12,606 matches
-
calul spre locul în care căzuse potârnichea. Șoimul o aștepta acolo cu capul ridicat și ghearele înfipte în ghemul de pene și carne. Ciocul și zăpada din jur erau stropite cu sângele prăzii, un bărbătuș cu o pată maronie pe albul pieptului. Marioritza descălecă și fluieră de două ori scurt. Șoimul părăsi imediat prada și zbură lin spre mâna ei înmănușată. Além făcuse o treabă bună. Mulțumită, mângâie capul, pieptul și aripile șoimului. Dar se gândea și la prinț. Gestul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
potârnichi atârnând la oblâncul șeii. Intenționase, desigur, să-și ofere serviciile, dar nu mai apucase. Copoiarii își mânau deja câinii spre alte tufișuri, ca să stârnească păsările și pentru șoimul lui Grigore-Feirat, fiul prințului. În marginea pădurii cu copacii desenați în albul zăpezii, Dimitrie Moruzi era mai preocupat de problemele sale, deși părea atent la propriul său șoim și la părerile prințului Manuc. ― ...țara Românească și Moldova rămân... trebuie să rămână în continuare sub suzeranitatea turcilor. Am promisiunea Fericirii Sale, sultanul, că după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu beatitudinea. Medicul îl examinase, îl pipăise cu deosebită grijă pe partea dureroasă și clătinase înțelegător din cap atunci când el îi relatase cu lux de amănunte momentele cele mai dramatice ale suferinței. Strâmbase din nas când îi arătase prafurile, cel alb și cel negru, cu care încercase să-și amelioreze durerile și îl sfătuise să le arunce imediat, dacă nu dorea să-și piardă toți dinții. Apoi, doctorul îl rugase să bea dintr-un pahar cu apă în care picurase doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că era genul de femeie care i-ar fi putut debloca toate resorturile plăcerii, care i-ar fi putut desfrâna dorințele. De când o văzuse prima oară la acea vânătoare cu șoimi, de când o zărise plutind ca o nimfă sălbatică peste albul poienii, nu trecuse nici măcar o singură zi fără să viseze la o posibilă apropiere. Și, iată, ea stătea lângă el, mai răpitoare ca oricând în uniforma de mare general a lui Napoleon. Se trezi vorbind. I se destăinui. Ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
culoar, că tocma’ i-o duceam în cameră. Să mă fi turnat careva? Kutuzov nu era supărat. Era turbat. Citise scrisorile aduse de curier. Le răscitise. Atât noul cancelar al Rusiei, contele Rumianțev, cât și senatorul Krasno-Milașevici scriau negru pe alb despre același lucru: sosirea succesorului său la conducerea armatei ruse de la Dunăre. Prietenul lui, contele, chiar i se plângea că nici măcar el, în calitatea pe care o avea, nu fusese pus în temă despre această schimbare. Aflase cu totul întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Prin cristalul ușii de la intrare se zăreau cele două brațe ale scării interioare și culorile frescelor reflectate în oglinzile mari. Grădinile palatului care coborau până la vadul Dâmboviței erau acum pe jumătate inundate. Ici-colo răsăreau doar coloanele svelte ale foișoarelor sau albul vreunei bănci de marmură. Dar zgomotele veneau, de obicei, din partea cealaltă, dinspre podul Cilibiului, pe care treceau mereu butcile cu coșul ridicat hodorogind pe bârne. Aproape de stâlpii podului veneau de obicei femeile. Spălau rufe, în timp ce copiii alergau pe tăpșane sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi apucat să-și tragă și cămașa, ori și-a dezbrăcat-o-n prag, pentru ca, În ogradă, să aibe ce Învârti, agita, alb, spre cer. Cu o mână Își stăpânește pe cap pălăria neagră cu boruri largi, cu cealaltă rotește albul pe deasupra negrului și strigă - strigă ca ciobanii la stână, de pe un deal spre altul: - Aicea măăăăăi!! Viniț’, ’uăăăă’!!! Din calidor, văd peste drum trei curți: a lui Maxim, În stânga; drept În față, a lui Simion Cristea și, În dreapta, pe sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și numai cele de atunci - spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT ROMÂNII! Drapelul cu pânza Încremenită În unduire colorată rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele kaki (acel kaki românesc, frumos, galben-auriu), asudate, pătate, danteluite cu alb de la spuma sării sudorii; boturile cailor cu bărbi de spumă albă; burțile lor, umede, ude, mai Întunecate și ele brăzdate de spumă. Fulgi, funigei de spumă de cal alergat - să ne scape de păgâni. Și mai ales, mai ales: mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o Întreb pe Nora, În șoaptă. - Hai să vezi. Hai să văd: În patru labe, să nu fim văzuți, ajungem lângă o colibă mai mare de pânză de cort, cu perdeaua-ușă dată la o parte.