6,859 matches
-
nostru către dumneavoastră, nu ți-oi putea spune nimic până nu stau de vorbă cu domnul profesor. ― ȘÎ cum aflăm noi ce-o zâs domnu’ profisoru’ doctoru’? ― Apoi știu și eu? Doar dacă mai ai ceva treabă prin târg până la amiază, când ies eu din spital Ți-oi spune atunci ce a hotărât domnul profesor. Ei? Ce zici? Se poate? ― Da’ ci nu facim noi pintru domnu doctoru’ nostru? ― Numai să mă aștepți colo mai la deal, pe Muzelor, că pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost martorul unei adevărate pledoarii privind ajutorul pe care i l-am dat și dragostea care ne-o poartă. În final, a Întrebat dacă și când mergem la ei, fiindcă ne așteaptă negreșit. Răspunsul trebuie să i-l dau la amiază, când ies din spital. ― Grea treabă, dragule. Cum să te duci În șatra lor și să nu te trezești chemat de cioflingarul de Vătrai și să te ia la Întrebări? „Ce afaceri aveți cu șetrarii?” ― Așa este, domnule profesor. Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plecare și duși suntem - s-a entuziasmat Drâmbă. ― Dar dacă cine știe din ce motive nu pleacă nici un marfar În ziua aceea și tractorul trebuie să sosească În gară, iar el numai nu vine? Nu se dă alarma?... Era o amiază cu soare blând de sfârșit de mai. Buștenii din remorci au fost descărcați. Drâmbă și cu mine am urcat pe tractor, iar Mișa pe prima remorcă și am pornit pe drumul de Întoarcere spre lagăr... Mergeam cu viteză mică. Așteptam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
celor care au fost și sunt În jurul meu. Mi-aș reproșa o viață Întreagă dacă Despi și Lia ar avea de suferit din această cauză”... Dimineața aceea a decurs firesc. Fără nici un incident sau accident al vreunei echipe operatorii. După amiază profesorul se afla În cabinet, așteptându-l pe Gruia, ca să Înceapă contravizita... Se Întreba dacă ar trebui să-i spună și lui despre cele aflate de la Petrică. Oscila Între da și nu... „Cred că e mai bine să aștept o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Uiti, ea Îi mama Stăncuțî... Profesorul a stat puțin În cumpănă și apoi a răspuns: ― Bine. Am s-o operez eu. Așa că mergeți acasă În pace. ― Da’ nu putem s-o videm? ― Ca s-o vedeți trebuie să stați până la amiază... Să știți Însă că aici nu va duce lipsă de nimic. Vom avea noi grijă de toate. Fiți liniștite. Veniți peste patru zile. ― Dacî așă spui matali, domnu’ profisoru’, atunci vinim pisti patru zâli... ― Așa să faceți. La revedere. ― Rămâi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de oile noastre. Altfel Înțarcă și... ― Adio caș și urdă - a completat Gruia, cu zâmbet reținut. ― Deși am stabilit Întâlnirea noastră pentru diseară, eu zic să atacăm lucrările tale acum... ― Mi-ați luat o piatră de pe inimă, domnule profesor... La amiază, obosit, dar purtând pe chip acea undă de bucurie a omului mulțumit de ceea ce a reușit să facă, Gruia privea la profesor zâmbind timid. Nu știa cum să-i mulțumească pentru că a reușit să-l determine să sondeze profund În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
teamă nici de oameni, nici de zei. Dimensiunile bărbatului și curajul fizic evident l-au înfiorat pe Tews. Dar concepția lui naivă despre viață l-a consolat. Următorii prizonieri aveau trăsături fizice și psihice asemănătoare. Și astfel, cu mult înainte de amiază, Tews avea o imagine rezonabil de clară asupra situației. Era vorba despre o invazie barbară din Europa. Scopul ei era evident, numai jaful. Dar dacă nu acționa cu repeziciune, Linn ar fi fost în câteva zile jefuit de bogățiile adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de cavaleria palatului. A abandonat planul când și-a dat seama că ar fi fost imposibil să trimită rapoarte, dacă erau în marș. Din același motiv nu-și putu transfera cartierul general într-o clădire mai puțin vizibilă. Chiar înainte de amiază ajunse raportul de ieșire din încercuire, care preciza că două din cele trei legiuni, cantonate în tabere, atacau în forță la porțile principale. Veștile l-au calmat. Începu să gândească în termenii unor informații mai largi și mai importante despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
