7,252 matches
-
eliberare a Constantinopolului, în fruntea căreia urma să se afle chiar domnitorul român. Acesta fusese recunoscut de Austria și Rusia ca urmaș al împăraților Cantacuzini. Totuși, aceste tratative pentru obținerea sprijinului nu s-au desfășurat fără obstacole, căci, după cum menționează cronicarul Ion Neculce, „opinteau nemții să fie Dunărea hotar”. Domnitorul muntean hotărăște să nu cedeze la „cele multe și peste putință cereri [...] ale nemților”. Gheorghe Duca a fost îndepărtat de la tron încă în 1683, de către regele Sobieski cu ajutorul lui Ștefan Petriceicu
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
în afară de Franța, Rusia și Germania, în secolul 19. Se pare că prima șampanie consumată în România a fost introdusă pe filiera rusă. Din letopisețul lui Ion Neculce aflam că prin anul 1710, când Rusia "a pornit război împotriva împărăției otomane". Cronicarul relatează: "Atunci, marele Petru Alexievici, impăratul Moscului, trecănd Prutul, au venit drept la tărgul Iașilor, impreună cu impărăteasa lui, anume Ecaterina. Dumitrașcu-Vodă, domnitorul Moldovei, l-a primit cum se cuvenea pe impărat, care a stat la Iași trei zile. Apoi
Vin spumant () [Corola-website/Science/309160_a_310489]
-
cum s-ar părea la prima vedere, opresorii și nici vremelnicii deținători ai puterii; imperiile se ridică și se prabușesc, armatele făloase vin și pleacă, numai poporul este statornic, doar el supraviețuiește, el singur răzbate printre vicisitudinile istorie; el este cronicarul anonim al veacurilor.” "Iarna marii însingurări" apărut în 1973 și reeditat în 1977 sub titlul "Marea iarnă", este un roman de actualitate, acțiunea fiind plasată la începutul anilor ’60. În 1975 Kadare publică "O capitală în noiembrie". Scris cu nerv
Ismail Kadare () [Corola-website/Science/310518_a_311847]
-
al tronului în 1503, și a primit o educație aleasă, avându-i printre profesori pe astrologul Tomás de Torres și pe Diogo de Ortiz, Episcop de Viseu. Unul dintre profesorii săi a fost Luís Teixeira, un umanist educat în Italia. Cronicarul lui Ioan a afirmat că „"D. Ioan al III-lea făcea cu ușurință față problemelor, compensându-și pe timpul domniei lipsurile din cultură cu deprinderile dobândite din experiențe"” (António de Castilho, "Elogio d'el-rei D. Joăo de Portugal, terceiro, do nome
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
de Habsburg, fiica cea mare a lui Filip cel Frumos de Austria-Burgundia și a Ioanei de Castilia, dar până la urmă ea s-a căsătorit cu tatăl lui Ioan, regele Manuel I, care rămăsese văduv. Ioan s-a simțit profund ofensat : cronicarii au notat că de atunci a devenit melancolic, și nu a mai fost ca înainte. Unii istorici pretind că acesta a fost unul din motivele principale care aveau să-l determine pe Ioan să devină un credincios fervent. Pe 19
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
Saba (poeți pe care i-a tâlmăcit în românește și Ilie Constantin): Ca prozator, Ilie Constantin s-a remarcat prin romanul "Tinerii noștri bunici" (1967), prin volumul de povestiri " Câinele înlăcrimat" (1970) etc. Ilie Constantin este și un remarcabil recenzent / cronicar literar, eseist, ca în volumele: "Despre poeți" (1971), "A doua carte despre poeți" (1972) etc. Din limba italiană Ilie Constantin a tradus o antologie de poeme din volumele lui Eugenio Montale, apărută în 1967, la Editura Tineretului (din București), în
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
adunat la Cucuteni și i-au cerut lui Tomșa să plece de pe tron. Domnitorul i-a cumpărat cu bani pe slujitorii boierilor, iar în lupta de la intrarea în Iași, ""deasupra Fântânii lui Păcurarii"", oastea boierilor a fost înfrântă. După cum spune cronicarul Miron Costin în letopisețul său, slujitorii domnitorului ""în loc au prinsŭ pre Bărboi vornicul și apoi și pre feciorŭ-său. Deci pre Bărboiŭ cel bătrân îndată l-au înțepatŭ de laturea târgului, iară pre feciorul lui au trimis de l-au spândzuratŭ
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
fi supusă și să fie metoh al sfintei monastiri Vatopedului, care este în sfântul munte al Athonului (...)"". Astfel, pentru o lungă perioadă, a fost metoh închinat Mănăstirii Vatopedu din Muntele Athos. Ea a fost împrejmuită cu zid. După cum a scris cronicarul Ion Neculce, domnitorul Grigore Ghica al II-lea (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748), în cel de-al treilea an al primei sale domnii în Moldova, ""(...) și la Bărboiu au făcut turn și au acoperit-o."" Ctitoria vornicului Bărboi a fost
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
