7,971 matches
-
barba cu degetele - un scandinav mohorît, exilat printre carene de plastic și antene de radar. Apoi ridică privirea și cercetă cerul de deasupra orașului; am observat atunci că se uita oriunde, numai În direcția casei Hollinger nu. Răceala sa nativă alunecă parțial sub o mîhnire indefinită pe care de-abia o Întrezăream pe la colțurile osoase ale chipului său. — Andersson, trebuie să te-ntreb... ai fost la petrecere? — În cinstea reginei Angliei? Da, am băut la toast. — Ai văzut-o pe Bibi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și În stăpînirea motorului, În scurt timp erau pe picior de plecare, cînd tinerii arabi Începură să strige de pe treptele digului. Își arătară pumnii și-și fluturară beretele În direcția unei șalupe mici cu două motoare care, eliberată din parîme, aluneca silențios pe apa liniștită. De parcă nici nu și-ar fi dat seama că fura o ambarcațiune, hoțul stătea calm În carlingă, sprijinindu-și coapsele de roata cîrmei. Raza de lumină a farului din Marbella mătura suprafața mării, atingîndu-i părul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
avîntă iar, ridicat de curenții de aer cald care măturau versanții. Pilotul, care părea să fixeze cu privirea valurile ce se rostogoleau spre plajele Estrellei de Mar, nici nu părea să observe că mă tîram de-a bușilea și tot alunecam pe sub el. Dedesubt Îmi apăru În sfîrșit șirul de vile construite printre eucalipți, dincolo de limita inferioară a proprietății Hollinger. Grădinile și curțile lor din spate erau protejate de ziduri Înalte, iar din expresia Îngrijorată a unei cameriste care mă urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cenușa de pe cămașă, apoi am Împins poarta și-am pornit printre morminte. În tot cimitirul era un singur vizitator. Un bărbat subțiratic Într-un costum cenușiu stătea cu spatele la mine, ținînd un buchet de crini și ferigi ce se Încăpățîna să alunece de pe piatra funerară. CÎnd am trecut prin apropierea mormîntului, omul s-a Întors spre mine și a tresărit aproape ferindu-se, de parcă l-aș fi surprins cufundat În gînduri vinovate. L-am recunoscut În persoana lui pe cel ocolit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să privească la curtea din spate și la scaunul pliant ce se odihnea lîngă piscină. Aici, am presupus, se relaxase cîndva la soare tînăra suedeză, sub privirea tristă și visătoare a psihiatrului său. La auzul numelui ei, Sanger păru să alunece Într-o reverie a vremurilor bune. — Bibi... Țineam foarte mult la ea. Înainte s-o ia soții Hollinger la ei acasă, Îmi suna la ușă adesea și mă-ntreba dacă poate să stea cu mine. I-am tratat dependență după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
complexul? Măcar la plajă tot trebuie să meargă. — Nu, tocmai asta-i chestia sinistră. Marea e la nici două sute de metri distanță, dar nici o vilă n-are vedere spre plajă. Spațiul e complet interiorizat... Mașina părăsi drumul de coastă și alunecă ușor pe alee spre intrarea În complex. Grădini amenajate de peisagiști ocupau un teren de mărimea unui mic parc municipal, dincolo de care se aflau porțile În stil maur și sediul serviciului de pază. Covoare de belșițe Înconjurau o fîntînă ornamentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Nautico. Nu știa nimic din detaliile planului. Cred că nu știa nici măcar că Hollingerii erau ținta. Atunci, cine-a făcut-o? Cine-a proiectat incendiul? Paula Își lăsă capul În jos, Încercînd să-și ascundă obrajii În spatele șuvițelor care-i alunecau de pe tîmple. — Noi toți. Toți Împreună am făcut-o. — Voi toți, care? Nu toată Estrella de Mar? — Nu. Același grup-cheie - Betty Shand și ceilalți, Hennessy, Mahoud și Sonny Gardner. PÎnă și Gunnar ăsta. — Andersson? Dar Bibi Jansen a murit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-mi scape platoul pe jos. Doar sunt expertă în spart vase! Nici nu vreau să-mi închipui ce s-ar întâmpla dac-aș scăpa platoul pe jos! Dar în mintea mea văd totul foarte clar: perechi dezechilibrându se și alunecând neputincios cu picioarele pe tartine unse cu unt și ornate cu murături, țipete, toalete distruse, pătate de mâncare, tocuri rupte, privirea înlăcrimată a Georgianei, căreia i am distrus petrecerea... Strâng platoul cu îndârjire, ca pe un obiect de