7,167 matches
-
nu i-aș vota pe ceilalți. Îl lăsă pe Michael la o răspântie și plecă, lăsându-l din nou în ploaie și vânt, care păreau să-și fi dublat intensitatea. Nu se vedea nimic în întunericul din jur în afară de drumul aspru, pietros din față, mărginit de ambele părți de o fâșie îngustă de mlaștină, alternând mereu turba neagră golașă, cu iarba-neagră încâlcită și cu grămezile de pietre cu forme ciudate; și nu în ultimul rând, după ce Michael mersese mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
perindările lor. Cerul se despică drept la mijloc și prin deschizătură cade pe pământ un fald de lumină galbenă. Una, două, trei, patru.... Poftim, unsprezece secunde. Apoi norii posomorâți se închid iară și prin frigul cenușiu încep să cadă fulgi aspri, mici. Și ninge iarăși. Pe lângă materialele studiate ieri, Kerch tocmai a primit o nouă porție. De data aceasta e un document cu un caracter mai precis și mai enigmatic. Se vorbește în el despre un sediu al puterii, un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a plecat sau nu a fost luat la război și aceștia își băteau joc de cei rămași în sat. Unul dintre aceștia a fost și crâșmarul. La început s-a dat bine cu nemții, viața lui nu a fost prea aspră, însă, cu trecerea timpului, greutățile au început să apară. Nemții nu au stat mult, ei și-au continuat drumul lor vijelios spre Basarabia. Abia după ce au ajuns dincolo de Nistru a început greul și pierderile de vieți omenești de ambele tabere
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și-au câștigat existența muncind cu ziua pe la cei ce erau mai cu stare. El era de statură mică, doar un metru și șaizeci, brunet cu ochii negri, cu o dantură de putea să roadă și lemne, avea un păr aspru și gras, sprâncenele groase și stufoase și păr mult și mare în interiorul urechilor. Purta pantaloni de suman și opinci, așa cum era pe atunci. La moară nu ducea niciodată, că nu avea ce să ducă iar făină își făcea la râșniță
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
socoti că ea nu mai era necesară și înființa în mijlocul provinciei un tribunal civil, avînd în fruntea lui un președinte foarte înțelept și pe lîngă care fiecare oraș își avea un susținător al cauzelor lui. Și întrucît știa că guvernarea aspră din trecut provocase o anumită ură împotriva lui, pentru a șterge această pornire dușmănoasă din sufletul oamenilor și pentru a-i cîștiga cu totul de partea lui, hotărî să le arate că, dacă se săvîrșiseră într-adevăr cruzimi, acestea nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui, pentru a șterge această pornire dușmănoasă din sufletul oamenilor și pentru a-i cîștiga cu totul de partea lui, hotărî să le arate că, dacă se săvîrșiseră într-adevăr cruzimi, acestea nu porniseră de la el și vinovată era firea aspră a ministrului lui. Astfel, într-o bună zi, folosind un pretext oarecare, porunci ca acesta să fie spintecat în două, în mijlocul pieței din Cesena, punîndu-i-se un butuc de lemn și un cuțit însîngerat alături. Sălbăticia acestui spectacol a provocat satisfacția
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
40 Cum trecem linia frontului, domn’ locotenent? Asta o aflăm de la comandantul batalionului din aripa dreaptă a frontului nostru. Curând au ajuns în sectorul indicat. Ziua trecuse deja. Locotenentul Făgurel a fost condus la comandantul batalionului, un maior cu chip aspru. După ce locotenentul Făgurel s-a prezentat, maiorul i-a strâns mâna cu căldură. „Uite, domnule, cum te poate înșela prima impresie” - a gândit locotenentul. Ia loc, domnule locotenent! După ce s-au văzut față în față, maiorul a deschis vorba: Am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sergent... sunt... sunt sergentul Limbosu... per... permiteți să ra... raportez! Deajuns, sergent! În front, marș! Locul tău e ultimul din grupă! Limbosu s-a întors de voie și a făcut primul pas spre coada grupei, când s-a auzit ordinul aspru al lui Toaibă: La loc comanda, sergent!!! Acesta, descumpănit, s-a întors pe locul de unde plecase. Cu un crâmpei de zâmbet în colțul gurii, Toaibă privea la Limbosu, care - fâstâcit - privea în toate părțile. Până la urmă a înțeles că cel