Înăuntru se văd oameni În alb: nu știu ce le fac - dar le fac ceva rău unor bieți oameni culcați, care gem, se vaietă, strigă. - Ce le fac, de ce-i bat?, Întreb. - Cum să-i bată? Îi Îngrijesc, sunt doctori... - Atunci de ce se văicăresc ceilalți? - Așa-i când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Vin și Moș Iacob cu Mătușa Domnica și Moș Andrei cu baba (fără Duda, ea are treabă, pe la trup, cu trupa). Un soldățel mai măricel În grad și care stă la noi În casă și-și poartă capul legat cu alb Îi spune mamei ceva În șoaptă. Stă cu spatele spre mine și, din când În când, ridică din umeri. Că adică nu știe. Mama se Îndepărtează, cu colțul basmalei la ochi. Mătușa Domnica se tot Învârtește În jurul ei, o prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sau În paie - depinde. Lina nu prea vorbește (nici nu trebuiește), dealtfel e poreclită Muta: râde, chicotește - are pomeții atât de Încinși, roșu, Încât e ca și cum ar vorbi cu ei; și cu ochii - are ochi verzi cu auriu, atât că albul e sângeriu; și gura i-i roșie sângerie; păsărica și mai roșie. Uneori, când mă joc singur prin curtea noastră, Lina Își face de lucru pe la gard - și chicotește. Nu zice nimic, dar când Îi aud chicotitul și Îi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
limba moldovenească”... Pe când depaaarte, la naiba, În Extremul Orient... - Cunosc cântecul, iar ai s-o citezi pe prietena ta, Ludmila Calverde!, râde tata. - N-o citez pe Ludmila, fiindcă o cheamă Tamara; și nu Calverde, ci Calalb... - Ce mi-i alb, ce mi-i verde... - Și n-o s-o citez pe prietena mea, Tamara, ci pe neprietenul nostru, Atlasul Lingvistic al URSS! - Ca să citezi, trebuie să știi să citești - tu nu știi rusește. - Literele, cât să pot silabisi numele unui sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
îi bătea cu putere. Nu putea să-și scoată din minte gândul acela oribil. Să-și părăsească el copacul? Niciodată, își zise, cu trupul tremurând de indignare. Încrâncenat, privi creanga din fața sa. El și tatăl său erau la fel de diferiți ca albul și negrul, găinile și cartofii, mazărea și gălețile. Ce-și închipuia el? Își închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață, ca un mare prost? Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
legănat de lumina jucăușă, mângâiat de puzderia de flori și iarbă, de frunze la fel de bogate ca fructele, încălzit de aromele lor diferite. Peste tot în jurul său, dealurile de ridicau întunecate către un cer care se întindea precum marea, pătat cu alb și cald, cât vedea cu ochii. Cât de ciudat se simțea, își zise Sampath, cât de ciudat era modul în care reflecta la frumusețe. Era nesătul de ea, nesătul și lacom. Ar fi putut să o privească mereu și niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
bucată de scoarță ca să fie cuprins de același extaz insuportabil pe care îl simte o pisică frecându-se de un trunchi de copac. Storsese cleiul lipicios din arbuști, tăiase tulpini ca să curgă sava ca laptele și să se picteze cu albul ei pe picioare. Scuturase stamine încărcate cu polen ca să-și verse povara galbenă și bogată pe degetele sale și-și presărase această bogăție pe pleoape... Mintea îi reveni la evenimentele acelei după-amiezi. 20 Acesta era atmosfera încărcată ce-l întâmpinase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort de aniversare, un tort de aniversare roz cu alb... Perlele din urechi, de la gât și de la încheieturi erau ca micile bile decorative argintii. Deschise gura și o privi fix. Peste tot prin cameră, surorile și mătușile lui, bunica și mama, se înghionteau. Fata asta picase la toate examenele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta era un coșmar respingător și îngrozitor. Domnul Chawla se duse să vadă ce făcea Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
