7,688 matches
-
analizele sale Marx ar fi ținut cont că lumea despre care vorbește are în spatele său aproape 4000 de ani de proprietate privată, probabil că discuțiile se purtau pe alt ton. De altfel credem că este imposibil ca Marx, care face dese trimiteri la istorie și evenimente istorice să nu fi știut sau să nu fi intuit caracterul extrem de puternic, intens, istoric, legat de civilizația umană în sine, al proprietății private. Ideea că într-o zi omul va renunța la proprietatea privată
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
topindu-se. Eu nu mai pot garanta atenția instituțională necesară pentru a fi duse la bun sfârșit. Pe de altă parte, sunt alte proiecte care au ajuns la maturitate în acești doi ani. Lumea uită, de exemplu, de Sommet-ul Francofoniei. Desele crize care au avut loc în anii din urmă au arătat că, dacă ai o perspectivă cât de cât creativă asupra a ceea ce poate face ministerul, el este suficient de flexibil pentru a duce planurile la bun sfârșit fără costuri
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Unite, de la o soluție care să favorizeze o ofertă de autonomie substanțială, este poziția Belgradului, de exemplu, până la aceea de a oferi independența, condiționată sau nu, provinciei Kosovo. Poziția noastră, pentru că revin la acest lucru, este, așa cum a fost în dese rânduri menționată, marcată de câteva puncte fixe. Primul lucru pornește din Actul Final de la Helsinki, din 1975, inviolabilitatea frontierelor. Cu alte cuvinte, nu vrem ca frontierele să fie în vreun fel schimbate. Dorim ca o soluție, indiferent de felul în
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
grindul Plantației (grindul Chituc); - la sud, grindul Plantației, limită sudică a lacului Sinoie, plantațiile din zona de nord a localității Vadu, limită sudică a lacului Tuzla; - la vest, malul vestic al lacurilor Tuzla-Nuntasi, malul vestic al lacului Istria, zona "Movilele Dese" apoi limită zonelor palustre până la movila Sinoie (punctul "la Stâncă") și, în continuare, pe malul vestic al lacului Zmeica și al lacului Golovita (capul Negru) și malul vestic al lacului Ceamurlia până în dreptul localității Ceamurlia de Jos. 3.11. Lacul
HOTĂRÎRE Nr. 248 din 27 mai 1994 pentru adoptarea unor măsuri în vederea aplicării Legii nr. 82/1993 privind constituirea Biosferei "Delta Dunării". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110823_a_112152]
-
prin pierderea speranței nu putea fi pus în contul "îndoctrinării marxiste sau a celei religioase", cum sună chiar o formulă asociativă a lui Pintilie!) are forța de a scrie fraza, apărută, în '88, la Cannes, în caietul aniversar de la Quinzaine des réalisateurs: ATÎTA TIMP CÎT VOI FI ÎN VIAȚĂ, PARIUL LOR NU E DEFINITIV CÎȘTIGAT" P.S. îmi fac o datorie de onoare din a-mi anunța cititorii că, începînd cu acest număr, dispar "de bună voie și nesilită de nimeni" din
Pintilie și șapte discuri de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12522_a_13847]
-
Albul varului îi dă o strălucire aparte, noblețe și rafinament, un soi de dulce austeritate. Enescu a venit aici timp de douăzeci de ani, pînă în 1946, cînd a plecat definitiv în Franța. Și tinerețea l-a legat de Sinaia, desele invitații la Castel, popasurile de aici, concertele susținute la Peleș sub protecția directă a Reginei Elisabeta (Carmen Sylva). La Luminiș, în anul 1927, Yehudi Menuhin a luat lecții de vioară timp de două luni cu George Enescu. "Mi-a aprins
Luminiș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12543_a_13868]
-
a fost pusă de Mihai Măniuțiu în scenă, o serie de alte întâmplări s-au legat, într-un fel sau altul, de "moștenirea" poetului dispărut. Pasiunea pentru coincidențe și pentru speculații a autoarei le-a țesut în plasa cu noduri dese a ficțiunii, prin care nimic nu trece neasumat și neinterpretat. În definitiv faptele, care țin de un "plan profund, invizibil" al existenței, care au, multe dintre ele, o anume doză de neverosimil și de miraculos nu trebuie judecate după valoarea
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
rugina de pe timp. V Deșteaptă-te văduvă scăldată-n lacrimi Din vremuri apuse pe vecie Aud cum nechează în tine Vechea-mi ardoare Iapă de montă mândră și nărăvașă Pe care nici un Cal Troian nu a putut-o seduce Ploaie deasă de muselină Ce-mi absoarbe precum un giulgiu rușinea Oază nobilă De stranii polenuri fecundată Noapte pregătită să zămislească ziua în care voi abate siniștrii pegași Pentru a-mi elibera EUL încă ținut ostatic.
