6,838 matches
-
Apoi l-a numit secretar la bibliotecă pe Jean Livescu. - Domnul care ne-a citit anunțul despre desfășurarea examenului de admitere! - Exact! Dumnealui a făcut multe pentru școală. Fiindcă bântuia scarlatina, cu aprobarea Ministerului, închise școala pentru dezinfecție, a văruit dormitoarele, a înlocuit toată vesela de la bucătărie. Sufrageria, dacă ai reușit la examenul de admitere vei vedea, îți va produce o impresie bună, arată bine când este aranjată. Și o noutate, la masă noi servim elevilor și personalului intern, din
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
unde se va stabili, se va căsători, va avea vreodată copii? Oare viitoarea soție pe unde-o fi, cine i-or fi fiind părinții? Dar până atunci trebuia să mai treacă multă vreme. După începerea școlii, primi un pat în dormitorul celor de clasa I - a. Nu întâmpină greutăți la asimilarea noțiunilor și a cunoștințelor noi, însă mereu la “Limba română“ nu se simțea în largul lui, probabil din cauză că ultimului învățător rus din Mateuți, nu i se putea cere prea mult
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
abia trezită la viață, i se așeză pe mână. O ridică, suflă ușor asupra ei apoi o lăsă să zboare, luată de o rafală de vânt. Era frumoasă viața, iubea copacii, plantele și toate gâzele primăverii! Pe-nserat, când reveni spre dormitor după plimbarea zilnică prin livada școlii, pe aleea cu castani o zări din nou pe fata de la bibliotecă. Era frumoasă, într-adevăr frumoasă! Părul blond închis, îi era strâns cu o panglică îngustă, avea ochi albaștri adânci, și vădea distincție
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
domnule doctor!” pornit de pe durerile răniților... Profesorul Zenit s-a Întors către mine și, cu un aer preocupat, m-a Întrebat: „Va rezista sergentul până la destinație? Tare aș vrea să trăiască!”... Începuse să ningă din nou. Ne-am retras În dormitorul nostru, ca să ne odihnim. Nu cred că au trecut douăzeci de minute și un vuiet de motoare grele se apropia cu repeziciune. Profesorul s a dus În camera unde ațipise colonelul, care odată cu aducerea răniților venise cu ordinul de a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a lăsat un bilet, pe pernă, prin care îi spunea că va lipsi două zile. După ce a citit biletul, ea s-a pregătit de călătorie: s-a îmbrăcat, a luat toți banii care erau în casă și a coborât din dormitor spre locul unde se afla orologiul. Îl cercetase dinainte și își făcuse o idee despre felul cum ar trebui să funcționeze. Văzu că, și de data aceasta, anul fixat era 1967. Trase de greutatea din cristal, așa cum îl văzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
ca și genitorul lui, s-a răzvrătit: "Te spun la miliție că asculți Vocea Americii". Cristoase, ce i-a făcut Iordan! Brăduț. Mă gîndesc des la el. Cu emoție, a inimii și a gîndului, cum ar spune Noica. Pe ușa dormitorului atîrnă un clovn puțin nătîng. Aduce cu el, de asta-l și păstrez acolo. Ce talent la imitat avea! Îl imita pe Iordan, o imita pe Etta, mama mea, o imita pe Liselle, maică-sa (femeile din vremea de dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reci, seci. Ochi cu pupile rotunde, oarbe, rostogolindu-se ca după un masacru suprarealist. Tano mă atinge pe obraz cu limba lui aspră și fierbinte, să mă trezească. Iarăși am lăsat deschisă ușa de la antret, iarășișiiarăși a putut ajunge în dormitor, lîngă pat, să-mi lingă lacrimile de pe obraz. Nu plînge, Iordanco, de ce plîngi? Am să-ți citez nu din Schopenhauer al vostru, ci din marele gînditor cu blană, domnul Osache (apocrif: Paul Auster). Domnul Osache zice că lumea e făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o scos, tu, Auricî? L-o scos, fă, că alholiștii au Dumniezău' lor. Dacă beau îmi e mai bine", o aprobă solistul de la "Vama Veche". Dialogul celor doi băietani a ajuns, inspirat tot de formația "Vama Veche" ("Suflă vînt în dormitoare,/ Mai e pîn' la liberare"), la armată. Ai făcut concentrarea, mă? M-am sustras. Ca să te sustragi trebuie să fii ins cu judecată. Doar proștii fac armata azi. Tu-i curentul mamii lui! scuipă șoferul. Rabla di mașînî nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ondulate. Sau o oglindă? Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală! "E pentru tine. Sper să.