7,208 matches
-
umple cu diferite puncte. Îl priveam tăcut cum îmi tot explica și îmi arăta diferite exemple din diferite lucrări reproduse în cartea sa, Dicționarul Artei Naive din România. Era o zi prea minunată după plimbarea de dimineață, nu aveam niciun chef să mă contrazic cu domnia sa. Au urmat Bobiță și Anita, doar noi eram cei noi în raza sa de acțiune, de a ne capta atenția și de a ne modela în așa fel încât să-i acceptăm propriul său stil
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nu am fost în stare să pictez singur, cerând ajutor de la Vintilă. Discuția pe care o avusesem dimineață, când nu m-am putut abține ca să nu spun tot ceea ce am gândit, îmi crease o așa stare încât nu mai aveam chef să pictez. Îmi părea rău că nu-mi alesesem nicio bucată din rădăcinile ce le observasem cu o zi înainte în pădure. Am început să mă plimb prin jurul cabanei, fără niciun rost, numai ca să treacă timpul. Ceilalți pictau de zor
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fost coleg de facultate al lui Vintilă. După moartea soțului, s-a mutat împreună cu o soră a ei de o vârstă apropiată, bucurându-se de frumusețile vieții. După plecarea lui Vintilă la culcare, seara s-a terminat cu un mic chef, până în zori, discutând și povestind diferite lucruri din domeniul artelor. Mihai Vintilă, Gheorghe Dejeu, doamna Popovici, Doina Marița Hlinka, Gustav Hlinka, Viorel Rău, Anita Hauser, Titus Crișciu, Dumitru Răducă, Bogdan Brăila, Vasile Popovici, Costel Iftinchi A doua zi, după servirea
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
-l acum cu Zahei orbul, dovedindu-și talentul nu mai puțin surprinzător de romancier”, recomandă cartea și autorul Ov. S. Crohmălniceanu. Liviu Grăsoiu merge în aceeași direcție cu aprecierile: Evidențiind proza lui Voiculescu, seria nuvelelor călugărești mai în deosebi, cu Chef la mânăstire și Ispitele părintelui Evtichie în frunte, Eugen Simion în Scriitori români contemporani de azi, II, Editura Cartea Românească, o găsește tulburătoare, ea, în ce privește Zahei orbul având teme inedite, cu scene memorabile. Deși fără vigoarea din Povestiri, cartea Zahei
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în minutul 42, după cinci minute fără gol pentru 246 echipa gazdă. Cu un Dragnea în zi de grație și având liber la pași din partea arbitrilor, cu un Capotă care executa aruncările de la 9 metri cu dispensă, adică atunci când avea chef, fără a mai aștepta fluierul arbitrilor, dar și cu o echipă băcăuană în corzi, Dinamo s-a desprins treptat, ajungând să aibă un avans de 4 goluri în minutul 54. Știința s-a apropiat la un gol, dar brașovenii au
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
noi tinerii cel puțin o dată pe săptămână la Slatina sub prezidenția lui Calinic Miclescu, unde combinam toate planurile de luptă, dresam procesele-verbale de rezultatele obținute, întrețineam corespondența cu celelalte comitete și unde din vreme în vreme făceam și câte un chef stropit cu vin de cel vechi din pivnițele monastirei. Îmi aduc aminte că la una din acele petreceri la care se cinstea pentru Unire cu paharele pline, un amic al nostru, Manolache Morțun, care se greșise, se vede, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ale Divanului ad-hoc sunt punctele cardinale ale universului"; iar Neculai Verdeanu, care de asemenea se cam întrecuse cu șaga, ne-apostrofa mereu cu cuvintele: Fraților !... Eu nu sunt beat de vin, sunt beat de amor de patrie! Astfel, și la chef, și la treabă, și la voie, și la nevoie, grija țărei domina totul. Și doar nimene dintre noi nu avea în vedere foloase personale. Din contra, toți știam de mai înainte sacrificiile ce eram chemați a face odată cu realizarea Unirei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
