8,674 matches
-
internaționale, organizarea a numeroase reuniuni științifice în specialitate (congrese, simpozioane, sesiuni științifice, conferințe naționale), la Iași și Agigea. Stimate dle coleg și prieten, Prof. dr. Gh. Mustață, V-am prețuit în timpul în care am lucrat împreună, marcați de-o misiune delicată și de mare răspundere pentru învățământul universitar românesc, Vă stimez și apreciez în continuare motivat de excepționalele realizări didactice, științifice - amintesc doar cele 16 volume apărute în diferite edituri și manageriale, dobândite printr-o neostoită, inventivă și stăruitoare muncă. Vă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
este că, după ce am identificat calomniatorul, m-ai interogat timp de două ore cu metode demne de KGB...". Iată în ce s-a transformat, desigur parțial, idealul meu stendhalian... Diplomația ca experiență nesperată Numărul acelora ce se pronunță în probleme delicate de diplomație practică este considerabil, deși, în marea lor majoritate, dacă nu chiar în totalitatea lor, participanții la aceste dezbateri de fapt nu au habar care este obiectul precis al temelor în discuție, care sunt parametrii subiectului invocat și după ce
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pe chelnerul, servind la masă și obținând, în felul aceasta, câte o fotografie cu fiecare din personalitățile participante la dejun, grăbindu-se apoi să le etaleze pe pereții stabilimentului său. Problema dineului oferit de primul-ministru părea să fie mult mai delicată și complicată. La întrebarea cu privire la cașrut 4, șeful protocolului mi-a răspuns, încântat și sigur de sine, să nu am nicio grijă, fiindcă dispune de consilierea unei persoane extrem de competente în materie. "Știm", a continuat triumfător omul meu, "că nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
însuși faptul de a fi fost ținută. Însă partea interesantă a început atunci când, răspunzând cuvintelor de salut spuse de acad. Nicolau și mesajului politic stereotip prescris musafirului de mandatarii săi, președintele Shazar s-a aventurat total debusolat în direcții politice delicate, evocând idei și propuneri cu totul nelalocul lor. În timp ce Shazar vorbea, directorul Sectorului meu din minister mă privea îngrijorat, trimițându-mi semne vădite de disperare. Sesizând dificultățile în discursul lui Shazar, am hotărât pe loc să nu traduc spusele sale
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
remarcat neutru pe cele două asiatice și am constatat că sînt două haplea ce n-a văzut Parisul. Nu am fost impresionat de ele ca femei, ci doar de imensele cantități de hrană care încăpeau în pîntecuțele lor mici și delicate, ascunse în niște corpușoare ca niște trestii. Amabilitatea și zîmbetele lor nu diminuau frica mea de a invita la o masă două așchii asiatice, capabile să-mi mănînce și părul din cap. Momente pline de haz am trăit și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acela micuț, martor al nenumăratelor capturări de convoaie de nave în drum spre Europa, purtătoare de comori inestimabile. Legile piraților, nescrise, prevedeau uciderea tuturor, în bloc, ca să nu rămînă nici un martor. Briza mării însă, acolo, pe acel fotoliu, mă mîngîia delicat și îmi susura la ureche poveștile acelor locuri și ale acelor timpuri, povești ale unor oameni teribili, ucigași sau uciși, cu morala animalică "ucide sau vei fi ucis". Mă puneam în rolul unui judecător imparțial, obligat să dea o sentință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Europa trimitea nave militare cu scopul de a ucide toată suflarea golfului și nu de puține ori chiar a reușit s-o facă. Doar Villa Blanca n-a murit și a rămas un martor mut. Briza aceea, care mă mîngîia delicat, îmi susura la ureche, neutru, povești pe care le receptam fără șocuri emoționale. Capcana Piraților era o capcană atît pentru convoaiele spre Europa cît și pentru pirați, reprimați și ei necruțător de Europa și de aceea mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu pămînt. La Odesa au murit 90.000 de români. Lacrimi?! Nu, nu mai curgeau lacrimi, nu mai era loc și pentru lacrimi, eram de piatră, eram care pe care. Înțelegi?! Nu, răspund și încep a plînge. Plînge și Herman. Delicat, mă mîngîie pe cap. Nebunii Lăudăros mai era Dumitru Ciuraru ăsta! În toate poveștile lui, el era eroul pozitiv. Deștept, viteaz, om care nu știa ce-i frica. Nu mai spun ce succes avea la femei. Pe o coastă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
