8,321 matches
-
cu acele principii de drept care înlătură regula potrivit căreia, un act juridic nul nu produce nici un efect. Datorită "impactului" unor principii de drept cu regula amintită, aceasta din urmă este anihilată. Amintim dintre acestea: principiul conversiunii actului juridic, principiul validității aparenței în drept și principiul răspunderii civile delictuale. Conversia actului juridic civil, presupune înlocuirea actului nul cu un act juridic valabil. În mod constant doctrina juridică s-a exprimat în sensul că: "Manifestarea voinței în cadrul unui act nul poate valora, independent
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
a exprimat în sensul că: "Manifestarea voinței în cadrul unui act nul poate valora, independent de soarta acelui act, ca alt act juridic". De exemplu, un contract nul ca vânzarea-cumpărarea poate fi valabil ca antecontract de vânzare-cumpărare. Cât privește principiul validității aparenței în drept, aceasta înlătură nulitatea unui act încheiat într-o situație de eroare comună, obștească. Și în sfera răspunderii civile delictuale, regula potrivit căreia un act juridic nul nu produce nici un efect, este inaplicabilă în cazul minorului incapabil, sau care
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
cerb. La fel de celebră, și nu mai puțin controversată, este faimoasa compoziție recent descoperită la Lascaux, într-o galerie inferioară a peșterii, al cărei acces este extrem de dificil. Se poate vedea un bizon rănit, îndreptându-și coamele către un om în aparență mort, care zace la pământ; arma sa, un fel de țepușă prevăzută cu un cârlig, se sprijină de burta animalului; lângă om (al cărui cap se termină cu un plisc), se află o pasăre pe o creangă. Scena a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
găsit 133 de galeți zugrăviți, aproape toți sparți. Pare probabil ca ei să fi fost sparți de către dușmani sau de locuitorii ulteriori ai cavernelor, în ambele cazuri, ceea ce se urmărea era anihilarea forței magico-religioase prezente în aceste obiecte. După toate aparențele grotele și locurile ornate cu picturi rupestre din Levantul spaniol constituiau locuri sfinte. Cât privește sorii și alte semne geometrice care însoțesc figurările antropomorfe, semnificația lor rămâne misterioasă 7. N-avem nici un mijloc pentru a preciza originea și dezvoltarea credinței
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întrebat pe conducătorii azteci de unde și-au făcut rost de cuțite, aceștia i-au arătat cerul, într-adevăr, săpăturile n-au dat la iveală nici o urmă de fier terestru în zăcămintele preistorice ale Lumii Noi52. Popoarele paleo-orientale împărtășeau după toate aparențele idei asemănătoare. Cuvântul sumerian AN. BAR, cea mai veche vocabulă pentru a desemna fierul, cuprinde semnele "cer" și "foc". E tradus în general prin "metal celest" sau "metal-stea". Timp îndelungat egiptenii n-au cunoscut decât fierul meteoritic. Aceeași 49 O
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Trezindu-se, En-ki s-a împreunat cu zeița Nin-gur-sag, și apoi cu fiica acesteia, și pe urmă cu fiica fiicei acesteia - căci e vorba de o teogonie care trebuie să aibă loc în acest tărâm paradisiac. Dar o întâmplare, în aparență nesemnificativă, a produs prima dramă divină. Zeul mănâncă anumite plante care fuseseră chiar atunci create: or, el trebuia să le "hotărască soarta", adică să le fixeze modalitatea de a fi și funcția. Ultragiată de acest gest necugetat, Nin-gur-sag declară că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de zeu" și "suflarea eternă" a zeilor, și îl instalează în țara fabuloasă Dilmun 14. Regăsim tema Potopului în Epopeea lui Ghilgameș. Această celebră capodoperă, destul de bine păstrată, pune și mai bine în lumină analogiile cu narațiunea biblică. După toate aparențele, avem de-a face cu un izvor comun și destul de arhaic. După cum se știe din compilațiile lui R. Andree, H. Usener și J. G. Frazer, mitul Potopului este aproape universal răspândit; el este atestat în toate continentele (deși foarte rar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
metamorfozeze în șarpe și fuge spre locuința surorii sale Gheștinanna, apoi în țarcul turmei de oi. Acolo îl găsesc demonii, îl torturează și îl iau cu ei în Infern. O lacună în text ne împiedică să cunoaștem sfârșitul. "După toate aparențele, Ereșkigal, înmuiată de lacrimile lui Dumuzi, îi îndulcește tristul său destin, hotărând că el nu va rămâne decât o jumătate de an în Lumea Inferioară și că sora sa, Gheștinanna, îl va înlocui în timpul celei de a doua jumătăți" (Kramer