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sprijinindu-se în cârje. Căpitanul chirurg îl încuraja mereu: Așa, eroule! Calcă mai cu îndrăzneală! Scrâșnind de durere, Toaibă înmulțea numărul pașilor - măcar cu unu-doi mai mulți ca ieri... Și zilele treceau una după alta, cu ninsori și geruri aspre. Cât era ziulica de mare, Toaibă se căznea să meargă, folosind cât mai mult cu putință piciorul rănit. Mergea până îi dădeau lacrimile de durere... Și gândurile îi zburau de multe ori la camarazii săi de pe front: „Acum îi al naibii de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
te uiți la el? În toată armata română dacă sunt cinci pe măsura lui... Dacă vrei să știi, pe noi nu ne interesează poveștile dumitale, ci ținuta de invalid - l-a luat din scurt sora, înțepându-l cu o privire aspră. Majurul s-a făcut stacojiu la față: 78 Mă iei cam repede, domnișoară. Repede, nerepede, noi vrem hainele și alta nimic. Ba... mai dorim ceva. Ce mai vreți de la zilele mele? Să-i faci un baston frumos, tot pe măsura
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai trec, domnule doctor... Calul călca liniștit de-a lungul drumului înglodat. Maranda îl fura cu coada ochiului pe Toader al ei și își spunea: „Uite că i-au ieșit fire de păr alb pe la tâmple. 94 Privirea îi mai aspră, iar cuta dintre sprâncene i s-o adâncit. Parcă nu mai este cel care o plecat în concentrare, iar greul milităriei și al războiului l-o făcut și mai tăcut. Și tare suferă pentru că nu mai este ca înainte, mândru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ucide și pe mine, dacă îl ajut să fugă, replică Valerius. Și asta e destul ca să refuz să-l iau cu mine. Fata își acoperi fața cu mâinile. — Nici lacrimile nu-s de ajutor. Valerius îi privi mâinile tinere, dar aspre și pline de bătături, mâini de țesătoare. Umerii îi erau înguști, ca la subnutriți. Încă o dată se întrebă ce însemna Imperiul Roman, pentru gloria căruia fratele său Antonius își dedicase viața, dacă în provincii populația era chinuită, copleșită de birurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
călare e fratele meu. I-am putea avertiza că... — Încetează! Nu avem timp. Dacă ne mișcăm de aici, quazii or să vină de îndată după noi. Ne vor omorî și pe noi, și pe soldați, răspunse Titus pe un ton aspru. Dacă fratele tău vine încoace, știe cu siguranță că quazii sunt aici, la pândă. Am auzit că Antonius Primus e mai viclean decât o vulpe. Văzuseră înaintând manipulul de soldați precedați de care. Carele se opriră chiar sub ei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lumi, care nu mai este a mea. Toți sunt străini, vecinii au murit, cei de acum parcă merg alături de drum. El e vinovat, că s-a schimbat și pentru mine, parcă urcă spre alt cer; cu norii zugrăviți, cu luna aspră fără sunet în ureche, este greu să mai vină nătângă la altă pereche. * * * Toate au fost vremelnice și iubirea și prieteniile: unii au murit de tot, alții m-au uitat; ce să mai caut fără rost în viața mea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nătâng din mahala! Sinceri, cu sufletul scos din teacă, așteaptă înghețul cu ninsori și promoroaca urcată până la frunte! Zăbovesc tânguindu-se, răcnind peste punte. Arinna îmi spune printre suspine, nu pleca... eu o aud, deși sunt la poartă în așternutul aspru, în lumea mea moartă. * * * Aș vrea să mă trezesc din acest coșmar, toți mor încet cu vraja pe frunte: unii urcă la munte, alții spre câmpie coboară, parcă ar fi primăvară! Ei se duc pe rând noi ne ținem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și idei! Cât am învățat, nu a avut rost, dacă scriu despre umbra mea și despre mine îngemănate ca niște șerpi decolorați. Sunt simplă și fără relief, cui îi pasă de lumea mea aspră? Este bine că am tăcut atâția ani; mâinile de sticlă subțiri, s-ar fi spart sub condeiul prea lung și greu, înfricoșat din altă vârstă chemat. Cine mai știa de această lunecare împietrită în mărgăritare. Poate profesorul meu, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