burtici. Unele fine, subțiri de tot, care încep a forfoti și la un pahar de lapte. Altele mai din topor, care n-au probleme nici cu salamul vînăt, nici cu apa din Dunăre. Mă rog, fiecare cum și-a dresat delicatul rezervoraș. Unele burtici primesc rachiu de 80ș și n-au probleme cu arderea pereților, mucoaselor. Altele țin regim foarte strict și acidul tot își face de cap, găurind sclifositul lor stomac. În ceea ce privește substanțele toxice, toleranța la ele diferă de la individ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
alt efect decît acela de a fi și mai frumoasă. În sat plouase și glodul și-a intrat în drepturi și atunci am văzut ceva nemaipomenit. Katia și-a scos pantofii și mergea desculță pe ulițele satului. Piciorușele ei frumoase, delicate, cu pielea subțire chiar și pe talpă, înfruntau noroiul cît se poate de natural. Eu (probabil și alții!) aș fi fost gata să port superba rusoaică în brațe, chiar fără nici o recompensă. Doamna Haldan se dusese după soțul său, casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pete negre inundîndu-i fața, a fost un mare ticălos, ca să nu-i spun bandit la drumul mare. Prin anii de după război, trecînd drept om de cultură dedicat trup și suflet marii Uniuni Sovietice și Partidului, a primit o sarcină extrem de delicată. Cernescu trebuia să inspecteze toate bibliotecile boierilor și burghezilor și să colecteze prin confiscare tot ce era "conform cu doctrina partidului și marilor eliberatori". Pentru biblioteca partidului. Restul trebuia distrus, sau pus în depozite mucegăite. Om de cultură pe bune, Cernescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
caracul. Cînd fumul semnala viață prin acel paradis, în general pustiu, se putea vedea și o pereche de pămînteni trecuți de prima tinerețe. Se remarca un fel de ritual, un fel de întrecere în serviabilitate, în politețe și în gesturi delicate. Bărbatul, cărunt bine dar cu pielea încă tînără pe față, ținea un castronel pe care îl oferea cu mare afecțiune femeii. Aceasta, cu două degețele fine, lua o mură imensă și, după ce îl servea direct în gură pe bărbat, mînca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mare afecțiune femeii. Aceasta, cu două degețele fine, lua o mură imensă și, după ce îl servea direct în gură pe bărbat, mînca și ea una. Buzele femeii deveneau pe alocuri sîngerii. Gurița ei micuță nu putea mesteca mura întreagă fără delicate scăpări din sucul roșu aprins. Cu gesturi naturale, firești, bărbatul prelua puțină culoare sîngerie și pe buzele sale. Atingerile erau necalculate și nimeni n-ar fi considerat că era vorba de un sărut. Un suflet delicat însă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mesteca mura întreagă fără delicate scăpări din sucul roșu aprins. Cu gesturi naturale, firești, bărbatul prelua puțină culoare sîngerie și pe buzele sale. Atingerile erau necalculate și nimeni n-ar fi considerat că era vorba de un sărut. Un suflet delicat însă ar fi fost convins că acolo, în peisajul acela semisălbatic, s-a consumat cel mai senzual sărut din lume. Fumul ce se ridica spre cer nu mai era risipit în cele patru vînturi de curenții bezmetici care bîntuiau pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de plecare. Se îmbrățișează prelung. La final se zîmbește și lacrimile oprite dau strălucire ochilor. Pa. Pa. De lîngă mașinile parcate undeva, în pădure, își transmit bezele. Începe iarăși Marea Așteptare. Mona my love O iubeam pe Mona. Corpul ei delicat, trăsăturile fine, mersul plin de importanță și ocheadele fără perdea mă fascinau. Mona era mai delicată, mai dulce, mai nobilă decît cea mai fină "porumbiță". Încercam s-o ajut cînd era în necaz și primea ajutorul meu cu demnitate. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pa. De lîngă mașinile parcate undeva, în pădure, își transmit bezele. Începe iarăși Marea Așteptare. Mona my love O iubeam pe Mona. Corpul ei delicat, trăsăturile fine, mersul plin de importanță și ocheadele fără perdea mă fascinau. Mona era mai delicată, mai dulce, mai nobilă decît cea mai fină "porumbiță". Încercam s-o ajut cînd era în necaz și primea ajutorul meu cu demnitate. Am încercat s-o ating, dar reacțiile ei îmi tăiau orice elan. Mă supăram puțin, nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