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cea mai veche cosmogonie egipteană cunoscută până în prezent este și cea mai filosofică: Ptah creează prin spirit ("inima" sa) și verb ("limba" sa). "Cel care s-a manifestat ca inimă (= spirit), cel care s-a manifestat ca limbă (= verb), sub aparența lui Atum, este Ptah, cel foarte vechi.". Ptah este proclamat cel mai mare zeu, Atum fiind considerat numai ca autor al primului cuplu divin. Ptah "a făcut să existe zeii". Mai apoi, zeii au pătruns în corpurile lor vizibile, intrând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
harappiene și absorbirea ei în hinduism este insuficient cunoscut. Cercetătorii discută încă pricinile decadenței și ruinei finale a celor două orașe-capitală. S-au invocat inundațiile catastrofale ale Indusului, consecințele secetelor, mișcările seismice 37, în sfârșit, asaltul năvălitorilor arieni. După toate aparențele, cauzele declinului au fost multiple, în orice caz, către ~ 1750, civilizația Indusului era agonizantă și indo-arienii i-au dat doar lovitura de grație (cf. § 64). Dar trebuie precizat că, pe de o parte, invazia triburilor ariene a avut loc progresiv
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în mod necesar autorii culturii Indusului ori descendenții lor direcți: ei puteau să fie tributarii, prin iradiație, ai unor forme culturale harappiene, care se păstraseră în regiunile excentrice, cruțate de primele valuri ale arianizării. Aceasta ar explica faptul următor, în aparență straniu: cultul Marii Zeițe și a lui Siva, falismul și dendrolatria, ascetismul și Yoga etc. Apar pentru prima dată în India ca expresia religioasă a unei înalte civilizații urbane, aceea a Indusului - în timp ce majoritatea acestor elemente religioase sunt, în India
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
își ofereau primul-născut unei zeități își dădeau prea bine seama de semnificația și forța magico-religioasă a ritualului. Pe de altă parte, Avraam nu se îndoia deloc de sfințenia, perfecțiunea și atotputerea Dumnezeului său. Prin urmare, dacă actul prescris avea toate aparențele unui infanticid, aceasta era din cauza neputinței înțelegerii umane. Numai Dumnezeu cunoștea sensul și valoarea acestui gest care, pentru toți ceilalți, nu se distingea în nici un fel de o crimă. Avem aici de-a face cu un tip special de dialectică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
năpustit "cu iuțeala gândului și a intrat în fortăreața de bronz" (RV, VIII, 100, 8). Pasărea înșfacă planta și o aduce pe pământ. Dar soma este socotită a fi crescând pe munți 41; ceea ce nu constituie o contradicție decât în aparență, căci piscurile aparțin lumii transcendentale, ele sunt asimilate cerului. De altfel, alte texte precizează că soma crește "în buricul pământului, pe munți" (RV, X, 82, 3), adică în Centrul Lumii, acolo unde Cerul poate comunica cu Pământul 42. Soma nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tribunalul cetății judecă omuciderea și îl predă pe vinovat familiei victimei. 15 Șarpele femelă Delphyne, zămislit de Terra, cedează locul lui Python, șarpele mascul. 16 Discutată de M. Delcourt, op. Cit., pp. 145 sq. 17 Divinația antică, atât de simplă în aparență, avea un model venerabil: Zeus alegea dintre destinele din poală și le atribuia după cum îi plăcea. 18 Plutarh, Pythia, VII, 397 c; cf. Oracles, XL, p. 432 D; Delcourt, op. Cit., p. 227. Olympienii și eroii în sol, nici în antrul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aproape ispitit să vezi în această dezvoltare artistică sub semnul Afroditei, desacralizarea radicală a iubirii fizice, în fapt, este vorba de un camuflaj inimitabil și bogat în semnificații, precum se pot regăsi în atâtea alte creații ale geniului grec. Sub aparența unei divinități frivole se ascunde una din sursele cele mai profunde ale experienței religioase: revelația sexualității ca transcendență și mister. Vom întâlni alte forme ale acestui tip de camuflaj, analizând procesul de desacralizare a lumii moderne (vezi partea a IlI
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
preexista ("Eram vrednică de iubit"), dar care este în același timp rezultatul activității sale religioase pe pământ ("tu m-ai făcut și mai vrednică de dragoste."); 2) dăenă se înfățișează într-o formă feminină arhetipală, continuând să-și păstreze o aparență concretă; 3) e vorba, desigur, de o concepție indo-iraniana, întrucât ea se regăsește în Kăușitakl-Upanisad, I, 3-6: sufletul celui care se angajează pe "drumul zeilor" (devayăna) este primit, printre alte zeități, de Mânași ("înțeleaptă") și de Căkshushî ("Clarvăzătoarea"), traversează apoi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bardului care cânta nostalgia absolutului), autoreferențialitatea și transformarea lumii în text, conceperea actului poetic ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea (descriptivul se golește de tropi, narativul pare să invadeze spațiul poetic și să confere poemelor aparență de jurnal), preferința pentru registrul ludic și pentru cel ironic. Pe scurt, poezia albastrosistă reflectă o generație-punte care reușește să păstreze ceva din modernismul interbelic, să preia unele dintre experimentele avangardiste și să aibă intuiția schimbărilor care-și vor pune
