8,826 matches
-
roșii și un enorm, uriaș indian de plastic, legănându-și panașul în vânt. Patrimoniul istoric și cultural al aborigenilor reprezintă o marfă neprețuită pentru o națiune de emigranți, canadienii, care trebuie să-și inventeze o identitate, pentru a nu fi confundați cu alții (reușesc, iată, la repezeală, să-mi fixez în minte acest comentariu, cu ochii pe „țara frunzei de arțar” pe care o survolăm). Sub noi, peisajul își modifică necontenit înfățișarea. Un aer suprarealist, de înaltă tehnologie. Vezi construcții ciudate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fără opreliști în acest univers rustic, departe de atmosfera de lagăr de la Minsk. Apoi, știe că îmi poate vorbi fără teamă. Discutăm despre avatarurile identității belaruse, care păruse să se învioreze imediat după destrămarea URSS-ului, iar stema națională se confunda, practic, cu simbolul național al Lituaniei: un cavaler cruciat pe fundal roșu. Odată cu venirea la putere a „șefului de colhoz”, limba localnicilor a început să piardă din nou teren, laolaltă cu libertățile cetățenești. „Și oamenii acceptă acest lucru, nu țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nordicii au păstrat și aici o măsură cât de cât de „bun-simț”, în Polonia respectându-se proprietatea agrară, în unele cazuri, până la 50 de ha.Ă Adeseori, când se judecă comunismul românesc, se emit judecăți generale, cam de-a valma, confundându-se perioadele (dejismul și ceaușismulă, ajungându-se la un curios proces de inversare a responsabilităților, Dej și acoliții săi, marii criminali ai stalinismului și post-stalinismului, creatori ai pușcăriilor teribile de la Sighet, Aiud și Pitești, exterminatorii elitei culturale, politice, economice și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după criterii de partizanat politic. Ca și în epistolarul pe care-l semnează împreună cu Ionel Vianu (medic ce a protestat curajos contra internărilor abuzive - de fapt, arestării după model sovietic! - sub eticheta alienației mintaleă, Matei, dus de o sfântă mânie, confundă criteriile politice cu cele estetice, subsumându-le pe ultimele primelor, adică politicului. Se află, cum spuneam, în siajul grupului doamnei Monica Lovinescu și al soțului ei - grup susținut în țară de un G. Liiceanu sau G. Grigurcu, printre alți câțiva
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oportunism cultural. 5 După cum ușor se poate observa, pentru cel ce a citit cu atenție rândurile de mai sus în care, în parafrază nietzscheniană, încerc o „victorie a cercului existențial”, o „învingere a labirintului” care, în cazul meu, s-a confundat cu întreaga perioadă, dezordonată și convulsivă, a adolescenței și tinereții, o „descoperire a legii mele interne”, a „motivului meu obsesiv”, a faptului că eu nu pun un semn de egalitate între „carieră, succes” - succes văzut și înțeles la modul „cantitativ
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
boli” ale unui tânăr intelectual - verbiaj excesiv, versatilitate caracterială, ambiții mari, capacitate de a se mișca în medii diverse -, impunea totuși, mie, cel puțin, printr-o capacitate intelectuală ieșită din comun, ceea ce se cheamă în genere inteligență și adesea e confundată cu o anume vioiciune de spirit, cu „deșertăciunea”. Dar Ivasiuc era într-adevăr inteligent, căuta prin forțe proprii originea lucrurilor și a fenomenelor, încerca să înțeleagă legile dincolo de clișeele de gândire și totul era dublat de o largă informație umanistică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mediană, E.B. - și mâna mi-a fost inspirată deoarece, printr-o magie inexplicabilă, am atins pentru prima și ultima oară în viața mea creatoare ceea ce esteticienii numesc Tragicul, categorie și situație rară și determinantă pentru un destin ce nu trebuie confundat cu banalul „dramatic”, care nu rareori se bazează sau e iscat dintr-o neînțelegere sau din purul hazard. Tragicul scapă însă zeului ubicuu și misterios, atotputernic, al Întâmplării, al hazardului; el e iscat de zei, ca și în cazul nefericitului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
