7,156 matches
-
și critici. În anul 1969 intra în Partidul Comunist Portughez (pe atunci interzis). Se desparte de soție și are o relație cu scriitoarea portugheză Isabel da Nóbrega până în 1986. Din 1975 lucrează numai ca scriitor. După divergențe privind românul sau "Evanghelia după Hristos", se mută definitiv pe insula Lancerote. António Lobo Antunes este un romancier portughez contemporan. Urmând tradiția familiei, António Lobo Antunes a urmat studii de medic psihiatru, deși încă din copilărie a dorit să fie scriitor. În timpul războiului colonial
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
peatra învelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de pânză împestrița, pe altariu este lacrutie de feru pentru s[fanta] Cuminecătura, icónele S[fanta] Treime și Restignirei, antimisulu santitu de episcopulu Ioanu cândva Alexi în anulu 1858, s[fanta] evanghelie tipărită în Blasiu în anulu 1765, legată bine, lyturgiconu tipărit în Bucuresci în anulu de la facerea lumei 7225, tri [s]festnice de lemnu, și unu tabernaculu de lemnu, unu blidutiu de lemnu pentru tămâie, duo renduri de vestminte preotiesci, unulu
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
Se consideră că prima mănăstire cu acest nume ar fi fost construită de Nicodim de la Tismana. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Pe la jumătatea secolului XVI, ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească. Este posibil ca vechiul
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
Nu se poate vorbi, cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihăstrie din secolele XIII-XIV. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Lui Nicodim tradiția i-a pus în seamă un lung șir de alte mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea mai mică relație nu se poate
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
Tismana, la 1378. Între 1399 și 1405 se va retrage la mănăstirea Prislop din Transilvania ca urmare a unui posibil conflict cu Mircea cel Bătrân. Pe Evangheliarul său, există o adnotare a lui Nicodim, care, dacă este intrepretată așa: "„Această Evanghelie a scris-o Nicodim în Țara Ungurească, în anul al șaselea al prigonirii lui, 6913 (1405)”", P. P. Panaitescu nu exclude ipoteza ca Nicodim să se fi amestecat în treburile politice, devenind incomod pentru voievodul muntean. Însă în 1406 are
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
cea mai veche carte datată din Țara Românească, cu cea mai veche ferecătură și se află la Muzeul Național de Istorie din București. Datarea este pe spatele ultimei pagini, al cărui text în interpretarea Mitropolitului Tit Simedrea este: "„Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în anul al șaselea al acestei goane după isihie. Socotim de la facerea lumii anul 6913 (1405)”". Sunt considerate minuni ale Sfântului Nicodim: Sfințenia vieții sale și minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
Această carte este a lui Roman Teodor din Măgura, anul 1800" 3. Liturghier - tipărit la București în anul 1741 în timpul lui Ion Constantin Nicolae Mavrocordat cu cheltuiala lui Kir Anania Mitropolit de Cesarea Palestinei, tipograf fiind Pop Stoica Iacobici. 4. Evanghelia - tipărită la Blaj în anul 1765 sub episcopul Atanasie Rednic. Cartea a fost cumpărată pentru biserica din Măgura cu 12 florinți de Șandor On făt la biserică în Măgura și de unchiul său Nicolae și fiul său Ursu în anul
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
altarul ce era considerat vechi, în valoare de 300 lei, ciboriul în stare bună, valorat la 800 lei, o cruce de altar și un antimis, amândouă bune, valorând 300 lei fiecare, 2 sfeșnice bune, valoarea lor fiind 200 lei, o evanghelie veche a cărei valoare era de 100 lei, un mineu vechi în valoare de 500 lei, două liturghiere, bune, valorând 440 lei, o cădelniță în valoare de 200 lei, un ștergar bun - 50 lei, un policandru cu valoarea 500 lei
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
cu voal de matase. Feșnice pe altar 4 de arama, picsidă pentru viaticul de sticlă cu linguriță și săculeț de mătasă. Pe masa altarului 3 acoperitoare 2 de pânză, 1 de giolgiu, antimisul consacrat prin episcopul I cândva Szabo 1893. Evanghelia de București anul 1723. Lyturghier de Blaj din 1870, crucea dinaintea altariului/tabernacului de argint de Chină cu chipul email, deasupra madona de sixtina, de masă proscomidiei servește o scândură acoperită cu 2 învălitori, potirul de metal aurit cu apartamentele
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