și reconstrucției întregului ansamblu bisericesc al Bisericii Bărboi (1980-1988), cu stăruința, osteneala și directa îndrumare a mitropolitului Teoctist Arăpașu, au fost restaurate și zidurile de incintă între anii 1984-1986, cu fonduri acordate de Mitropolia Moldovei și Sucevei. După cum a scris cronicarul Ion Neculce, turnul clopotniță a fost construit în anul 1729 de către domnitorul Grigore Ghica al II-lea (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748), în cel de-al treilea an al primei sale domnii în Moldova. Cutremurele de la începutul secolului al XIX
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
un banchet în cinstea celor ce îl încarceraseră. După ce i-a îmbătat pe toți, când nimeni nu mai era atent, el a coborât pe geam dintr-o cameră ascunsă. Evadarea a venit ca o surpriză atât de mare încât un cronicar contemporan l-a acuzat pe episcop de vrăjitorie. "Cronica anglo-saxonă" menționează că în 1097 regele William al II-lea a ordonat construcția unui zid în jurul Turnului Londrei; el a fost probabil făcut din piatră și a înlocuit palisada de lemn
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
în cruciadă. Pipe Rolls consemnează 2881 lire, 1 șiling și 10 pence cheltuiți la Turnul Londrei între 3 decembrie 1189 și 11 noiembrie 1190, din cele circa 7000 de lire cheltuite de Richard pentru construcția de castele în Anglia. Conform cronicarului contemporan Roger din Howden, Longchamp a săpat un șanț în jurul castelului și a încercat fără succes să-l umple cu apă din Tamisa. Longchamp era și conetabil al Turnului și a efectuat lucrări de extindere în timp ce se pregătea de război
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
de credință. Cruciadele au devenit pretexte pentru cucerirea de teritorii și grandoare. A patra cruciadă (1204) s-a îndepărtat atât de mult de scopul inițial (recucerirea Ierusalimului), încât s-a angajat în asedierea și capturarea unui oraș creștin: Constantinopol. Potrivit cronicarului Ernoul, veștile înfrângerii au cauzat moartea papei Urban al III-lea, din cauza șocului. Bătălia, și mare parte din contextul conflictului, sunt relatate în romanul "Frații" de Sir Henry Rider Haggard. Deși bătălia însăși nu a fost prezentată, rezulatul, inclusiv execuția
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
portughez sau castilian. "Amadis de Gaula" ne ofera imaginea cavalerului perfect. Ucigătorul de monștri și de ticăloși, îndrăgostitul statornic și timid care iubește, după tipicul "cântecelor de dragoste", o tânără față, Oriana. Secolul XV În această perioadă regăsim și câțiva cronicari, printre care, Fernăo Lopes. În operele sale este ilustrata istoria Portugaliei. De origine modestă, de profesie notar, funcționar superior la Torre de Tombo începând din 1418, Fernăo Lopes este însărcinat de Don Duarte să "„pună în cronică”" istoria strămoșilor săi
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
la zidul Hexamilion, pe care îl reconstruiseră cu atâta optimism. Oastea turcească a ajuns în fața zidului la 27 noiembrie. După o luptă aprigă, Constantin a trimis un sol la sultan să-i propună condițiile păcii. Acesta era Gheorghe Chalcocondil, tatăl cronicarului de mai târziu Laonic. Murad n-a vrut să trateze: l-a aruncat pe mesager în temniță și a cerut ca zidul să fie demolat fără întârziere. Constantin a poruncit oamenilor săi să-și instaleze posturile pe toată lungimea zidului
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
fi luat asupra sa săvârșirea unei ceremonii de încoronare, în una dintre biserici. Titlul de împărat al romanilor i-a fost conferit lui Constantin Paleologul într-o ceremonie civilă, probabil în palatul despoților, la 6 ianuarie 1449. Din acest motiv, cronicarul Ducas subliniază că el n-a fost niciodată încoronat ca împărat și-și exprimă convingerea că Ioan al VIII-lea a fost ultimul împărat al romanilor. Existau precedente istorice pentru o asemenea practică. Împăratul Manuel I Comnenul fusese proclamat și
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
înfuriat când turcii și-au pus caii și animalele de povară să pască pe pământul lor și să le distrugă recoltele, chiar când se apropia vremea secerișului. Sultanul și-a întors trupele asupra sătenilor și a omorât 40 dintre ei. Cronicarul Ducas credea că acest episod a declanșat conflictul care avea să se încheie cu nimicirea bizantinilor. Incidentul l-a provocat pe împărat să-i facă sultanului o declarație formală de război. El a închis porțile Constantinopolului și i-a aruncat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
bizantinilor. Incidentul l-a provocat pe împărat să-i facă sultanului o declarație formală de război. El a închis porțile Constantinopolului și i-a aruncat în temniță pe toți turcii aflați înăuntru. Acțiune inutilă: după trei zile, i-a eliberat. Cronicarul turc Tursun bei spune o poveste oarecum similară, despre o încăierare între niște ciobani și un grup de oșteni turci. Cei din oraș au crezut că începuse războiul și au zăvorât porțile. Câțiva dintre comandanții sultanului, care merseseră într-o