prezervând lumina tragică trăită cu rost a celor ce au fost. Aceasta este lecția, fata mea! * * * Zbor în jos, tot mai aproape de pământ, nu mai pot să mă desprind de iarbă și de legământ; mă voi căuta deasupra, în aerul aspru, când răsare luna cu zgomot, din încleștare, în căutarea soarelui, mirele mare. Singură am rămas și eu cu zborul în zigzag și buimac, peste craniul țărânei uscate și grea foarte aproape de inima mea. Zborul în jos este zborul invers este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău!" 24. Cel ce nu primise decît un talant, a venit și el, și a zis: "Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, și strîngi de unde n-ai vînturat: 25. mi-a fost teamă, și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pămînt; iată ce este al tău!" 26. Stăpînul său i-a răspuns: "Rob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
răspund la salut, să vorbesc lucruri fără nici o importanță, să-mi pierd timpul; și, astfel, nu puteam rămâne atât de singur pe cât voiam eu. Singurătatea îmi era acum și mângâiere, și hrană. Puțini moderni, cred, au cunoscut o solitudine mai aspră și mai deznădăjduită ca mine. Din octombrie până în februarie n-am văzut decât un singur om: pe paznicul bungalow-ului. Numai el putea intra în camera mea de lemn, numai cu el vorbeam, o dată sau de două ori pe zi, când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pierdut mult sânge. Dacă v-am fi legat brațul pe loc, era ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat... Darie privi în jurul lui. Se aflau între lanurile de porumb, pe marginea drumului, și deasupra lor plutea aceeași pulbere fină și aspră, înecăcioasă, pe care o cunoștea parcă de totdeauna, dar acum mai încinsă ca niciodată. Cu mâna validă căută în buzunar pachetul de țigări. Îl găsi rupt, teșit, dar Iliescu îi întinse pachetul cu țigări rusești, așteptă să-și aleagă una
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dezbrăcĂm. — O, Wemedge. — E mai haios așa. Se așezară pe pături și se dezbrăcară. Lui Nick Îi era puțin jenă să stea așa. — Wemedge, Îți place cum arăt fărĂ haine? — Doamne, hai să ne-nvelim odată. Se băgară Între păturile aspre. Se simțea fierbinte cum se lipea de trupul ei răcoros, vînÎndu-l, și apoi totul fu bine. — E bine? Drept răspuns, Kate se lipi de el cu totul. — Te simți bine? — O, Wemedge. Atît de mult voiam asta. Aveam atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dedica. Adică pentru Franța și pentru slujitorul Franței, moștenitorul tronului, Charles al VII-lea. Victoria cea adevărată în momentele premergătoare declanșării luptei pentru Orléans, Jeanne d’Arc a vrut să le acorde o șansă englezilor. Chiar și în condiții de aspră adversitate, spiritul ei creștin era viu. - în numele lui Dumnezeu, al regelui nostru și al Franței, vă cer să vă întoarceți în țara voastră fără întârziere și fără de acte potrivnice nouă. Englezii s-au simțit profund ofensați în binecunoscutul lor orgoliu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
le-oi povesti stând la o ulcică cu vin... Cel care se băgase în vorbă - un bărbat între două vârste - arăta a om gospodar și cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un chip cu o privire care părea aspră din cauza ochilor negri și a chipului tăciunos. Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat și ghintuit cu ținte lucioase îi dădeau o înfățișare de haiduc. Ii lipsea doar hamgerul... După ce l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mers de melc și cu strigătul „Pe aici” al celor puși să urmărească buza râpelor, odată cu înserarea au ajuns în cealaltă parte a pădurii...Au răsuflat ușurați... După o săptămână de ninsoare, vremea s-a limpezit, dar au venit geruri aspre. Cărăușii au stat acasă cuminți, până ce drumurile s-au făcut bune de umblat. Haideți, babelor! Hai, că vine Crăciunul și voi stați pe cuptor lângă fusta fimeii - i-a întâmpinat moș Dumitru în ziua sorocită primului transport. Am cam stat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o oală cu apă și le așez în cel mai frumos locușor din casă.” - i-am răspuns eu. „Chiar dacă faci așa, până la urmă florile tot mor și tot la gunoi ajung” - mi-a spus zâna, privindu-mă cu ochi cam aspri. Acum mă-ți crede, nu mă-ți crede, dar zâna m-o luat de mână. Eu n-am avut încotro și o trebuit să o urmez. In scurtă vreme, mă aflam în fața unui palat care strălucea ca soarele. Zâna mi-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]