Pentecostar de Blaj 1768, Triod de Râmnic 1761, Mineiu de Blaj 1838, Apostoler de Blaj 1766, toate bine compactate, pe lângă pareți lavițe lungi simple. Biserică muierilor sau tinda despărțita cu părete tăiat alungul mijlocului cu o măsuță pentru icoana și evanghelie spre sărutare, pe margini cu lavițe. În turn sunt 2 clopote, cel mic de 50 ani, greutatea și prețul nu să ști, cel mare din anul 1906 de 90 kgr procurat din ofertele benevole a credincioșilor cu 300 coroane. Înaintea
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
te[cum]”" (adică "„te salut, Marie, cea plină de har, Domnul e cu tine”"), iar cea de-a doua este "„† Iesus autem, transiens per medi[um illorum, ibat]”" (adică "„† Iar Iisus, trecând prin mijlocul lor, mergea”") — versetul 4:30 din Evanghelia lui Luca. Concluzia asupra inventarului acestui mormânt, așa cum o expune istoricul Constantin C. Giurescu, este că "„voievodul de la Argeș, așa cum ni-l arată veșmintele și podoabele sale, putea sta alături de cei mai străluciți monarhi ai Europei contemporane. N-a fost
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
cai. Pe fiecare parte a naosului sunt așezate în rând tablouri ce prezintă scene din patimile Mântuitorului. De remarcat faptul că în partea inferioară a tabloului este scris în limba română, cu caractere chirilice și în limba latină versetul din evanghelie reprezentat. Iconostarul conține, pe lângă icoanele împărătești obișnuite, un singur nivel în care sunt reprezentați cei doisprezece apostoli având la mijloc pe Isus Hristos. Deasupra este redată Răstignirea, Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Apostol Ioan fiind reprezentați de o parte și de
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
4 săptămâni înaintea Crăciunului) 1554, până în "Gründonnerstag" (Joia Mare) 1578. Suplimentar, la această parte sunt adăugate trei predici privind Patimile Mântuitorului (Joh 13). A doua parte (paginile 719-921) are o pagină de titlu proprie, prinzând predici și considerații asupra textelor Evangheliilor, din anul 1573. Partea a treia (paginile 923-1129) este o culegere de predici privitoare la sărbători de importanță mai mică (apostolii, Fecioara Maria), și se încheie cu anul 1570. Cea mai recentă din predicile incluse în volum este din anul
Damasus Dürr () [Corola-website/Science/309880_a_311209]
-
fiind așezate pe el numai câteva icoane răzlețe. Inventarul bisericii era întregit de un candelabru de lemn, frumos decorat, numit ""Porumbar"" - avea în partea de sus un porumbel sculptat din lemn, de icoane pe sticlă ce reprezentau pe Isus Hristos cu Evanghelia, Nașterea Domnului, Adam și Eva în Rai, Sfântul Gheorghe, Arhanghelul Mihail - icoană pe lemn, precum și de cărți vechi: Sfânta Evanghelie tipărită la 1746 și Octoihul Mare, amândouă scrise cu caractere chirilice, provenite din tipografiile de la Râmnic. Toate aceste obiecte, care
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
din turnul bisericii sunt înscrise cu valoarea de 500.000 lei, scotând în evidență nivelul deosebit de mare al inflației din anii războiului. Cărțile bisericești aflate în patrimoniul filiei Ciureni, la acea dată erau un Minei, un Octoih, un Apostol, o Evanghelie, un Orologhion și un Pentecostar. Într-un inventar din anul 1993 biserica avea în patrimoniu următoarele obiecte de cult: un potir, două discuri folosibile, trei potire nefolosibile, acestea fiind considerate fără valoare, două suporturi de porțelan pentru lumânări, două dulapuri
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
două discuri folosibile, trei potire nefolosibile, acestea fiind considerate fără valoare, două suporturi de porțelan pentru lumânări, două dulapuri, două strane, două mese, două suporturi pentru icoane, cinsprezece lavițe și opt crucifixe. De asemenea sunt înregistrate unsprezece veșminte preoțești, trei Evanghelii, două Liturghiere, două cărți Apostol, două Molitfelnice, trei Octoihe Mari, un Acatistier, un Ceaslov, o Slujba Învierii, un Tipic, un Triod, o Biblie, un Noul Testament, două Minee și o Psaltire. În același inventar se precizează faptul că toate bunurile de
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
ani. Sunt prin excelență de tip administrativ și asistențial. Funcția diaconului este aceea de a asista și ajuta episcopul și, cu mandatul episcopului, poate ajuta și preoții. În celebrările de orice fel stă mereu la dreapta celui care prezidează. Proclamă Evanghelia și asistă la altar, propune Rugăciunea Credincioșilor, distribuie Euharistia în cadrul Sfintei Liturghii, administrează Sacramentul Euharistiei celor bolnavi (viaticul), binecuvântează persoane, locuri și obiecte. Animează comunitatea creștină și exercită și alte servicii cerute de caritate. În lipsa altor miniștri liturgici poate administra