venea aproape zilnic la noi, mă căuta și mă bucuram cînd mă găsea singur acasă. Îmi dădeam seama că simpatia era reciprocă, dar nu mă lăsa în ruptul capului să o ating, să pun puțin mîna pe corpul ei fin, delicat. Gulerașul negru pe gîtul ei suplu era parcă desenat de un copil și-i stătea nemaipomenit de bine. Un șic de care ea parcă nu-și dădea seama. Într-o zi i-am pus gînd rău Monei. Am zis, fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mona și ea se îndepărtează, panicată puțin. Mi-o fi citit gîndurile ascunse? O servesc, ca de obicei, cu ceva bun, dar sînt refuzat categoric. Vicleșugul meu mi se pare hidos și am mustrări de conștiință. Mona e un suflețel delicat și este atît de fragilă! Doar aș fi mîngîiat-o puțin, nu i-aș fi făcut nimic rău. Ceva însă mă îmboldea să insist în stratagema mea, s-o prind, s-o dezmierd puțin și apoi, generos, s-o las în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și mai mult pe părinții ei și aceștia își dublau efortul pentru a-i crea durere. Floricica se atașa de animale mai mici, puișori de găină, mieluți sau purceluși. Îi mîngîia gingaș, îi ținea în brațe și chiar îi săruta delicat. Cînd tatăl i-a smuls berbecuțul din brațe și a obligat-o să-l țină ca să-l taie, fetița s-a împietrit și n-a plîns. Cînd însă a încercat s-o facă să și mănînce din acesta, fetița a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
abia vizibilă. Mohor uscat, păiuș și alte buruieni șfichiuiau frumoasele picioare ale doamnei Cepoi. Trebuia să-mi fi luat pantaloni, se tînguia întruna. Lasă și tu acum mofturile, știi că-i plac picioarele tale. Numai că hărțuiala continuă a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a zgîriat și iritat totul de parcă ar fi suferit de psoriazis. Moș Cazacioc i-a zărit și privea interesat cum cei doi înotau greoi la deal. Îi primește zîmbind larg și oarecum zeflemitor. De ce n-ați venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Doar că acolo, la bac, a fost doar o apreciere a unei realități. Dar a nenorocit-o. Nu mai poate da în vară admiterea la facultate. Mă uit la frumusețea aceea de femeie. Buzele sînt aproape albe și dințișorii aceia delicați îi văd drept carnasieri de jivină. Neîncrezător, m-am dus la o clinică din Iași. De acolo, de la fata aia superbă, n-am mai luat rezultatele. Doctorul, jovial, m-a anunțat telefonic că nu-i nimic grav. După 35 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apro piindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate se spînzura cu ea și scăpa cartierul... La solist se asociază niște balabuste care rag mai delicat și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui un glonte, să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era cît și al europenelor noastre de mare. Am rămas contrariat de farfuriile acelea, mari cît roata carului, pline pînă aproape de tavan și din acest motiv prelungesc micul dejun. Asiaticele îmi zîmbesc și apoi atacă ușor căpițele din farfurii. Mănîncă delicat și extrem de eficient. Îți dau impresia că abia ating mîncarea și că ce este în farfurie este pentru generațiile viitoare. Mai beau o gură de cafea, mai scormonesc cu furculița în farfurie și, cînd îmi arunc ochii în farfuria fetei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
auzit. În țara lui Pericle (II) Buricul pămîntului Mîine aveți o zi liberă, domnule primar, unde doriți să mergeți? La Delphi, Dimitri. Să plecăm mai de dimineață. Dimineața este momentul cel mai plăcut la Silver Bay. Briza mării te mîngîie delicat, cu o infinită atenție să nu te bruscheze, nici termic, nici fizic. Valuri ușoare se succed după un cod știut de milenii și marea capătă culoarea albastru negru. Pescăruși izolați își încearcă norocul dar ratează prea des. Țipă însă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]