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
sunt pe sfârșite. Ceață și vânt. Viața face o pauză, totul e oprit în loc, așa cum patinează roata nimerită într-o groapă. Și în cap se învârtesc încăpățânate cele două versuri: ,Spre-amiaza vieții ajuns, fără de veste mă pomenii într-o pădure deasă..." Beznă deasă de tot și nici o geană de lumină. Rușine, Jenia, să-ți fie rușine!... În cămăruța mică dorm cei doi băieți, Sașka și Grișka. Fiii tăi. Uite masa, pe ea se află o lucrare. Stai și scrii cu stiloul
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
sfârșite. Ceață și vânt. Viața face o pauză, totul e oprit în loc, așa cum patinează roata nimerită într-o groapă. Și în cap se învârtesc încăpățânate cele două versuri: ,Spre-amiaza vieții ajuns, fără de veste mă pomenii într-o pădure deasă..." Beznă deasă de tot și nici o geană de lumină. Rușine, Jenia, să-ți fie rușine!... În cămăruța mică dorm cei doi băieți, Sașka și Grișka. Fiii tăi. Uite masa, pe ea se află o lucrare. Stai și scrii cu stiloul. Uite oglinda
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
timpul de o mulțime de admiratori, de gruzinii din Moscova care tânjeau sublim după Tbilisi, și de alți intelectuali locali îndrăgostiți de Gruzia și de mireasma vinului de acolo băut fără opreliști. Două săptămâni Jenia a fost fericită, și pădurea deasă din amiaza vieții ei zbuciumate a prins culoare, martie a fost ca aprilie, cald și senin, de parcă s-ar fi aflat în orașul ăla îndepărtat, însorit, așezat pe Kura, râul sălbatic. Și-a găsit liniștea. Nu pentru că a fost fericită
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
pe culmile dealurilor, într-o dimineață, murmuram zglobiu "fluturaș nu mai ai aripioare, domnul conte ți le-a retezat...". O dată, de două, de nouă. Am auzit șuierul unui tren din 1895-1900, am văzut aburul ce despica, doar el, o pădure deasă, deasă, deasă. Și am privit. Într-un compartiment de clasa întîi, în clinchetul a două pahare de șampanie, se naște o poveste de iubire. O frumoasă americancă citește Anna Karenina. Și Tolstoi dă buzna peste ea. Cadetul Andrei Tolstoi, de la
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
culmile dealurilor, într-o dimineață, murmuram zglobiu "fluturaș nu mai ai aripioare, domnul conte ți le-a retezat...". O dată, de două, de nouă. Am auzit șuierul unui tren din 1895-1900, am văzut aburul ce despica, doar el, o pădure deasă, deasă, deasă. Și am privit. Într-un compartiment de clasa întîi, în clinchetul a două pahare de șampanie, se naște o poveste de iubire. O frumoasă americancă citește Anna Karenina. Și Tolstoi dă buzna peste ea. Cadetul Andrei Tolstoi, de la școala
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
dealurilor, într-o dimineață, murmuram zglobiu "fluturaș nu mai ai aripioare, domnul conte ți le-a retezat...". O dată, de două, de nouă. Am auzit șuierul unui tren din 1895-1900, am văzut aburul ce despica, doar el, o pădure deasă, deasă, deasă. Și am privit. Într-un compartiment de clasa întîi, în clinchetul a două pahare de șampanie, se naște o poveste de iubire. O frumoasă americancă citește Anna Karenina. Și Tolstoi dă buzna peste ea. Cadetul Andrei Tolstoi, de la școala militară
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
acțiune și operațiuni bancare, așa încât am sacrificat câte puțin din fiecare: când compun mă gândesc la dirijat, când dirijez scornesc proiecte manageriale. Cel mai rău însă îmi pare că am ajuns să scriu printre picături. Cu cât ploaia e mai deasă cu atât satisfacțiile sunt mai consistente; atunci când însă plouă rar, mă simt într-un fel frustrat. Pe de altă parte, faptul că sunt obligat să trăiesc sonor într-un spațiu pluridimensional s-ar putea să fie un avantaj, pentru că fiecare
Printre picături by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13669_a_14994]
-
acțiune și operațiuni bancare, așa încât am sacrificat câte puțin din fiecare: când compun mă gândesc la dirijat, când dirijez scornesc proiecte manageriale. Cel mai rău însă îmi pare că am ajuns să scriu printre picături. Cu cât ploaia e mai deasă cu atât satisfacțiile sunt mai consistente; atunci când însă plouă rar, mă simt într-un fel frustrat. Pe de altă parte, faptul că sunt obligat să trăiesc sonor într-un spațiu pluridimensional s-ar putea să fie un avantaj, pentru că fiecare
Printre picături by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13695_a_15020]
-