deșartă sau plină de decepțiuni, încât cine a trăit în acea perioadă de prodigioasă mișcare națională și i-a văzut roadele, poate zice că a trăit două vieți. II Eram în miezul iernei, cu câteva zile înainte de Sf. Neculai. Mare chef între tinerii noștri de la Folticeni. Cei mai mulți primiserăm prin poștă, pe neașteptate, decrete de boierii de la caimacanul Vogoride. Eram căftăniți 4 fiecare după aprecierile binevoitoare ale luminăției-sale cu rangurile de căminari, comis, spătar, ban, agă etc. În dispozițiunea de spirit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adresă: Onorat d-sale boierului... mare agă sau mare ban, sau mare spătar, după rangul fiecăruia; singura dată când am uzat de titlurile cu care Vogoride sperase să ne cumpere. Iar la masă, să dea Dumnezeu bine Numai râs și chef; și nici că se putea să fie altfel când eram vreo 40 de ștrengari, toți unul și unul, tineri, sănătoși, veseli, la adăpost de grija zilei de mâni și toți însuflețiți de focul pe care Vogoride cerca să-l înădușe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stăteau la masă cu lăutari care le cântau pe gâtul scripcei cântece de cele lungi bătrânești ce-i gâdileau la inimă, și așa o duceau într-o petrecere până-n iarnă de la moșie la moșie, de vuiau satele și pădurile de cheful boieresc. Erau primitive, barbare, dacă vreți acele vremi, pe când pentru câțiva stupi de miere se cumpăra o moșie, pe când fiecare își făcea numai atâta semănătură cât îi trebuia pentru casă, iar restul pământului era acoperit cu turme de vite și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ajungă, gândea el la facerea cartușilor și astfel aluneca totdeauna mia mult praf și plumb decât trebuia. Apoi sara, când ne adunam la conac și ne așezam îndemânatic în jurul mesei încarcate cu lucruri bune de mâncare, dea dumnezeu bine! Numai chef și veselie; paharele și glumele scânteiau, poveștile curgeau gârlă. Nicu Racoviztă ne istorisea pentru a suta oară lupta lui de la Tarcău cu o matahală de urs bine blănit, cea mai mare izbândă cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fuga mare pe dinaintea lui la distanță de vro 20 de pași. Iute o ochește, dar pușca îi clănțănește în mână fără să ieie foc, și cu toate acestea, vulpea în aceeași clipă cade moartă la pământ. Am făcut cu toții un chef nespus de această ciudată întâmplare. Unii spuneau că Rosetti are farmec la pușcă; alții că biata vulpe a murit de spaimă în momentul când i-a zărit căciula cea țurcănească; iar Cățeaua susținea că a fost împușcată de dânsul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Rămâne cine cine vra poate CITAȚIUNE Membrii tuturor triburilor societăței "Junimea": fundatori, lipoveni, caracudă și cei nouă, sunt citați ca în ziua de 26 octombrie curent să se afle la scaunul societăței în Iași, unde se va da cu mult chef și puține parale, în Otelul Binder, oarele 6 sara, al 20-lea praznic tradițional. Mâncarea va fi fudulie, iar băutura temelie. Spiritul nu este de rigoare. Secretar perpetuu, I. N." Îmi aduc aminte că Petru Missir și eu am organizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vesela verdeață de pe-al vieței mele pom?... Îmi aduc ș-acum aminte de-acea vârstă fără preț, Când prin ochii tinereței priveam lumea îndrăzneț; Socoteam că-i pentru mine orice pasere zbura; Bani de-aveam sau nu în pungă, cheful nu se micșura. Dar aveam silitră-n vine și în piept izvor de foc, Aveam inimă bogată, stam calare pe noroc. Mai mă-ncumătam pământul pe un umăr să-l râdic Și în dărnicia-mi, viața mi-aș fi dat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astă-sară Să sărbătoresc a noastr-a douăzeci aniversară! Am să gust cu-ai mei prieteni vinul cel uitat în hrubă. Vai de-acela ce cu mine va voi să stea la prubă!... Îți făgăduiesc, amice, c-am să fiu de-un chef nebun, Căci o dată zice omul tinereței rămas bun! Iară ție, o! amice, care atâția ani în șir Îmbolditu-ne-ai la lucru, adunând al nostru bir La comoara cea comună; luptător neobosit Ce ținut-ai cu tărie steagul sus, neprihănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și timp, ce există nu există, numai pare că există. Ați înțeles voi Kurzsichtige Philister?112 Președintele celor nouă răspunde: N-am înțeles. Pace vouă, tuturor! strigă cu voce adâncă de bas pântecosul Creangă, care vine pe scenă cam cu chef. Ce vă bateți capul cu împărățiile și umblați că cercați marea cu degetul! Să vă spun eu unde doarme peștele. Știți voi povestea lui Ion cel prost care a intrat ziua mare pe fereastră în casa popei? Nu?... Să v-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în rezumat, pre cât memoria m-a servit după 19 ani trecuți, cum s-a petrecut jocul păpușilor la 1883, joc care nu era altceva decât o parodie a ședințelor ordinare ale "Junimei". A fost atunci un râs și un chef nebun. Bine a zis Iacob Negruzzi că rareori s-a putut vedea o societate făcând lucruri serioase într-o formă așa de veselă. Eu aș putea adăogi că niciodată nu s-a văzut asemene lucru, cel puțin în România. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vânător, vorbea totdeauna tare, parcă avea a face numai cu surzi, și când râdea în deal la Trei fagi, cascadele glasului lui se auzeau tocmai în vale la Stânca lui Negri. El era vecinicul iscoditor de petreceri. Nici un vânat, nici un chef, nici o serenadă cu lampioane la cascadă, nici un prânz în pădure cu lăutari, nici o excursiune la Poiana Sărată sau aiurea nu se făcea fără imboldul lui Codreanu. Ei, Codrene, ce mai plănuiești, îl întrebai eu, pe când el admira ghibăcia turcului în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
treacă-meargă... dar trei, fără șagă erau cam mulți." Aveam, drept să spun, simțimântul soldatului care intră pentru prima oară în foc. Aceeași emoțiune, aceeași strângere de inimă, aceeași groază de necunoscut, cu deosebire că soldatul nu merge acolo de bun cheful, iar eu naivul m-am prins în horă numai de ambiție, să nu mă las mai jos decât ceilalți. Ei, dar din păcate, lucrul nu se mai putea întoarce. Vorba ceea: "Vrei, nu vrei, bè Grigori agheasmă!" Mi-am examinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
chei. Manolucă se apropie de dânsa, îi spuse câteva vorbe la o parte, pe care noi nu le-am auzit, apoi dânsa clătină din cap în chip de ascultare și plecă. Ei, acuma că eram asigurați în privința mâncărei, ne veni chef de vorbă. Manolucă, dealtfel bun și el de gură și foarte prietinos, când nu-i cereai nimică, ne istorisea fel de fel de anecdote vânătorești, popești, țigănești, iar noi, care, se înțelege, nu ne lăsam mai prejos, îi țineam isonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
împărtășesc părerile englezului care prețuia mai mult dobitoacele decât oamenii. Ce ar zice prietinii mei cei sinceri? Voi adăugi numai că într-una din zile Milordachi, atins de o boală care nu iartă, venită așa din senin, și-a pierdut cheful, pofta de mâncare și somnul. Îi sunase oara. Era dureros de văzut cum, sărmanul, mereu gemea, se frământa în culcușul lui unde nu-și găsea odihnă, cum se lupta cu moartea, pănă când, răzbit de suferințe, a închis ochii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dintre noi n-avea fruntea încrețită de necazuri, nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile în spinare. Toți trăiau într-o lume trandafirie în care soarele nu asfințea. Alecu Șendre, amfitrionul, care ședea în capul mesei, ne stimula cheful, închina la sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
strunele nebune scoteau accente ce în adevăr ne înnebuneau. O!... Cine putea atunci să se măsoare cu noi? Eram mai mari și mai voinici decât toată lumea. Eram tineri, curgea silitră în vinele noastre și prisosul de puteri îl revărsam în chef, cântec și joc. De la o vreme, osteniți, ne-am așezat iarăși împrejurul mesei, și atunci Barbu, apropiindu-se de noi, depuse vechea lui cobză pe masă. Boieri dvs., zise el, rog s-aruncați uscătura asta pe foc, că de-acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-i paraponisit 164 pe universu-ntreg. Și, cu toate aceste, prietenii intimi pe care îi avea el mai aproape de inimă cum și de sexul frumos, aveau darul de a-l descreți. L-am văzut de multe ori în cercul "Junimei" făcând chef, mai ales, la banchetele tradiționale, dar această dispozițiune de spirit era sporadică la el. A doua zi părea iarăși întunecat, dus pe gânduri ca de obicei și, de ce înainta în vârstă, de ce vălul tristeții îl acoperea parcă mai mult, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nici zare de el nu s-a mai văzut. Era înțeles lucru. Îl înghițise adâncul. Ne-am întors cu toții în oraș cu inima ruptă și nu ne puteam esplica ce l-a apucat pe bietul om așa deodată, de bun cheful să se ducă la moarte sigură, căci nimene din câți au intrat în curentul cel periculos n-au mai revenit. Ceasul cel rău, nu altăceva... gândeam în mine. Când nenorocirea te paște, n-o poți înconjura; de-i în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]