8,430 matches
-
Jalea, Dr. Gh. Danielopol, Zambacian, G. Oprescu, frații Ionel și Păstorel Teodoreanu, Geo Bogza... Aici, ne spune Mihail Constantinescu, în perioada când își redacta Ultimele sonete, medicul-poet își Era toamna anului 1954. Înfășurat în paltonu-i uzat la mâneci și la coate, bătrânul poet V. Voiculescu urca agale Dealul Spirii, îngândurat, dar și încărcat de gândul bucuriei pe care o va trăi peste câteva minute în tovărășia muzicii. Pășește cu timiditate în încăpere, își agață pălăria și paltonul în cuier, din buzunarul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
metri masculin serii contratimp: 1. Andrei Trofin (LPS Suceava) 51.13, 2. Vlad Vrânceanu (CSS Bacău) 51.31, 3. Mircea Zanfirescu (CSU Brașov) 51.51. 60 metri garduri băieți serii contratimp: 1. Răzvan Tomozei (LPS Iași) 8.53, 2. Alin Coți (LPS Brașov) 8.56, 3. Vlad Costraș (Știința Bacău) 8.70. 200 metri băieți serii contratimp: 1. Vlad Vrânceanu (CSS Bacău) 23.47, 2. Alexandru Lucanu (CSS Gura Humorului) 23.58, 3. Mirel Hurmuzache (LPS Iași) 23.82. 800 metri
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
o fac țănduri 44 sub picioare. Nu înțelegeam ce să fie, căci doar nu eram așa de stângaci, încât din atâtea focuri să nu meargă măcar unul în plin. În acel moment văzui pe Turcu, palid, cu o față de un cot viind înspre mine. Și el pățise tot așa. Ori suntem fermecați, îmi zise Turcu, ori puștele sau cartușele noastre au un cusur. Examinăm puștile cu toată atențiunea și nu le găsim nici o meteahnă 45. Examinam cartușele, și ce constatăm? Constatăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o zi din luna august, pe un soare care ne frigea pielea. Cutrierasem mai bine de o poștă pe jos, căci vorba ceea, unde te duce pușca și femeia nici dracul nu te duce; cânii scoteau o limbă de-un cot, noi eram bleașcă de sudoare și văzusem măcar un pui de prepeliță. Se întâmplă și de aceste în viața vânătorească. O! să nu creadă buhnacii de duminică că n-au decât să iasă în câmp pentru ca iepurii să le treacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Încaltea veți zice și voi că ați mâncat împărătește la casa mea. Da! Da! Mai e vorbă, răspunsei eu în numele tuturor. Vom zice că am mâncat împărătește la casa ta. Se înțelege însă că ochiadele cu noimă, precum și semnele din coate n-au lipsit în jurul mesei față de neașteptata mărinimie a lui Manolucă care ne-a iertat plata păserilor împușcate. Apoi, după ce ne-am luat ziua bună de la el foarte prietinește, am pus câte un ban alb în palma babei Acsânia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lumina soarelui, voi reveni și eu de la școală acasă la lumina ochilor vecinei mele. M-am opus, deci, pe răbdare, neputând face altfel, și am început să înșir din capăt zilele cele lungi și monotone între păreții cei afumați, cu coatele pe pupitre, cu ochii în cărți și cu gândul cine știe unde. După un an, într-adevăr, am revenit, dar ce folos că am găsit casa doctorului Diaconovici întunecoasă și tristă ca un al doilea iad. Numai erau ochii cei albaștri ademenitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
altă formă de amintiri din copilărie, într-un limbaj mai modern dar cu un conținut important, vrednic de remarcat: „Leagănele noastre erau vopsite cu culori strălucitoare pe bază de plumb. Cu bicicleta, nu aveam cască de protecție, nici protecții pentru coate și genunchi. Beam apă de la robinet, de la țeava din grădină, de la furtun. Când ne era sete, pur și simplu beam apă. Nimeni nu se gândea la sticla de apă minerală. La cea de apă plată, nici atât. Ieșeam afară să ne
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
După aceea, Liga de la Prizren, sau Liga Albaneză, avea să-și îndrepte eforturile în direcția împiedicării implementării prevederilor tratatelor. Au fost înființate și alte centre, dintre care cel mai cunoscut de lumea din afară era cel de la Shkodër. Aici lucrau cot la cot catolici și musulmani. Prenk Bib Doda, un căpitan din munții Mirdiți, a jucat un rol foarte important în evenimentele din regiunea aceasta. Una dintre principalele sarcini îndeplinite de adunarea de la Prizren a fost trimiterea unui memorandum Congresului de la
