9,274 matches
-
demonii sunt îngeri de geniu... ceilalți cari au rămas în cer sunt cam prostuți. - Dar bine, tată, n-o s-alerg eu după el, zise ea roșie ca focul. - Vrei s-alerg eu după el? - Ei, nu... - Ei da... Complimentele mele, domnișoară, zise Francesco repezindu-se spre ușă. L-ar fi oprit... nu-i venea la socoteală,... să nu-l oprească... nu se cădea. Ea nu făcu nimica, ceea ce era mai cuminte în cazul de față. Pictorul ieși zâmbind cu răutate, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acestuia scrisoarea Cezarei. / - Ei, ai de gând să zici ba? - Iată ce zic, răspunse arătând pe a sa. - Fă ce vrei, dar astăzi vino-n atelierul meu, căci tabloul mi-e gata. {EminescuOpVII 126} Plecară și veniră - la Cezara acasă. - Domnișoara Cezara, recomandă Francesco când intrară. - Cezara? murmură Ieronim uimit și se uită lung, serios, în fața rușinoasă și roșie a bietei fete. Ieronim se așeză în colțul unui divan și părea rău dispus... Francesco ieși; iar Cezara... s-aruncă la picioarele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
demonii sunt îngeri de geniu... ceilalți cari au rămas în cer sunt cam prostuți. - Dar bine, tată, n-o s-alerg eu după el, zise ea roșie ca focul. - Vrei s-alerg eu după el? - Ei, nu... - Ei da... Complimentele mele Domnișoară, zise Francesco repezindu-se [Și astfel se și repezi] spre ușă. L-ar fi oprit... nu-i venea la socoteală... să nu-l oprească... nu se cădea. Ea nu făcu nimica, ceea ce era mai cuminte în cazul de față. Pictorul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acestuia scrisoarea Cezarei. - Ei, ai de gând să zici ba? - Iată ce zic - răspunse, arătând pe a [scrisoarea] sa. - Fă ce vrei - dar astăzi vino-n atelierul meu, căci tabloul mi-e [i] gata. Plecară și veniră - la Cezara acasă. - Domnișoara Cezara, recomandă Francesco când intrară. Cezara? murmură Ieronim uimit și se uită lung, serios în fața rușinoasă și roșie a bietei fete. Ieronim se așeză în colțul unui divan și părea rău dispus... Francesco ieși, iar Cezara,.. s-aruncă la picioarele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a damei” ne trimit cu gândul nu numai la Caragiale, ci și la Bunavestire a lui Breban (unde Grobei constituie un soi de prototip al individului kitsch) sau la scenetele umoristice ale lui Ion Băieșu, din ciclul Tanța și Costel: ”«domnișoară Constanța, cred că am să trec mâine din nou pe la dumneavoastră, fiindcă azi nu am banii la mine. Vreți să-mi puneți de-o parte chitara asta?» Da’ mâine am liber, nu sunt aici» «cu atât mai bine dacă aveți
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
iubesc M-au deșteptat În raiuri cu glasu-i Îngeresc!” Există un Alecsandri galant, monden, productiv autor de dedicații, versuri ocazionale trecute În albume. Dedicațiile epuizează retorica luminii solare și a florilor. Într-un loc (Buchet) aduce elogii calului favorit al domnișoarei Măria Docan, numită și Mitica. CÎnd e mai filozof, Alecsandri scrie despre dorul de pribegie și laudă orele dumnezeite („Pe albumul domnișoarei Z.”). CÎnd albumul aparține unei tinere mame, poetul face elogiul maternității: „Alei, mîndre sorioare! Puteți voi a-mi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
albume. Dedicațiile epuizează retorica luminii solare și a florilor. Într-un loc (Buchet) aduce elogii calului favorit al domnișoarei Măria Docan, numită și Mitica. CÎnd e mai filozof, Alecsandri scrie despre dorul de pribegie și laudă orele dumnezeite („Pe albumul domnișoarei Z.”). CÎnd albumul aparține unei tinere mame, poetul face elogiul maternității: „Alei, mîndre sorioare! Puteți voi a-mi spune oare Ce-i mai bun În astă viață Ca iubirea de dulceață? Ce-i mai sfînt și mai alin Ca mama
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
îi zâmbi, apoi se întoarse și se îndepărtă. Simți o puternică nevoie să-l urmeze. Pantelimon se îndreptă spre masă și deschise telefonul mobil. Vocea îi era limpede, deși se auzea de foarte departe : — Ar trebui să vii până la reanimare, domnișoară. N-ai să crezi ce vizită avem... — Iacob Botez. Numele avea hazul lui. Iacob Botez, cel nebotezat, nu avea însă nicio vină, cel ce îi completase certificatul de naștere nu făcuse decât să urmeze instrucțiunile. Pruncul Iacob avea să poarte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de-a gata. Eu te radiografiez, adică fotografiez chipul morții tale... Te uiți și te împrietenești cu ea, o iei de gât și hoinăriți împreună pe străzi... Se apropie și bătu cu degetul peste triunghiul întunecat al piramidei nazale. — Da, domnișoară, ăsta e ! Te felicit, dragoste la prima vedere... Cum ți-ai dat seama ? După dantură... Are toți dinții din față sparți... N- ar fi trebuit neapărat să muște din asfalt ca să știe că nu e o portocală... Cosmina se uită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