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
rodul unei viziuni despre lume și despre sine, universul pe care-l reflectă este indisolubil legat de existența interioară a fiecărui creator. Prin urmare, deși termenul generație literară e controversat, s-a dovedit, de multe ori, util în conferirea unei aparențe de rigurozitate a periodizărilor. Istoria, critica literară au simțit nevoia să-și capete un loc în rândul științelor, motiv pentru care au încercat să ofere o viziune obiectivă asupra literaturii pe care au vrut s-o categorizeze, să o includă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
erau percheziționați de soldați, pentru depistarea legionarilor rebeli cu arme asupra lor. Atmosfera politică era apăsătoare. Și tocmai acest contrast m-a șocat, m-a făcut să trec repede de partea acestui tânăr. Un student oarecare, Geo Dumitrescu, inocent după aparență, entuziast, hotărât, care știa ce vrea, discuta cu mine, calm, o problemă neobișnuită pentru el în ambianța anticulturală a Bucureștiului și a țării, era preocupat nu de ceea ce ar trebui să facă pentru a se pune la adăpost, în vremea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în atingerea altor scopuri. Ideea nu e nouă, dar se cere reafirmată, "Cerem artei să exprime viața și omul în toate modalitățile și în toate condițiile lor întretăiate și pitorești, dar îi refuzăm rolul de pledoarie și afiș de orice aparență și de orice utilitate"158. Perioada războiului se dovedește una dificilă pentru mediul literar și există tendința apariției a tot felul de texte patriotarde pe care grupul le vizează, din nou ideea nu e nouă, dar e de apreciat că
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Tonegaru nu rezistă regimului de detenție și, dacă pentru el, eliberarea înseamnă trecere în moarte, pentru Caraion înseamnă mutare într-o altă închisoare, una a constrângerilor. Geo Dumitrescu nu are parte de un destin atât de dur, cel puțin în aparență, reușește un timp să se integreze noului regim, este însă respins de acesta și devine apoi o victimă și a societății postcomuniste. Presiunea aceasta a societății în care trăiesc explică, într-o oarecare măsură, și modul în care își structurează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prisma unui ochean care deformează, sunt amănunte asupra cărora se insistă, dar care sunt asamblate într-un tablou nefiresc, de coșmar. 2.2. Ancorarea în cotidian. Pecetea coșmarului Așa cum anunțaseră, poeții aceștia preferă o poezie în care discursul adesea cu aparențe de monotonie se încheagă pornind de la existența de zi cu zi. Nu devin tribuni ai maselor, dar reflectă uneori un refuz al iluzionării caracteristic întregii generații. Ancorarea în cotidian semnifică introducerea în spațiul poeziei a elementor de limbaj așa-zis
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
apoi/ a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat,/ ori un cuvânt obligatoriu, mâine, ori pâine, sau așa ceva...") conturează și ele acest univers al ezitării. Omul plecat în căutarea neștiutului înaintează printr-un labirint al posibilităților încercând să descopere, dincolo de aparențe, dincolo de urâtul/ de mizeria cotidiană, frumusețea, adevărul, valorile imuabile ale universului: "Și umblu de-atunci mereu cu ochii-n pământ,/ ca nu cumva să calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/și calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
urmă de seriozitate (acest fapt se repetă în poezia generației, fondul e grav, dar gravitatea e ascunsă sau dimpotrivă accentuată prin tratarea derizorie) pare a fi anulată de finalul textului. Dar e, cum subliniam, o poezie care mizează pe jocul aparențelor, al incertitudinilor: "Mă uit printre gratii - unde e afară/ și unde înăuntru?" (Zăbrele). Dedublarea asigură prelungirea existenței sau măcar iluzia libertății ("Ia o țigară! - dac-o rupi în două,/ ai să fumezi și mâine./ Și orice rupi în două/ îți
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
De data aceasta, Stelaru vrea să sublinieze diferențele dintre viziunea sa despre lume și cea a celorlalți ("Sărutul cald al Morții", Îngerii). Nu e, în fond, decât o îndepărtare de realitate în căutarea unui adevăr care se pierde sub vălul aparențelor. Afirmațiile sunt, în general, lapidare, trecerea de la discursul denotativ, care pare să descrie o lume circumscrisă granițelor banalului, la unul conotativ care ar trebui să surprindă sensul existenței ("aripile sufletului meu/ durerile le-au veștejit" - jocul verbal e, de altminteri
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]