pentru securitatea imperiului linnean. Afară văzu primii refugiați. Veneau lângă principalele hambare într-o varietate de scutere aeriene colorate. Pentru moment Clane le urmărea, încercând să-și imagineze plecarea lor din Linn. Era uluitor faptul că ei așteptaseră până în după amiaza celei de-a doua zile. Pur și simplu, oamenii vor fi refuzat să creadă că orașul era în pericol, deși, desigur, primii fugari ar fi putut pleca în toate direcțiile și nici să nu se mai apropie de proprietate. Clane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
absolvit, să scrii discursuri pentru baștanii PCR, ca el?" Zău că nu. Mă și gîndeam ce nătărăi puteau fi dacă le scria potîngul de Genosse discursurile. Am s-o testez pe Șichy cînd vine, a spus că vine în după amiaza asta: între un mediocru bine programat și un suprainteligent, excelent profesional, cine crede că era propus într-un post de conducere? Țin minte că, la un examen, Genosse fusese blagoslovit cu un șase: "Mi-a zis profesorul că am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aspectul general al curții, grădinii și al casei în general. M-am bucurat enorm pentru că știu cât de mult e atașată de această oază de răcoare și liniște, fiind convins că după dispariția mea „Casa părintească nu se vinde”. După amiază termometrul urcă bezmetic la plus 360 la umbră și apoi 380 două zile mai târziu. Rezolvăm și problema unui nou frigider, deoarece actualul prezintă vădite semne de uzură. Fiind temperaturi atât de ridicate, am renunțat și la vizita proiectată pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Joi, 25 noiembrie. Ieri n-am consemnat nimic. M-am relaxat. Astăzi am conceput eseul: „Un om ce-mi amintește de copilăria mea, îndepărtată”. Am lucrat neîntrerupt între orele 9-13, realizând opt pagini. Am recitit textul și pare mulțumitor. După amiază mă mai uit prin text cu atenție și rămâne în forma inițială. Între timp m-au sunat din Iași I.N. Oprea și d-na Ana Dumitrescu, cu vești bune și cu îndemnuri stăruitoare pentru cel de al IV-lea volum
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adevărul adevărat? Am ajuns cu bine și la 24 decembrie, ajunul Crăciunului. Aceeași ceață persistentă cu vizibilitate sub 20 de metri, dar în casă e cald și bine, comod, plăcut, reconfortabil. Citesc cu nesaț în orele dimineții, iar la orele amiezii am musafiri, poșta îmi aduce felicitări de la prof. Felicia Soloviev din Galați, de la scriitoarea Maria Willinger din Berlin, precum și de la consăteanul coleg, Ionel Tasie. Spre delectarea populației chineze într-o regiune în care nu ningea, China și-a permis să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la o parte. Peste drum, bombardat de picături mari care se risipeau în toate direcțiile după ce loveau capota, un Land Rover negru staționa lângă bordură... 3 Bun, și dacă staționează o mașină peste drum de casa mea, într-o după amiază ploioasă parșivă în care te pătrunde umezeala și semeni al dracului de tare cu un burete, asta înseamnă neapărat că poate fi la volanul ei, pe canapelele ei de piele, interlopul acela care are pe mână tatuajul cu Celine Dion
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fumează Camel fără filtru. Și, ceea ce este foarte important, a apărut și un partener de dialog - colac peste pupăză! -, un... Magician care introduce mâna în joben și scoate iepurele de urechi pentru a-l lua la întrebări, într-o după amiază cu ploaie nesfârșită. - Ți-e frică? - Da. Îmi este. Simt frica în oase. O simt și pe limbă, degeaba mă amăgesc, J&B-ul nu-i poate schimba gustul. - Atunci de ce bei? - Poate că am nevoie de curaj, la asta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
claxoneze pentru a-i da de înțeles că se află într-un pericol iminent. Un Detectiv ajuns în parcare, deschizând portiera mașinii, așezându-se pe scaun și rotind butonul radioului pentru a asculta un post de radio obscur, întro după amiază ce agoniza sub picăturile imense de ploaie nesfârșită. Un Scriitor înfrigurat (de ce nu și înfricoșat?) care pășea cu pași din ce în ce mai mici către momentul în care reflectoarele aveau să fie aprinse din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atractive invitau pe toți doritorii de frumos să viziteze expoziția anuală, devenită tradițională: Sărbătoarea lalelelor. Evenimentul era interesant și cei doi ar fi dorit să-l guste în toată amplitudinea, dar altele erau preocupările lor, mai ales că în după amiaza aceleași zile trebuiau să se întoarcă în orașul natal unde Alex avea urgente obligații de serviciu. Ajungând la spital, Ina se interesă la oficiul de primire unde poate fi găsită o pacientă cu numele de Olga Stamate. La fișier, o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