preț, foarte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lanțul de aur de la gât, pe care îl tot răsuceam, cu ochii închiși, și întorc capul. Deși văd ca prin ceață, îl recunosc. E chiar Eduard. Se uită la mine zâmbitor. — Eu sunt Clara, îi răspund, cu o voce răgușită alunecând împotmolit printre sunete. îmi întorc privirea de la el. Iar tu ai venit cu Anda. — Anda m-a abandonat, îmi șoptește el complice. Dansează cu altul, a aflat că-i fiu de mare ștab și m-a lăsat baltă. Dansezi? Se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mi citește gândurile. Și m-am gândit din nou acum, când mi-a spus că nu știe să înoate. Simt că de data asta nu mai e vorba doar de un joc solitar al minții mele și că, pe nesimțite, alunec în pură ficțiune. — Ba da, îi spun, privindu-l serioasă în ochi. Mi-a trecut prin cap. Dar, mă rog, nu te cunosc suficient de bine ca să-mi dau seama dacă tu ești personajul meu de roman. Iau lingurița în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
E o masă cam mare, demodată. Dacă vreau să-mi întind mâna, să-l mângâi, trebuie să mă aplec cu scaun cu tot (scaunul pe care oricum mă bâțâi întruna) și s-ar putea, neatentă cum mă știu, să-mi alunece scaunul. Asta mi-ar mai lipsi, să-mi alunece scaunul și să cad grămadă la picioarele me sei. La picioarele lui. Pentru o clipă, mă și văd ghemuită pe podea, neștiind ce să fac: să mă adun de jos și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mi întind mâna, să-l mângâi, trebuie să mă aplec cu scaun cu tot (scaunul pe care oricum mă bâțâi întruna) și s-ar putea, neatentă cum mă știu, să-mi alunece scaunul. Asta mi-ar mai lipsi, să-mi alunece scaunul și să cad grămadă la picioarele me sei. La picioarele lui. Pentru o clipă, mă și văd ghemuită pe podea, neștiind ce să fac: să mă adun de jos și să mă recompun, sau să mă las așa, descompusă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deodată, fără ca nimic să prevestească schimbarea, izbucnește într-un hohot de râs incontrolabil. îi văd lacrimi în colțul ochilor și, nu știu de ce, mă apucă și pe mine râsul. Râd, continuând să mă bâțâi pe scaun, și inevitabilul se produce: alunec pe podea, la picioarele mesei. La picioarele lui Eduard. îi văd șiretu rile cafenii de la ghetele maronii (i-am interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd chiar și o mică scrijelitură în vârful
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tocmai pe Eduard, care de-abia a început să ardă? Dar ce mă înspăimânta dincolo de orice era căderea. Cum să cadă un om căruia îi plac înălțimile? Poți să cazi de pe scaun, ca mine, când te bâțâi prostește, poți să aluneci pe gheață în mijlocul străzii și să cazi în mod caraghios, stârnind hohote de râs în jur, poți să ți scrântești piciorul când dai peste o denive lare neașteptată pe trotuar... Dar asta-i o nimica toată! Eu m-am gândit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și aproape vizibilă de mai devreme, împingându-l parcă din ce în ce mai repede spre mare. Plaja e pustie în această dimineață de început de aprilie. Eduard înaintează cu grijă, înfigându-și cârjele cu putere în nisipul umed, să nu care cumva să alunece. în timp ce-și ocărăște cârjele îi și vine să râdă de unul singur de ridicolul situației: e ca un explorator pitic, ca un jalnic cățărător pe orizontală. Bine că nu e nimeni să-l vadă și să râdă de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
foarte ușor pe ele, își spune el, fluturându-și pletele negre lungi și mișcându-și involuntar tălpile în aer. Se năruie fără nici un scâncet, ca un colb imperceptibil, firele de nisip alu necă brusc din vârful moviliței, așa cum i-a alunecat și lui piciorul drept de pe stâncă. Piciorul pe care a căzut, cu toată greu tatea corpului. Ca și cum propriul corp, sub greutatea căruia își strivise piciorul, ar fi devenit pentru câteva clipe o talpă uriașă de plumb. Venise aici de la prânz