părere. Bill era un bărbat înalt și ușor plinuț, cu o față blândă, care era de cele mai multe ori asociată cu desenele cu țărani din cărțile cu povești ale copiilor. Smocul de păr des din vârful capului era blond vârstat cu alb, în vreme ce sprâncenele excesiv de stufoase, într-o nuanță ceva mai închisă, adumbreau ochii, de culoarea stafidelor. Îi plăcea să râdă, iar asta se vedea din ridurile adâncite de vreme care erau un detaliu permanent pe chipul lui. Atunci când zâmbea, Bill lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Femeia s-a hotărât să aleagă a doua variantă și a pășit în casă sperând într-un nou început. Bill terminase de vorbit la telefon și aștepta în holul grandios de la intrare, punctat de scara uriașă și de dalele în alb și negru de pe podea. —Bună, iubito, a spus el și a strâns-o pe Susan în brațe. Ați călătorit bine? — Da, n-am avut probleme, a răspuns ea repede. De fapt, traficul fusese infernal, dar Susan nu voia să mărturisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
oprită mașina infernală. Apoi, pe la jumătatea după-amiezei, apărură în fața ochilor săi munții și crezu că visează, pentru că niciodată nu-și închipuise că pot exista asemenea coloși, ce se înălțau ca o barieră impenetrabilă, abrupți, semeți și cu crestele îmbrăcate în alb. Se întoarse spre o grăsană ce se așezase în spatele lui și-și petrecea cea mai mare parte din timp dând țâță la doi prunci identici și întrebă: — Ce e aia? — Zăpadă, răspunse femeia, dându-și aere de superioritate și profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vălurite și amenințătoare avu darul să-l hipnotizeze, cufundându-l într-o transă în timpul căreia rămase nemișcat și absorbit, ca o statuie fără viață. Apoi, prima rază de soare descompuse cenușiul într-un albastru luminos și un verde opac, încât albul spumei părea mai intens, contrastând cu negrul amenințător al unor nori prevestitori de furtună ce se apropiau dinspre apus, și urmă o explozie de forme și lumini cum nu și-ar fi putut imagina vreodată; și ar fi rămas pironit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi smuls din meditație. Orașul se trezea. Ceea ce noaptea fuseseră doar ziduri înalte cu ferestre închise și imprecise pete întunecoase de vegetație, la lumina zilei se transformase într-o risipă de culori, unde roșul violent al autobuzelor contrasta cu albul fațadelor, galbenul taxiurilor, verdele copacilor frunzoși și amestecul anarhic al afișelor țipătoare ce acopereau zidurile cu miile. Și lumea. S-ar fi zis că toți locuitorii pământului își dăduseră întâlnire în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând și ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Camden Town era tot atât de Înțesat de oameni precum e Oxford Street În miezul zilei. Bețivi care se legănau, grupuri de băieți care-și croiau drum cu coatele pe străzi, făcând mare tărăboi, adepți ai stilului Goth, cu fețe pictate În alb, cu buze purpurii și straturi de haine cu franjuri negre. Strada era Întunecată și udă de la ploaie, iar semaforul din marea intersecție de lângă stația de metrou, ale cărui lumini verzi, galbene și roșii clipeau În băltoace, nu era băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de la sală. Mă Întreb ce caută pe-aici. N-aș fi crezut că e genul lui de club. I l-am indicai cu degetul lui Tom. Derek nu era prea greu de ochit; practic toată lumea prezentă avea o nuanță de alb cadaveric și era Îmbrăcată În negru, În vreme ce el arăta exact invers. Mai avea și peste 1,80 Înălțime și era Într-o formă fizică excepțională, ceea ce, În sine, ar fi fost de ajuns pentru a să se remarca Între obișnuiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În prezent, e ridicol de mică pentru serviciile oferite. Și asta era adevărat. Linda a privit de jur Împrejur ca să se asigure că lumea Înțelesese. De lângă mine, Rachel făcu o remarcă Înțeleaptă: — Dar soluțiile sunt oare chiar atât de În alb și negru? De ce nu putem să mărim taxa - să zicem, În concordanță cu inflația - și să folosim banii pentru reparația dușurilor etc. fără a schimba radical politica sălii? Sunt de acord că unele aspecte chiar trebuie analizate mai serios, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]