intimidare, izolare și presiune nemaiîntâlnite în istoria României și chiar în cea europeană?! Noi, generația așa-zisă „’60”, am luptat, ajutați de unii dinaintea noastră, ca și de unii care veneau după noi, atât de strâns încât păreau a se confunda nu numai cu idealurile, dar și cu reflexele noastre literare, așa cum ne-am priceput, fiecare după curajul sau „ambiția” sau talentul sau forța sa, după „credința” sa în literatură și în „victoria meritului real și al valorii”. Și cel mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui Ion Alexandru, care se plânge de „marasmul lumii bucureștene și că nu găsește nici unde să se retragă, deoarece la țară, părinților și rudelor sale li se luaseră pământul și animalele cu japca!”; Ivasiuc vituperează contra lui Barbu ce „confundă proprietatea de stat cu cea privată, revista Luceafărul, adică, așa cum ar face un comandant de divizie de tancuri a capitalei care ar înconjura comitetul central!”, (metaforă ce i-a făcut pe tovarășii de la prezidiu să înțepenească, probabil, dar n-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau cu lingvistica... De ce nu și fizica cu filozofia?! Sau psihiatria cu fizica, cum au încercat-o un Pauli și C.G. Jung?!... Și-apoi, mai e o problemă: cum să împaci „cariera” cu vocația? Sunt ele similare și... când se „confundă” cu ele? Și, ce legătură strânsă, organică există între aceste două noțiuni, esențiale psihologiei noastre, și „muncă”? Munca, un concept, printre altele, compromis chiar de comuniștii ce se voiau expresia clasei muncitoare!... Dar chiar și burghezia a compromis, denaturat, „defăimat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu destinul. Iată deci legate aceste trei noțiuni - munca, vocația, destinul. Iar în cazul maximei goetheene citate mai sus, munca prinde o valoare supremă, de-o noblețe greu de depășit: munca „reală”, veritabilă, „singura”, nu este decât aceea care se confundă cu „pasiunea pentru ea”, cu ceea ce numim vocație. Munca în afara pasiunii, a iubirii pentru îndeletnicirea pe care ți-ai ales-o ca esențială a vieții și formației, nu este muncă, ci o continuă formă a minciunii și abrutizării umane. (Și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se întâmplă în ascensiunile alpine, pierzi din vedere pe lungi porțiuni „vârful”, ținta! - trebuie să accept că tinerelul care am fost era extrem, „revoltător” de ambițios, de „lipsit de simțul realității”: a vrut, „deodată”, o carieră care să împletească, să confunde chiar cariera cu munca, iar acestea „două” să-i justifice, poate chiar să-i „lumineze”!, vocația, iar ea - o, orgoliu nemăsurat al tinerilor, al unora! - să-i poată „sluji” drept destin. Având pentru destin o înaltă, nemăsurat de înaltă părere
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
voci și umeri pe care să sprijine unele cereri sau proteste față de unele atât de frecvente injustiții ce-l asaltau sau pândeau. Și Beniuc făcea parte, în anii ’50, din Academie, dar nimeni, nici atunci și nici azi, nu-l confundă pe acest delator și cântăreț al lui Stalin și al criminalului de Dej cu, de fapt, falșii săi colegi de Academie, „anormalitatea culturală” fiind el, Beniuc, într-un regim firesc, democratic, acest poet de mâna a doua, mărunt emul al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dau cont că au fost puțini ani, între ’65, anul debutului cu roman, și ’71, anul demisiei de la Paris și a „ieșirii din sistem”, șase ani doar, în care am trăit ca un „scriitor normal” - normal în sensul că mă confundam cu masa de buni scriitori care luptau, sperau, erau umiliți și făceau „concesii” de felurite chipuri, iubeau, trăiau dezamăgiri, boli sau bucurii familiale, o „normalitate-anormală”, așa cum e posibilă într-un regim dictatorial de tip ideologic. Nici unul dintre noi, atunci, când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de garduri înalte de sârmă ghimpată și străjuit de un turn de observație. Un loc de parcare aproape gol și câteva clădiri ultramoderne. Coborâm toți din mașină. Iată-ne așadar, dincolo, beyond, pe malul răsăritean al Iordanului. A nu se confunda cu cealaltă Betanie, aflată la câțiva kilometri de Ierusalim, acolo unde Lazăr s-a sculat din mormânt, unde Învățătorul o instruia pe sora sa Maria, în vreme ce Marta sărăcuța își vedea liniștită de treabă. Betania baptismală nu mai e un sat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
expun la Cercul economiștilor. A nu se neglija nici imboldul concurenței pentru îmbunătățirea calității serviciilor și pentru deturnarea binecuvântărilor divine adresate vecinului. Întrecerea " Cine va face minaretul sau clopotnița cel (cea) mai înalt (ă)" (de la distanță ele încă se mai confundă) a servit ca stimulent pentru arhitectura sacră. Pe Haram al-Șarif, omeiazii din secolul al VII-lea care au repus esplanada în circulație, ca de altfel și califul fatimid care a restaurat moscheea în 1035, voiau să construiască la fel de bine și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Pensionarii noștri săraci pot merge în fostele cazărmi din Tunisia, iar bogații în ryadul lor din Marrakech. În cartierele elegante ale Parisului, lumea e la curent cu faptul că există niște arabi și un islam (uneori cele două noțiuni se confundă) în niște periferii acolo, precum și niște