chiar și jandarmeria. Dar Mihai Mihail nu fusese chiar atît de convins că "afacerea Cocoș" e doar de competența jandarmeriei. Nu avea nici un fel de motiv să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pielea găurită dintr-o prostie. Un om al Serviciului nu se bagă în afacerile jandarmeriei. Asta era altă regulă pe care o respectau toți și-o știa chiar și jandarmeria. Dar Mihai Mihail nu fusese chiar atît de convins că "afacerea Cocoș" e doar de competența jandarmeriei. Nu avea nici un fel de motiv să creadă acest lucru, dar o neliniște anume nu-i dădea pace. Bîlbîie s-a gîndit că poate fi vorba de o simplă amintire de care voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prin stufărișuri, ci a ajuns, ei nu dintr-o dată, dar a ajuns, șeful Serviciului, dacă nu cumva Serviciul însuși. L-a chemat la telefon, atunci nu avea aparat la biroul său, după ce a rezolvat din punctul de vedere al Serviciului "afacerea Cocoș" i s-a instalat și lui un telefon, a fost primul semn de dezgheț; la sfîrșitul lunii a văzut că-și poate permite să cheltuiască mai mulți bani pe trăsură, poate chiar și pe taximetru, erau al naibii de rare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate chiar și pe taximetru, erau al naibii de rare și de scumpe, dar făceau o impresie grozavă, mai ales cînd mergeai într-o vizită; l-a chemat la telefon și i-a spus doar atît: "Domnule Bîlbîie, m-ar interesa dacă afacerea asta a lui Cocoș este exclusiv de competența domnului colonel Călătorescu. Dacă e așa, lasă-i-o lui. Dacă nu, ar trebui să știm, ce zici?" Călătorescu era colonelul, comandant al jandarmeriei Bucureștilor și nu-l văzuse niciodată la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a înțeles înainte ca Mihai Mihail să-i ceară ce i-a cerut. Or, o dată "intrat în țeavă", trebuia să aibă grijă în primul rînd să nu "deranjeze" pe oamenii lui Călătorescu și pe alții care mai erau vîrîți în afacere. Nu era vorba ca el, Leonard Bîlbîie, să-l prindă pe Cocoș. Oricît s-ar fi străduit așa ceva nu era cu putință. În primul rînd, Serviciul n-ar fi strîns la un loc atîtea arme de la toți funcționarii săi cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ochi cu subalternii săi. Și cînd cineva ajungea să aibă această conversație se putea considera un favorit al sorții. Leonard Bîlbîie nu avusese încă o astfel de discuție, dar după ce s-a întors din Dobrogea, lămurind într-un fel surprinzător "afacerea Cocoș", pe bandit și pe oamenii săi poterile l-au urmărit încă un an și mai bine, dar nu era nimic îngrijorător în asta, ce era de aflat, de știut, se știa. Mihail avusese grijă să informeze unde trebuie despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și pe oamenii săi poterile l-au urmărit încă un an și mai bine, dar nu era nimic îngrijorător în asta, ce era de aflat, de știut, se știa. Mihail avusese grijă să informeze unde trebuie despre reala dimensiune a "afacerii Cocoș", după întoarcerea din bălți, se aștepta de pe o zi pe alta să aibă întrevederea esențială cu Mihail. Întrevederea în care vor discuta despre încredere. Era ca o distincție, ca o recompensă, ca o decorație ce i se cuvenea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o săptămînă și jumătate a reușit să afle adevărul despre niște lucruri care de mai bine de jumătate de an umflau paginile gazetelor din București. Poate aici era și ciudățenia care îl făcuse pe Mihail să privească suspicios la această "afacere", care nicicum nu intra în sfera de interes a Serviciului. În ultima lună nu mai existase nici un eveniment important care să acopere pagina întîi a jurnalelor în afara "afacerii Cocoș". Depășise cu mult orice așteptări, poliția, credibilitatea statului erau puse sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și ciudățenia care îl făcuse pe Mihail să privească suspicios la această "afacere", care nicicum nu intra în sfera de interes a Serviciului. În ultima lună nu mai existase nici un eveniment important care să acopere pagina întîi a jurnalelor în afara "afacerii Cocoș". Depășise cu mult orice așteptări, poliția, credibilitatea statului erau puse sub semnul întrebării de către gazetari care nu puteau fi bănuiți că au ceva cu guvernul. Se adunaseră deja o duzină de victime, jumătate oameni ai stăpînirii, restul săteni ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]