te rog să mă scuzi, aș mai sta cu tine, dar mă așteaptă soțul meu în mașină și, oricât de răbdător ar fi, sunt sigură că a măsurat minutele pe ceasornic, presat fiind de o ședință care are loc după amiază și de la care nu poate lipsi. Îți promit că am să mai vin să te văd. Eu mai sper că Dumnezeu nu poate să ia la el o ființă așa de bună ca tine. Un zâmbet palid, ce adunase toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și simplu o singură clipă liberă și, pentru că spusesei că e vorba de ceva serios, n‑am vrut să te sun numai ca să Închid la loc imediat. Cred că ea m‑a sunat de două duzini de ori numai după‑amiază, și fiecare apel era legat de o situație de extremă urgență. Emily a plecat la cinci și m‑a lăsat singură cu telefonul, iar Miranda n‑a Încetat o clipă. A sunat Întruna și de fiecare dată când voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
după ce i‑am cântat doar două strofe - la alegerea mea - din cântecul We Did’t Start the Fire, iar Miranda vorbea agitată la telefon când i‑am pus cafeaua pe colțul din stânga biroului ei. Mi‑am petrecut tot restul după‑amiezii certându‑mă cu toți asistenții și redactorii pe care i‑am putut găsi la New York Post, insistând că eu le cunosc ziarul mai bine decât ei Înșiși și că aș putea, vă rog frumos, să obțin articolul despre restaurantul asiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu ea. — Lil, scumpa mea, nu cred că tipul ăsta e problema. Cred că băutura a dus la toate astea. A Început să Își perie părul și abia atunci mi‑am dat seama că era ora șase În acea după amiază de vineri și că ea abia la acea oră se dădea jos din pat. Nu a protestat, așa că am continuat. — Nu că aș avea ceva Împotriva băuturii, am zis și m‑am străduit să păstrez calm tonul conversației. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
proptită În palmă, iar coada cu clopoței, Îndoită În semicerc, Îi atârna peste marginea banchetei. Era perfectă. — Nu‑i grozavă? m‑a Întrebat Ilana și s‑a aplecat peste umărul meu. Linda a venit În biroul meu Într‑o după‑amiază. Își petrecuse toată ziua la telefon cu Miranda, ca să aranjeze În ce galerie va da un dineu. Linda insistase pentru o galerie anume, care era de departe cea mai spațioasă și mai frumoasă, dar Miranda Îi ordonase să se organizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o Înscrie pe carnețel și l‑am sunat pe Stef ca să Îi spun că Miranda era gata de vizionarea pentru Sedona. Nu aveam eu norocul ăsta. Nu fusese programată nici o vizionare cu cei de la accesorii decât a doua zi după amiaza târziu și cel puțin un sfert din lucrurile de care aveau nevoie nu sosiseră Încă de la firmele unde fuseseră comandate. — Imposibil. Nu pot, m‑a anunțat Stef, dar sunetul vocii ei era mult mai nesigur decât ar fi sugerat cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Învârtit prin lumea modei la superlativ - probabil printr‑un simplu proces de osmoză - Îmi pătrunsese În cap. Cappuccino‑ul era aproape prea fierbinte, dar mi‑a picat fantastic de bine În ziua aceea friguroasă și umedă. Cerul Întunecat al după‑amiazei târzii părea să Învăluie orașul ca un con enorm de Înghețată. În mod normal, o asemenea zi m‑ar fi deprimat. În fond, era una dintre cele mai deprimante zile din cea mai deprimantă lună (februarieă, genul de zi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fost obsesia ei bizară de a mă ajuta să obțin contracte, dorința ei de a contacta oameni de la alte reviste care ar putea fi interesați de o persoană independentă care scrie. Tocmai asta mă adusese la cafeneaua Starbucks În după‑amiaza ceea Întunecată de iarnă - mă duceam din nou În Elias‑Clark Building. Trebuise să ducă destulă muncă de lămurire ca să mă convingă că Miranda nu avea să mă vâneze din clipa În care intram pe ușă și nu o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]