ți placă". Punctul, în loc de liniuță, îl deconspiră pe Rusalin Titlul: Lumină în noiembrie. Nu de, ci în. Întîi o să aprind focul în soba din dormitor. Nu-s pregătită să dau cu ochii iarăși de mine. Tano s-a strecurat în casă. Vezi? Eu nu te pot convinge să nu sari în pat. Pe Animal Planet, cîinele însoțitor știe tot. Cînd stăpîna intră în criză cardiacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum recipientul poposește exact în coș. Punct ochit, punct lovit, uite că te-am nimerit! Aproape că nu auzi întrebarea musafirului. - Se poate ieși prin spate? Îi făcu semn că da, întrebându-se cum ar reacționa dacă intrusul ar solicita dormitorul pentru câteva ore de somn fără vise. Poate că i-aș oferi și o pijama, de ce nu?Geamantanul rămâne aici, mie nu-mi trebuie. Bărbatul făcu un gest din care reieșea că luase o hotărâre definitivă și nimic nu-l
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și ieși din cadă. După ce se frecă bine cu prosopul - mare, roz, cu niște romburi albe, cumpărat de Lucia de la un târg, el ar fi vrut albastru, ea avusese câștig de cauză, un conflict incipient fusese stins în fașămerse în dormitor, deschise șifonierul și își alese o pereche de chiloți, albi, scoase dintr-o pungă șosetele, tot albe, apoi aruncă pe el un tricou inscripționat cu sigla celor de la Arizona Cardinals (căutase cu New England Patriots, însă nu avusese succes, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mare, Lucia? Eu, eu, eu!!! Femeia icni și izbucni în plâns. Magicianul, galant, îi oferi o batistă. Peste cinci minute, Lucia era într-un taxi, iar după alte zece încuia pe dinăuntru ușa apartamentului și se arunca pe patul din dormitor, plângând în hohote. * Privind în urma femeii, Magicianul fluieră laudativ în timp ce aceasta se apleca pentru a urca în taxi, apoi se îndreptă liniștit către un alt decor, al unui alt scenariu. Cursorul se mută către colțul din dreapta sus al paginii, se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Ina alintat, un pic tot le ai. - Că nu admit să faceți tot ce vă taie capul? Că vă sfătuiesc numai de bine, de asta? Se auzi ușa de la intrare. Venise Alex. Spuse un Sărut mâna, mamă, și intră în dormitor. Ina merse după el. - Ce ai, dragule? - Am venit să-mi iau niște hârtii. Nu ai văzut tu un dosar albastru? - E pe noptieră. Vezi că deasupra lui este o carte de-a mea. - Ce bine! Mulțumesc, Ina, nici nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de fericire, Olga merse în sufragerie, în camera destinată copiilor, în care tronau pe dulapuri fel de fel de jucării, în baie unde îi luă privirea cada bleu-ciel, chiuveta, totul, absolut totul, ca în cele din urmă să poposească în dormitor. Se așeză pe patul moale, rugându l pe Victor să ia loc lângă ea pentru că are de gând să-i facă o mărturisire importantă. Victor se conformă docil, așteptând ca Olga să i destăinuie marele ei secret. Cele câteva minute
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ea, cu atât e mai bună! - In nici un caz! îți cumpărăm o vioară nouă. Vei cânta până o să devină un instrument așa cum ți-l dorești tu, o vioară cântată. La finele lunii, o vioară de toată frumusețea se afla în dormitorul lui Mihăiță. Dintr-o cutie deschisă, capitonată cu pluș violet, îl privea un instrument de o frumusețe rară. Când se apropie de obiectul atât de dorit, chipul său se oglindi vesel în lemnul strălucitor al viorii. Stătu o clipă în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-le necesare fiindcă silabele se adunau anevoie pentru rostirea întreagă a cuvântului. Faptele relatate erau disparate, un fel de amestecătură asemenea legumelor dintr-un ghiveci călugăresc. Ina găsi că ar fi mai înțelept să-și sfătuiască soțul să meargă în dormitor și că discuția ar putea continua dimineață, gândind că atunci ea va fi cea care va avea cuvântul de început și de sfârșit. Alex își privi ceasul. Intui că nu are audiența ce s-ar fi cuvenit și replică: - Poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ironică. Sunt! Cvartalul acesta de locuințe mi-a dat foarte multă bătaie de cap. - Știu, dragule, știu, du te și fă nani și visează frumos că vin și eu acușica lângă tine. Dură doar câteva minute. Când ajunse ea în dormitor, Alex întorcea o ciurdă de porci cu