indiferența și răceala lor e o prietenie veche. Să nu bârfești pe unul către altul când se ceartă, că se uită foarte urât. - Mă rog, întrebă Pomponescu, unde dispare Ioanide? - Cine știe?! se hazardă Gulimănescu. L-am zărit odatăcu o domnișoară. - Lucrează, domnule, îi luă apărarea Gaittany, merge prin provincie, unde construiește. - Cum era fata? chestionă madam Valsamaky. - Înaltă, subțire, cu ochii foarte albaștri. - E Pica, fata lui, identifică madam Valsamaky. - Eu l-am văzut, vorbi Hagienuș tremurîndu-și fălcile deplăcerea delațiunii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sultana în modul cel mai simplu, însă mie îmi placi tu. Ioanide avu o tresărire pe fața sa în general imperturbabilă și aruncă o privire anxioasă spre ușă. Limbajul acesta pasional și direct, acum mai brutal ca oricând, îl surprindea. - Domnișoară Sultana, încercă el să dea convorbirii o ținută oficială, nu uita că sunt prietenul domnului Manigomian și ca atare unul care mă preocup de viitorul dumitale. Cum pot să-ți plac eu, mon Dieu?1 Vrei să râzi, aha, glumești
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nutreau gânduri matrimoniale, dar că era încredințat că amândoi împărtășeau aceeași concepție de viață. Termenul "concepție" îmbăta în mod învederat pe tânăr, care trăda satisfacția intimă de a-l profera. - Cum, bre, tresări Ioanide, și dacă domnul Gavrilcea aldumitale și domnișoara Pica au concepția coabitării libere, tu nu te amesteci? Tudorel, lăsând puțin pleoapele, cu un zâmbet ce i se păru lui Ioanide foarte echivoc, spuse: - Ce drept avem să ne amestecăm în viața altora? "Să știi, bănui arhitectul, că ipochimenul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alte manifestații. Nici Pomponescu nu aștepta mai mult, deoarece gesturile extraordinare îl speriau, obligîndu-l la reacții pentru care nu se simțea apt. Acest mod lin de audiență îl mulțumi și deci trecu mai departe la demonstrația orală: - În viața noastră, domnișoară Ioana (un fel de a vorbi allui Pomponescu, căci Ioana nu era domnișoară), a oamenilor mai maturi și cu responsabilități (aci Pomponescu râse, ironizîndu-se singur amabil și indicând astfel greutatea în care se afla el, ca om de vază, de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obligîndu-l la reacții pentru care nu se simțea apt. Acest mod lin de audiență îl mulțumi și deci trecu mai departe la demonstrația orală: - În viața noastră, domnișoară Ioana (un fel de a vorbi allui Pomponescu, căci Ioana nu era domnișoară), a oamenilor mai maturi și cu responsabilități (aci Pomponescu râse, ironizîndu-se singur amabil și indicând astfel greutatea în care se afla el, ca om de vază, de a-și descoperi unele slăbiciuni), vine un timp în care sufletul încă tânăr
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai aruncă ochii furtiv în direcția străzii, în cele din urmă își vîrî brațul subțire pe după brațul arhitectului. - Vom face, spuse Ioanide, o apariție senzațională, eu la braț cu tine. De când visez să mă plimb de braț cu fiica mea, domnișoara Pica Ioanide. Cred că mă prezint foarte bine și nu te fac de rușine. Cu mâna dreaptă arhitectul voi să-și îndrepte pălăria, dar dădu de șapcă. Atunci și-aduse aminte că era în costum de lucrător și admise în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ștrengăresc, arătîndu-i-o. Însă Tudorel rămase insensibil, distrat, și arhitectul avu chiar impresia unei ușoare ironii în ochi, care voia parcă să spună: Tata e un afemeiat, se ține de lucruri neserioase!" La o stație, o ceată întreagă de doamne și domnișoare salută plecarea unor călători care se suiră în tren. Ioanide iar făcu cu cotul lui Tudorel, căci văzuse vreo două foarte drăguțe. Fusese observat cum stimulează pe Doru, și fetele, care înțeleseseră interesul lui Ioanide, măgulite în fond, râseră cordial
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
băiatului ăsta mă înspăimîntă." Ioanide era un om care, o dată hotărât într-o direcție, mergea drept înainte. A doua zi se duse la Prefectura Poliției și întrebă dacă s-a făcut pașaportul domnului Tudor Ioanide. - Dar l-a ridicat! zise domnișoara care consultase registrul. - Așa, prea bine, mulțumesc! salută amabil Ioanide. Apoi dădu un telefon lui Gaittany, care lipsea din București numai trei zile pe săptămână, făcând week-end la fermă (nu se ducea niciodată la stațiunile climaterice din țară, ci numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