moschei de negăsit -, cagule și văluri islamice, dar pentru toate acestea există funcționari: cei de la Informații Generale și cei de la Biroul Cultelor. E mai degrabă o problemă externă de care se ocupă Ministerul Afacerilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ale lumii întregi", notează el încă de la început. El evocă "pericolele unei imigrații prea rapide care ar risca să provoace o reacție violentă și ridicarea în masă a arabilor" și, ca bun israelit francez, pericolul care ar consta în a confunda ideea de națiune cu cea de grup profesional ("Națiunea evreiască ar fi în acest caz ansamblul credincioșilor Sinagogii"). El evidențiază rolul capital al Americii ("sionismul, în loc să opună două naționalități antinomice, leagă Palestina de Statele Unite într-un raport de filiație reciprocă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și "cu cât o funcție e mai precoce, cu atât ea are mai multe șanse să fie fundamentală". Înăuntrul și înafara, pentru a deosebi ceea ce e al meu de al tău, după miros, după accent, după pipăit, nu se mai confundă decât în moarte. Comunitate este numele dat astăzi acestui noi-pielea. Un zid de opt metri înălțime, plin de senzori și de captatori electronici constituie o anvelopă cutanată mai curând antipatică și moralmente contestabilă. Această aversiune ne face onoare, după cum a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vasile Lupu, 12 aspri valorau 2 potronici iar doi potronici = 1 florin de argint. zlot tătărăsc vechiu veac 16 = galbăn genovez monedă aur o dare în veac 16 se chema zloți de unde zlotași. uchi = florin unguresc ugri zloti. ughi se confunda cu galbenu ungari d'oro galbeni ungurești, la 1658 un ughiu valora 1 leu 73 bani. galben în 1616, 1 galben = 1 taler 8 potronici taler = 12 potronici 1690 galbenul = 2,33 taleri pe vremea Cantemir taler = 120 aspri, galben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stofe, adaose cu dantelării, cordele și garnituri sub care într-un corset de fier abia respira o cucoană totdeauna mai bine făcută decât trebuie, prefer un costum simplu și sprinten. Numai să n-ajungă la o moralitate care s-ar confunda cu dispariția totală. Oricum, și costumul folosește la ceva. 5 April 927 [VIITORUL ROMÂNIEI] . Toți avem în minte o imagine fericită și paradisiacă a României viitoare. O țară ca o grădină. O visăm și-i cumpănim realizarea în toate planurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
inferioare. Unii însă opinează că aceasta, departe de a fi o scoborâre, este o urcare. Vechile mode ermetice și pudice care făceau scandal pentru un colț de ciorap vizibil sau un colț de sân, erau o adevărată calamitate și se confundau cu imoralitatea. Ceiace era ascuns era dorit; și cu atât mai dorit cu cât era mai ascuns. În acest frâu și în această violență se ascundeau lubricitate și imoralitate. Pe când acum, toate fiind pe față și la îndemâna oricui ca să zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dă ca bază virtutea, Joseph de Maistre l'envie. coborârea nivelului intelectualității "Virtutea e ușoară când ai ce-ți trebuiește" Cu cât într-un stat se realizează mai mult și mai bine justiția și legalitatea, cu atât interesul privat se confundă cu interesul obștesc, și virtuțile personale nu mai rămân o excepție. America egalitate civilă și politică, împământenirea egală a colonilor a fost prima formă a constituției federale. Intervenția poporului în gestiunea afacerilor publice, votul liber al impozitului, responsabilitatea agenților puterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se conving greu că au îmbătrânit; bărbații de asemeni. Oamenii mediocri pot spune uneori lucruri nostime, niciodată interesante. Primul amor nu e amorul adevărat. Numai ticăloșia are nevoie de protectori. Calitățile femeilor durează cât le iubim. Teme-te de timid. Confunzi ades bunătatea cu slăbiciunea. Cui pe cui scoate; boala dragostei cu dragoste se vindecă. Unele femei intelectuale își schimbă opiniile odată cu amanții. Ojog, în August trecut, s-a supărat ca va fi iarnă timpurie și cumplită. "Au plecat brusc rândunelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
celora care caută în coborârea nivelului moral explicația acestui fenomen de urcare. Vechile mode ermetice și pudice, care făceau scandal pentru un colț de ciorap vizibil sau un colț de sân, erau o adevărată calamitate și se puteau în adevăr confunda cu imoralitatea. Ceia ce era ascuns, era dorit; și cu atât mai dorit, cu cât era mai ascuns. În acest frâu și această violență, se ascundeau exploziile lubricității. Pe când acum, toate fiind de față și la îndemâna oricui ca să zic așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]