sforăitul lui. Ina își luă o pernă și un pled și se culcă în sufragerie. Dimineață, Alex o găsi ghemuită pe canapea unde, desigur, somnul nu-i fusese deloc confortabil. - De ce m-ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Alex era acum un alt om. Proaspăt, cu gluma pe buze, tandru, un Alex din zilele lui bune, acel Alex pe care Ina îl adora ca soț, ca tată al copilului ei. Ce putea să-i mai spună!? Pendula din dormitor anunța că e timpul să plece fiecare la treburile lui: Mihăiță la școală, Ina la spital, Alex la un nou șantier care se afla deja în fașă, contractat încă înainte de terminarea complexului de locuințe din zona gării. Familia se împrăștia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
am dat numărul tău pentru că nu am Încă mobil. Nu-mi vine să cred că a sunat atât de devreme! Mă Întreb dacă asta o fi de bine sau de rău. Am luat telefonul și m-am strecurat afară din dormitor, Închizând binișor ușa În urma mea. — Mă rog. Succes. Să-mi spui cum stă treaba. Dar nu În următoarele două ore, bine? Nici o problemă. Mersi. Și scuză-mă. M-am uitat la ceas și nu mi-a venit să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să Încerc. Eram norocoasă că obținusem postul. Încărcată cu această nouă energie, am dat pe gât restul de cafea, am pus o nouă rundă la fiert pentru Alex și am făcut rapid un duș fierbinte. Când m-am Întors În dormitor, el stătea În pat, În capul oaselor. — Te-ai și Îmbrăcat? a Întrebat el, bâjbâind după ochelarii cu rame subțiri de metal fără de care era aproape orb. A sunat cineva azi dimineață, sau doar am visat? — N-a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făcut apropouri voalate că va trebui să mă obișnuiesc cu desele și gălăgioasele lor partide de amor; o artistă de vreo treizeci și ceva de ani, care avea patru pisici și ardea de dorința de a mai achiziționa câteva; un dormitor la capătul unui hol interminabil și Întunecos, fără ferestre și fără dulapuri În perete; un homosexual de vreo douăzeci de ani, aflat Într-o autoproclamată „perioadă de curvăsăreală“. Fiecare dintre camerele astea mizerabile pe care le-am vizitat costa peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
parcă intrase la apă și se redusese la jumătatea dimensiunilor inițiale. Analizasem ochiometric cămăruța pătrățoasă și decisesem, În naivitatea mea, că are cam jumătate din dimensiunile unei camere normale și că aș putea achiziționa o garnitură obișnuită de mobilă de dormitor: un pat de mărime medie, o comodă, poate chiar o noptieră sau două. Lily și cu mine luasem mașina lui Alex și ne dusesem la magazinul Ikea, paradisul absolventului de facultate care vrea să-și mobileze apartamentul și alesesem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din pat. Nervii Îmi fuseseră Încordați la maximum toată săptămâna și-mi simțeam căpățâna pe cale să explodeze. Aveam la dispoziție exact o oră și jumătate ca să fac duș, să mă Îmbrac și să Îmi croiesc drum de la clădirea mea stil dormitor al unei frății studențești, aflată la intersecția 96 Street cu 3 Street, până hăt În centru, și asta cu ajutorul transportului În comun, concept care Încă era pentru mine sinistru și timorant. Iar asta Însemna că trebuia să aloc o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și mă chinuiesc să găsesc voința necesară ca să fac rost de ceva de mâncare? Tocmai eram pe cale să mă las păgubașă. Atunci, treci Încoace și mănâncă! A părut mulțumit și a deschis punga, dar nu aveam loc amândoi pe podeaua dormitorului. M-am gândit să mergem să mâncăm În living, penru că și bucătăria era prea mică, dar Kendra și Shanti se prăbușiseră amândouă În fața televizorului, cu caserolele cu salată neatinse În fața lor. Am crezut că așteaptă să se termine episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o pungă În care știam că sunt saleuri, preferatele mele, și niște cafele. — Au venit ai tăi? Le-am adus și lor câte o cafea. — Parcă aveai de dat niște meditații astăzi, am zis eu În timp ce Shanti tocmai ieșea din dormitorul ei și pleca, mormăind cum că va fi la serviciu toată ziua. Vorbeam arareori și m-am Întrebat dacă ea Își dă seama că azi era ultima mea zi În apartament. — Aveam, dar i-am sunat pe părinții ambelor fetițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]