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu se înșelase, ningea dens și persistent, straturile de zăpadă creșteau văzând cu ochii și asta îi crea un mare disconfort, mai cu seamă că era și ceață în aer. Dacă sub zăpadă erau ascunse porțiuni de gheață? Putea să alunece, mai știi, dacă nu era atentă, și să cadă! Se opri pe trotuar, cercetând cu privirea de jur împrejur, prin ceață. Strada era pustie și îi părea străină de tot sub stratul de omăt. Și parcul era pustiu, abandonat de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că între ea și pernă se intercalase o altă pernă grea, nevăzută, ca de piatră, care o împiedica de astă dată să adoarmă. Simți regretul neașteptat că nu are un compact disc cu muzică de orice fel la îndemână, ca să alunece mai lin în somn. Poate niște muzică progresivă, de care nu mai ascultase de mult. Genesis? Dar somnul se ivi brusc, bolovănos, și Clara se prăvăli în el cu un scurt icnet de spaimă și ușurare în același timp. 2
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în prezent și asta îi dădea o stare de confort, după cum bine spunea Ion, pentru că nu se încăpățâna, ca alții, să care amintiri inutile în cârcă. Era ca și cum persoana din trecut care îi purtase numele se desprinsese din ea și alunecase undeva într-un hău al uitării. Mai bine așa! Mai bine așa, neîmpovărată de prea multe amintiri. Oricum, nu ținuse legătura cu nici un prieten din copilărie. I se părea ceva romanțios și fără sens. Cu prietenii din copilărie vorbești mereu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zărise cele două fete aruncându-se în zăpadă în parcul de lângă bloc, o năpădise un dor inexplicabil de ea însăși când era de vârsta lor. De acea ființă pe care o repudiase cu multă vreme în urmă, lăsând-o să alunece în uitare. Stinse țigara și deschise fereastra, să aerisească bucătăria, apoi se îndreptă spre baie. Contrar obiceiului, nu se mai săpuni cu îndârjire. Se săpuni absentă, privindu-se în oglindă și studiindu-se cu atenție, încercând să descopere în trăsăturile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe nas. Simțise în mod cu totul straniu că în colțul ochiului stâng stătea să cadă o lacrimă. Amintirile disparate care îi invadaseră mintea în acea seară o trăseseră cu forța într-un tunel prin a cărui beznă povâr nită alunecase neajutorată, din ce în ce mai adânc, și apoi o azvârliseră nemiloase înapoi, într-o mlaștină vâscoasă în care de-abia își târșâia ființa. — Tu mai ții minte cum a fost prima dată? o întrebă din senin Ionela Neacșu cu o privire umedă, clar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
doresc. Acum... m-am cam săturat să-mi făuresc pla nuri mărețe și intangibile. Eșecul e prea dureros... Ca o pră bușire când dorești o înălțare... Escaladezi ce escaladezi o stâncă și, când să zici c-ai ajuns pe vârf, aluneci și... bâldâbâc... S-a dus naibii totul... Se oprise, mirată parcă de ce rostise. Și doamna Martin se oprise locului, privind-o cu uimire. — Eu te întrebasem dacă-ți dorești ceva anume din toaletele mele, îi spusese ea, cu aceeași uimire
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i recupereze din noroi. Se ridică de pe buturugă și făcu câțiva pași nesiguri, întinzând mâna spre un brad prin acele căruia șiroia apă. Simți că piciorul drept îi alunecă, neajutorat, în gol și privi în jos. Nu se vedea nimic. „De fapt, e atât de simplu!“, își spuse, încercând să se desprindă de trunchiul zgârietor al bradului și simțind în același timp, cu mirare, că este trasă înapoi de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dacă ar fi femeie. Și nu o femeie oarecare, ci doamna Ionescu. în noapte aceea, Clara avu grijă să fie mai tandră ca de obi cei cu soțul ei. Apoi îl urmări cu atenție adormind liniștit, cu simțul datoriei îndeplinite. Alunecă și ea încet în somn și visă că înota prin aer. Se des prindea cu picioarele de pământ într-un elan ușor. înota din ce în ce mai înalt, ca într-o mare nemișcată, care o primea ocro titor într-un miez de vară
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în stomac, tot așa de profund ca un ac cu gămălie băgat în abdomenul unui fluture prins și fixat într-un insectar, abia pâlpâind din aripi și gâlgâind de sângele din rană... Printr-o confuzie a locului plasării pantofului, Mircea alunecă pe un torent înțepenit din criblură de cărămidă, dezechilibrându-se pe dată, astfel că, silit de această mișcare, privirea îi scăpă printr-o despicătură de zid. Zări, pe cerul vinețiu de seară, minuscul, turnul pătrat de la impozantul palat al Prefecturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]