Diacon () [Corola-website/Science/310446_a_311775]
-
locuitorilor sunt români (80,96%), cu o minoritate de romi (7,03%). Pentru 11,91% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (81,28%), dar există și minorități de creștini după evanghelie (3,7%) și penticostali (1,66%). Pentru 11,9% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mărășești era comună rurală în plasa Șușița din județul Putna, comună formată numai din satul de reședință, cu
Mărășești () [Corola-website/Science/297046_a_298375]
-
din 2002, când se înregistraseră 11631 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,32%). Pentru 3,55% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,36%), cu o minoritate de creștini după evanghelie (1,38%). Pentru 3,6% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al orașului era organizat în mai multe comune rurale din plaiul Buzău al județului Buzău. Astfel, centrul orașului împreună cu localitățile
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
Metodiu în secolul al X-lea, care au creștinat popoarele slave din răsăritul Europei și au introdus limba veche slavă în scrierile bisericești. Prin creștinarea slavilor a pătruns și influența culturii bizantine. În limba slavă veche s-au scris evangheliare (Evanghelia din "Ostromir", 1056-1057), liturghii, predici, "Viețile sfinților", și s-a tradus epopeea populară ""Alexandria"". În secolul al XI-lea apare colecția de predici ale mitropolitului Ilarion (1037-1050) și primul codice de legi (1019-1054). În această perioadă începe să circule ""Cântec
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Această imensă sarcină - moștenirea lui Stalin - n-o veți putea lichida decât făcând tabula rasa din întreg stalinismul și revenind la ideile autentice ale lui Marx, Engels și Lenin cu privire la Rusia de totdeauna. D-voastră trebuie să vă întoarceți la evanghelia acestora, denaturată de Stalin. Eu rețin aci numai câteva rânduri din această evanghelie, pe care oamenii de astăzi ai țării D-voastră se pare că le-au uitat. În Manifestul constitutiv al Asociației internaționale a muncitorilor, scris de K. Marx
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
tabula rasa din întreg stalinismul și revenind la ideile autentice ale lui Marx, Engels și Lenin cu privire la Rusia de totdeauna. D-voastră trebuie să vă întoarceți la evanghelia acestora, denaturată de Stalin. Eu rețin aci numai câteva rânduri din această evanghelie, pe care oamenii de astăzi ai țării D-voastră se pare că le-au uitat. În Manifestul constitutiv al Asociației internaționale a muncitorilor, scris de K. Marx la 1864, acesta stigmatizează în cuvinte de foc: „aprobarea nerușinată, simpatia prefăcută sau
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
parte, de tipul groase și lungi. Parohul dispunea, de regulă, de două perechi de odăjdii din mătase și una din pînză dăscălească. Sfintele tacîmuri erau confecționate din cositor și staniu. Bisericile avea, practic, toate cărțile necesare, cum ar fi Liturghia, Evanghelia, Molebnicul, Triodionul, Antologhionul, Octoihul, Ceaslovul, Mineile. Trecerea bisericilor basarabene de sub jurisdicția bisericească a Moldovei sub cea a Sfîntului Sinod din Peterburg s-a făcut cu încălcarea vădită a canoanelor. Astfel la 4 iunie 1813, prin decizia confirmată de împăratul Alexandru
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
53,2. "Arborele lui Ieseu" este o temă des reprezentată în arta creștină, care ilustrează cu ajutorul unui arbore genealogic care iese din trupul lui Ieseu originea lui Hristos din casa regelui David. Izvoarele acestei reprezentări se găsesc în "Biblie". În evanghelia după Luca este menționată originea lui Iosif "din casa lui David" (1, 27). Îngerul Gavril îl numește pe Iosif "fiul lui David" ("Matei" 1, 20), și chiar Iisus este numit astfel la începutul cărții neamului său ("Matei" 1,1). Evanghelistul
Ieseu () [Corola-website/Science/306110_a_307439]
-
bisericilor, Sfântul Calinic a înființat cu mijloace proprii tipografia "Kallinik Rîmnik" în 1861, cu bani împrumutați cum avea să mărturisească mai târziu. Aici aveau să vadă lumina tiparului imporatante cărți bisericești: colecția de "Minee", "Tipicul bisericesc", "Manualul de pravilă bisericească", "Evanghelia", "Octoihul", "Liturghierul", "Acatistierul", "Carte folositoare de suflet", "Învățătură pentru duhovnici" și "Pravila mânăstirească", pravilă după care s-a condus obștea mânăstirii Cernica și a schitului de la Frăsinei. Prin înființarea acestei tipografii, Sfântul Calinic a continuat opera culturală și artistică a
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]