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Liga de la Prizren, sau Liga Albaneză, avea să-și îndrepte eforturile în direcția împiedicării implementării prevederilor tratatelor. Au fost înființate și alte centre, dintre care cel mai cunoscut de lumea din afară era cel de la Shkodër. Aici lucrau cot la cot catolici și musulmani. Prenk Bib Doda, un căpitan din munții Mirdiți, a jucat un rol foarte important în evenimentele din regiunea aceasta. Una dintre principalele sarcini îndeplinite de adunarea de la Prizren a fost trimiterea unui memorandum Congresului de la Berlin. Apelul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
succes avea el la gagicuțe în rata care îl transporta la uzină din satul lui de la marginea Bucureștiului! Ehehe! Și cu posesoarea de halat violet a încercat ceva. A trecut pe lângă asta, cică, i-a atins o țâță întâmplător cu cotul, dar e băiat finuț. Respectiva mirosea cam nasol. Ar trebui să o trimită să se spele înainte să se bulească. De fapt, pe toate le-a ochit Marian, afară de una slabă, schiloadă, nu face acte umanitare cu aia. Altfel, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
doar pentru a asculta poveștile mele imbecile, suprarealiste. Idiotul ei de Vali nu știe să povestească. Să atingi pe cineva. Gândiți-vă câte zile trec fără să atingi pe nimeni. Doar obișnuitul salut, palma strânsă, câte o bătaie pe umăr, coate, genunchi recepționați prin autobuz, câte un trecător care te șterge tangențial pe trotuarul mult prea aglomerat. Dar puține din toate astea pot fi considerate atingeri sincere. Să-i povestesc despre tanti Fifi. Una care mergea cu patru perechi de chiloți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în spatele lor se aflau însăși cei imortalizați etern în ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare toamnă îl băteam la cap să mă ia cu el la vânătoare și după zile de rugăminți neîncetate mintea bătrânului ceda în fața insistenței mele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
se aflau însăși cei imortalizați etern în ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare toamnă îl băteam la cap să mă ia cu el la vânătoare și după zile de rugăminți neîncetate mintea bătrânului ceda în fața insistenței mele. Mi-a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Citiți și recitiți această listă de bucate, floarea bucătăriei românești de pretutindeni, cum și acest itinerar culinar retrospectiv. - „Ars vivendi“, dar și „Ars amandi“. Cum și despre Încântările urechii, despre farmecul nespus al prieteniei cu bărbații și despre Înto vărășiile cot la cot cu ei la treabă. - Un dispreț al realităților, o lăsare În voia soartei, o nepăsare pentru averile lumești și, pe cât se poate, o existență „artistă“ și de capul tău, asta ar fi „bunul meșteșug al vieții noastre“ făgăduit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
recitiți această listă de bucate, floarea bucătăriei românești de pretutindeni, cum și acest itinerar culinar retrospectiv. - „Ars vivendi“, dar și „Ars amandi“. Cum și despre Încântările urechii, despre farmecul nespus al prieteniei cu bărbații și despre Înto vărășiile cot la cot cu ei la treabă. - Un dispreț al realităților, o lăsare În voia soartei, o nepăsare pentru averile lumești și, pe cât se poate, o existență „artistă“ și de capul tău, asta ar fi „bunul meșteșug al vieții noastre“ făgăduit În acest
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În două odăi mari din mansarda „hanului Vlasto“, În spatele poștei, colț cu străduța ce coboară repede spre gârlă; imensă clădire pe acea vreme, rămasă În picioare până azi, cu scările ei de lemn, largi cât puteau urca cinci oa meni cot la cot, și cu curticica interioară ca o hazna puturoasă, mirosind Încă de pe atunci a vechi, a rânced, a lături, a zoaie și pișat stătut. Cine dintre noi ar fi bănuit pe atunci că gologanii noștri de chirie, greu agonisiți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