agresor și victimă aproape din distracție, fără a fi târât de vreo pasiune. Tocmai această întîmplare îl făcu atent asupra stridenței aparente a purtărilor sale într-un timp când era profund plictisit de probleme serioase. Interior, hotărârea lui fu luată. - Domnișoară Sultana, zise el, introducând cu maxim deblîndeță pe "domnișoară", ți-am spus adineauri că-mi placi. Într-adevăr, mai mult decât crezi. Totuși, trebuie să-ți spun mai degrabă: Mi-ai place! - Cum vine asta? - Mi-ai place dacă în afară de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
târât de vreo pasiune. Tocmai această întîmplare îl făcu atent asupra stridenței aparente a purtărilor sale într-un timp când era profund plictisit de probleme serioase. Interior, hotărârea lui fu luată. - Domnișoară Sultana, zise el, introducând cu maxim deblîndeță pe "domnișoară", ți-am spus adineauri că-mi placi. Într-adevăr, mai mult decât crezi. Totuși, trebuie să-ți spun mai degrabă: Mi-ai place! - Cum vine asta? - Mi-ai place dacă în afară de gustul meu personal ne-arda un ajutor condițiile obiective
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de iubire pune între tine și mine un timp considerabil. Pica îți face concurență. - Presupunând că ai fi liber și cu o fată, n-ai putea să tecăsătorești? - Mi-e teamă că nu. - Ce logică absurdă! Cine-ți interzice? - Pudoarea, domnișoară Sultana. Mi-e rușine de Pica. - Dar Pica dumitale, pe câte am auzit, iubește pe cineva,se va căsători. - Nimic mai firesc. O fată poate avea pasiuni. Tatăl nu. Exemplul meu, sau falsa mea reputație, ajutată de accidente ca acela
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nimic suspect nu plutea în aer. Arhitectul luă o ținută sigură și privi pe cele două femei cu un zâmbet extraordinar de autoritate. - În fine, bine c-ai venit! zise el Ioanei. Iți prezint pedomnișoara Sultana, fiica prietenului meu Manigomian. Domnișoara este Ioana, amica mea din copilărie, fata doamnei Valsamaky-Farfara, care mă hrănește pe șantier. În fond, amândouă sunteți tinerele mele prietene. După ce-și dădură mâna bărbătește, Ioana se așeză și ea de partea cealaltă a mesei. - Închipuie-ți, spuse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioana, amica mea din copilărie, fata doamnei Valsamaky-Farfara, care mă hrănește pe șantier. În fond, amândouă sunteți tinerele mele prietene. După ce-și dădură mâna bărbătește, Ioana se așeză și ea de partea cealaltă a mesei. - Închipuie-ți, spuse Ioanide, domnișoara Sultana a fost înEgipt și mi-a adus un angajament oriental. Se pare că sunt mai prețuit în străinătate decât în țară. Ce zici, Ioana, să mă duc? - Eu una m-aș duce! răspunse Ioana. - Vezi că am dreptate? se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Îmbrăcat cum era, cu căciula pe cap, se așeză pe o margine de scaun, lăsând capul în jos ca un copil vinovat. - Ce e cu tine, Hergot? Ce-i echipajul ăsta? (De observatcă Hergot nu concediase sania.) Doctorul suflă greu: - Domnișoara Pica a plecat de la noi. - Cum așa, tresări Ioanide, de cînd? - De alaltăieri seară! - De ce nu mi-ați spus îndată? - N-am știut unde s-a dus, am crezut că s-a întors aici.Acum Tudorel zice că nu e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lor era nu de a prinde pe Gavrilcea, ci de a-l împușca. Mare le fu surpriza când, după o destul de lungă așteptare, apropiindu-se prudent de locul unde îngerul arăta cu spada spre cer, găsiră trupul neînsuflețit al unei domnișoare de cea mai bună condiție, după înfățișare. Consternați, traseră corpul în cavou și căutară un semn de identificare. Fata nu avea poșetă, nimic asupră-i, plecase numai cu mantoul pe ea, în grabă. Cadavrul fu transportat dimineață la Morgă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
crease "un salon românesc din epoca lui Th. Aman", pe care-l petrecuse cu un preț impunător. Adoptând sistemul de a restaura și a completa cu piese noi, Sultana începea să facă concurență magazinelor de mobile de lux. Angajase o domnișoară întoarsă din Italia care făcea excelente copii de maeștri și falsuri, desenând și mobile, și cu ajutorul ei și al unui tapițer inteligent realiza interioare somptuoase, cu cachet de epocă. Cărțile vechi, fără interes pentru lectură, îmbrăcate în marochin și în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]