singure istoria. Noi am preferat să ieșim din ea, delegând-o unor manageri ticăloși, împinși înapoi în arenă de neconvergentele interese ale altor puteri, din a căror ciocnire ne-am asigurat continuitatea, virtute prioritară, poate, dar pretinzând adaosul altora. Cu dese căderi spre ultimul prag. Forța uitării a operat, apoi, dând fiecărui val de generații elanul de a se ridica, în acea necunoștință de cauză, curios dar verificat, urzitoare de energii. Ar fi fastidios și neproductiv să rescriem aici istoria prin
Pragul de jos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16606_a_17931]
-
a unei morți atît de declasate, încît apare ca o momîie caraghioasă, avînd în colțul gurii un chiștoc: "Să-i dăm acestei morți un nume cît mai viu/ să-i tragem peste moacă un colorat chipiu// Să-i țină umbră deasă și moale cozorocul/ să tremure-ntre buze Măria-sa chiștocul// să-i zicem dară Liru ori poate Tra-la-la// acestei morți cu ifos de-a fi ea viața ta// și să-nălțăm acolo în plin buricul mării/ catarg cu pînză dalbă
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
retras dinainte de la domnie, paraponisit, o cîntare de inimă rea, cît mai sînterăm în sud-est, și nu intrarăm de tot în Europa, că altfel nici nu am mai avea haz. Repertoriu, bogat. Greu ar fi să alegi... Țambalul toacă văzduhul des și mărunt. Acordionul, și el, își dezvelește dinții ca ai lu' nea Gogu. Și-ncet-încet, se atacă romanța din bătrîni: ADIO ȘI N-AM CUVINTE... Între iarmaroc și mahala, tot aceasta din urmă ni se pare mai duhlie, mai plină de
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
negre gene/ Ce tremură ușor/ Ca aburul de ploaie/ deasupra codrilor.// - Vreau să te văd, bărbate,/ Sau vino să mă vezi,/ E timpul coasei, iată,/ În ochii mei cei verzi.// Cosește, hai - ca iarba,/ Cu rouă și cu stea,/ Mai deasă și mai verde/ Să crească-n urma ta.” - Vreau să te văd; „Iubire! Tu, cea ocrotită / De dulcele luminii mirt, / Ca miezul unei sfinte azimi/ De coaja ei doar ocrotit. // Înconjurată de lumină, / Tu însăți din lumină vii. / Pre tine
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Eu am primit destul dar prea mult am greșit, Crezând că niciunei pierderi eu nu voi duce dorul Eu,care-am pierdut prea mult din câte am primit! Acum, când e târziu și drumuri se închid Durerile îmi par din ce în ce mai dese, Ce am făcut mai mult decât oricare individ Să pot să cer răsplata când soarta încă țese? Eu simt că e târziu ca să mai cer ceva Destinul s-a culcat, de mine prea satul Că cer și-acum, ce-am
GÂNDURI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349762_a_351091]
-
nenorociri cosmice ("Curînd sminteli s-or depana, curînd/ Ghemul de sînge ne va țese/ Cu patimă celui preadulce./ Vom fi covor adînc plîngînd/ Sub copita curvei crăiese./ Va ieși Scaraoțchi să-nfulece/ Din miezul soarelui, flămînd./ Vînt păgînesc cu grindini dese/ Mulți împărați are să culce/ În glod de beznă și putoare./ Ci mai apoi, ca bine să se-nsoare/ Largul pustiu cu pustia din gînd,/ S-o năpusti pe scîrnavul orînd/ Un nou, un groaznic soare"), alteori materia însăși iese în
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
pe semne de valul acestei gîndiri, dna Daniela Bartoș, doctor și ministru al Sănătății, s-a declarat de acord ca medicii să anunțe poliția dacă pacienții lor devin pericole publice la volan. Cred că nici dacă un schizofrenic cu crize dese ajunge în plină iresponsabilitate la doctor, pentru a i se plînge că vede purici pe parbrizul mașinii, medicul său curant nu trebuie să anunțe poliția. Tot ceea ce moralmente poate face e să netezească de urgență drumul spre balamuc al pacientului
Jurămîntul la poliție by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14320_a_15645]
-
secolului XX, proză de confesiune și de introspecție, și poate și altele. Entuziasmul venea din substanța umană care mustește sub întreaga experiență literară perindată pentru și în autor de-a lungul unui veac, din simplitatea și limpezimea scriiturii, din urzeala deasă a trecutului pe care se țese prezentul și care dă consistență ființei spirituale, din capacitatea de a citi realitatea exterioară și pe sine în mici amănunte și vibrații imperceptibile dar totodată și în mari sinteze detașate și critice. Titlul evocă
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
respingă atitudinea critică în numele unei creații căreia i se rezervă mutismul contemplației mistice." (p. 46). în acest fel se poate explica inclusiv inapetența pentru teorie în critica de întîmpinare, un gen oricum destul de discreditat, pe de o parte de prea deasa ei utilizare ca armă, pe de alta, de asimilarea opiniei critice "cu negația și chiar cu o atitudine potrivnică intereselor culturii naționale": "Critica dusă cu luciditate (nu cu patimă), pînă la capăt, adică pînă la imaginația consecințelor, reprezintă o probă
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]