odăi mari din mansarda „hanului Vlasto“, În spatele poștei, colț cu străduța ce coboară repede spre gârlă; imensă clădire pe acea vreme, rămasă În picioare până azi, cu scările ei de lemn, largi cât puteau urca cinci oa meni cot la cot, și cu curticica interioară ca o hazna puturoasă, mirosind Încă de pe atunci a vechi, a rânced, a lături, a zoaie și pișat stătut. Cine dintre noi ar fi bănuit pe atunci că gologanii noștri de chirie, greu agonisiți și numărați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ospita liere din Crucea de piatră, unde lăturile cu dejecții vaginale și uretrale sunt zvârlite cu ligheanul prin curte și pe trotuar, ca să alunge clienții fără parale care stau și privesc lung la femei, cu mâinile În buzunare pân’ la cot? O găsisem amândoi În poartă pe această eroină de mare stil tolstoian, care, cu accente cum rar afli În lumea celor buni și cumsecade, protesta și invectiva, de pe culmea cadavrului ei moral, În numele și pentru apărarea femeilor insultate și pângărite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în cer și aruncau întruna peste ei găleți cu apă. Fluviul se umflase peste măsură, amenințător, și pe alocuri digul vechi dădea semne că ar ceda. Locuitorii așezării erau îngrijorați. Celor trei neisprăviți li se rupea, îi durea drept în cot de necazul localnicilor. Singura chestie scârboasă, da scârboasă, nu glumă, era pentru ei faptul că ploaia asta mizerabilă omorâse viața bună din orășel: adio mișculații în port, adio fetițe, adio trai dulce. Dacă mai ținea mult așa, e clar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-te! Ridică-te! Ridică-te! Tu, preschimbată într-o mină De sfeclă și de nicotină în care sunt înmormântate Vieți de soră și de frate Tu, preschimbată într-o fermă în care-o mână dură, fermă Se vâră pân’ la cot și-nhață Tot ce am muncit de dimineață Ridică-te din suferință și din cazonă umilință! Ridică-te Basarabie, Trecută prin foc și sabie, Bătută, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanțul poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
iau banii și aranjează treaba, acolo, sus.“ „Ce să am eu pe conștiință?“, face retoric Costică, după care, ca și cum și-ar aduce aminte de un lucru nu tocmai plăcut, conchide: „Am pe suflet ce are fiecare om. Când dai din coate ca să răzbești la mai bine, îi rupi unuia o coastă, îi scoți altuia un dinte. Eu zic să dăm la Athos vreo trei sute de euroi și o să fie în regulă“. „Păi, da - îl ironizează Mitică -, dai trei sute de euroi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nesigur un fel de a fi, de a se face remarcat și de a dialoga al unui om. Nimic semnificativ, totuși ceva. Și ce parlamentar băgăcios și agresiv fusese! Probabil că aceasta e definiția politicianului: există cât timp dă din coate și vorbește, câtă vreme nu poți să-l eviți, atât cât reușește să ți se bage în suflet, să tropăie cu funcția lui publică în cotidianul tău privat. Un mare intelectual acordă trei interviuri scurte într-o viață și jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
primit nici un semn de la argentinianul nostru În tot timpul cît am rămas În Valparaíso, dar ne-am Împrietenit la cataramă cu patronul barului. Era o specie de individ ciudat, indolent și peste poate de generos cu toți vagabonzii rupți În coate care Îi veneau la ușă, dar de la clienții obișnuiți cerea sume uriașe pentru mîncarea ca vai de capul ei pe care le-o vindea. N-am plătit nici o para În tot timpul cît am rămas acolo, iar omul ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
01.03.1991 eliberată de Asociația națională a veteranilor de război - Comitetul jud. Brașov): Preotul Băcăoanu Petru, căpitan rez. este veteran de război și a participat la al doilea război mondial, în prima parte (campania din Est), pe frontul de la Cotul Donului (anii 1942 - 1943), în funcția de confesor militar romano-catolic cu gradul de căpitan rezervă al Diviziei 6 Infanterie (Bacău) Corpul 5 armată (Brașov) deservind și ostașii catolici din Divizia 7 infanterie (Roman) Corpul 4 armată (Iași), fiind mobilizat din cadrul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cunoscându-l, atunci în țară, în această situație, fiind și eu mobilizat în iulie 1942 și plecând pe front cu Regimentul 9 infanterie - dorobanți Râmnicu Sărat - Divizia 5 infanterie Buzău - Corpul 5, armata Brașov, cu grad slt. rez., tot la Cotul Donului pe front, unde ne-am reîntâlnit). Eu fiind ofițerul de legătură al Diviziei 5 infanterie pe front, ne-am întâlnit deseori acolo, în cadrul misiunilor ce le-am avut cu marile unități și unitățile operative respective și, în plus, i-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]