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
puțin decât arestarea și transformarea lor în martii. Este greu să fim siguri de sinceritatea lui Constantin când acesta pleda pentru unirea Bisericilor, în chiar inima lumii creștine ortodoxe, deși știa bine că restul acelei lumi o refuzase cu dispreț. Cronicarul Ducas credea că devotamentul împăratului față de unire nu era decât o prefăcătorie. Ioan Eugenikos îi amintise de refuzul neclintit al tatălui său, Manuel al II-lea de a-și compromite ortodoxia de dragul salvării imperiului. Dar Constantin avea înainte exemplul fratelui
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
triumf, ca pe un trofeu, când s-a întors la Adrianopol. Evident, acest detaliu înspăimântător a fost pus în circulație, printre supraviețuitorii din Apus ai cuceririi, la o dată mai timpurie. El avea să fie cules și prelucrat, mai târziu, de cronicarii bizantini Ducas și Chlacocondil. Un neguțător florentin pe nume Jacopo Tedaldi, care luase parte la apărarea cetății și scăpase cu o corabie venețiană imediat după cucerire, a înregistrat tristul fapt că împăratul fusese ucis și a adăugat: Unii spun că
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
și am înfrumusețat-o și am isprăvit-o și am miluit-o cu sate și cu metoace"". Din acest document rezultă că domnitorul dăruise un sat chiar în ziua sfințirii bisericii, presupusă de Nicolae Stoicescu a fi chiar data documentului. Cronicarul Grigore Ureche menționează în Letopisețul său că Petru Rareș a început construirea Mănăstirii Probota în anul 1528, ridicând-o până la jumătate în prima sa domnie și săvârșind-o în a doua sa domnie (""Pre acéle vremi Pătru vodă au urzit
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
din Poiana Siretului, adăugându-i sate noi și înzestrând-o cu odoare de preț. Ctitoria rareșiană a devenit necropolă voievodală. În septembrie 1546, domnitorul Petru Rareș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el. Acest moment este relatat astfel de către cronicarul Grigore Ureche: ""Pătru vodă fiindu bătrân de zile și căzându în boală grea, au plătitu datoriia sa, ce au fostu dator lumii și s-au săvârșit septemvrie 2, vineri, la miiazănoapte și cu cinste l-au îngropat în mănăstire în
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
1545), o fetiță, Vasilica (+ 1569), marele vistiernic Stroici și alți membri ai familiei sale. Grigore Ureche menționează înmormântarea în biserică la 7 aprilie 1548 a hatmanului Vartic, căruia i s-a tăiat capul din porunca lui Iliaș Rareș. După cuvintele cronicarului, ""și în domniia lui, sâmbătă după Paști, au tăiat capul lui Vartic hatmanul în târgu în Huși și l-au dus de l-au îngropatu în mănăstire, în Pobrata, în anii 7056 (1548) aprilie 7"". Cercetările arheologice au dus la
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Moldovei se află sub suzeranitatea Imperiului Otoman, iar Bugeacul era ocupat de turci. Acolo se află o cetatea construită pe o stâncă, la poalele căreia curgea un parau. Denumirea să provine de la cuvintele turcești "Tătar Pınar", în traducere „fântână tătarului”. Cronicarul Miron Costin (1633-1691) menționează ruinele cetății în cap. V "Aicea vine rândul să pomenim de cetățile ce se află aicea în țară la noi" din cronică să "De neamul moldovénilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor" (aproximativ 1687) în
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
Autoritățile comuniste au acceptat să-i acorde pașaportul numai cu condiția de a nu se vedea la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiții, a renunțat la pașaport și la călătorie. Căsătorit cu actrița Irina Năjejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nădejde, a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban. Jules Cazaban este înmormântat la Cimitirul Bellu din București. A fost distins cu titlul de Artist Emerit. Articole biografice
Jules Cazaban () [Corola-website/Science/309451_a_310780]
-
revăzută și mult adăogită”. De asemenea, a publicat mai multe articole despre Iași în revistele vremii: A rămas în manuscris lucrarea monografică "Iașul - leagăn al unirii tuturor românilor, 1916-1918", datată 1936. Ziaristul Ionel Maftei i-a dedicat lui N. A. Bogdan, „cronicarul Iașului autentic”, câteva pagini în volumul II din "Personalități ieșene" și Aurel Leon în "Umbre" (vol. IV). N. A. Bogdan a publicat un număr mare de articole în domenii variate, semnate cu numele propriu sau cu pseudonimele Basile N., Cezar, Clio
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]