8,029 matches
-
antice din Roma, le redesenau și le îmbrăcau în costume de epocă pentru a-i face să creadă pe romanii din vremea lor că seamănă cu cei din antichitate. Procedeul s-a extins și asupra statuilor de zei - iar chipul Fecioarei a fost dedus din cel al Venerei păgâne. Desigur, este o impietate să compari (să asemeni până la identitate, să-i transferi imaginea) zeița iubirii vulgare, pe Venus Vulgivaga, cu Fecioara Maria. Aceasta este tema poemului „Venere și Madonă” de Mihai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
s-a extins și asupra statuilor de zei - iar chipul Fecioarei a fost dedus din cel al Venerei păgâne. Desigur, este o impietate să compari (să asemeni până la identitate, să-i transferi imaginea) zeița iubirii vulgare, pe Venus Vulgivaga, cu Fecioara Maria. Aceasta este tema poemului „Venere și Madonă” de Mihai Eminescu, poetul demonstrând că procedeul poate fi folosit și în scris („ut pictura poesis”, cu vorbele lui Horatius) dar observând imediat că are cumplite consecințe etice și morale. Mai exact
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu tot ce este-al meu, ferecați în lanțul nenorocului"; "Iadule, ajută-mă! pune în juru-mi diavoli să m'asiste, / Ca să mă sinucid și s'omor dragostea-mi și deopotriv' pe vajnicu-mi prieten"; "Dacii zburînd peste cîmpia-întinsă se rostogolesc"; "modestia fecioară"; "suferință și durere groaznică"; Știi bine apriga putere-a dacilor; Cu ei o clipă izvodește-otravă pentru ani întregi; / Eu nimicesc tărîmuri într-un singur ceas"; "Țara ta însîngerată"; Deși dacă mă duc mă întîlni-voi cu săgeata / Morții sigure, totuși aici
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
care se înrudea cu dinastiile domnitoare din Magadha. Copilul s-a născut la Vaiśălī în jurul anului 550 î. Hr. A primit numele de Vardhamăna („Cel Îmbelșugat”), și asemeni lui Buddha a trăit o viață de prinț, s-a căsătorit cu o fecioară nobilă numită Yaśodă și a avut un copil de la aceasta. La moartea părinților, când avea 30 de ani, după ce primește încuviințarea fratelui său mai mare, Vardhamăna își împarte averea, părăsește lumea și devine călugăr rătăcitor. După un an renunță la
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
asupra răului. 3) Viitorul este dominat de Mântuitor sau Sōšans, în avestică Saošyant, care va reuși să impună triumful definitiv al binelui asupra răului. Potrivit unei tradiții din secolul al IV-lea d. Hr., Saošyant se va naște dintr-o fecioară care se va scălda în lacul Kasaoya; undele acestuia păstrează în mod miraculos sămânța lui Zarathustra. Saošyant va apare la 9000 de ani de la creația efectuată de Angra-Mainyu. Atunci va avea loc învierea și judecata generală. Odată cu venirea Mântuitorului, răul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
spune că Măyă, mama sa, a visat că un elefant a intrat în corpul ei, ceea ce era o dovadă clară că pruncul ce urma să se nască avea să aibă calități ieșite din comun. Nașterea lui Iisus a fost vestită Fecioarei Maria de către îngerul Gavriil. Arhanghelul a informat-o și asupra menirii copilului: „Și iată, vei lua în pântece și vei naște fiu și îi vei pune numele Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Altă dată Hasdeu a întrebuințat într-o scriere cuvântul „vergură“. Dar Convorbirile literare a criticat pe Hasdeu spunându-i că vorba nu este românească, că niciodată un țăran român nu va întrebuința cuvântul vergură, fiindcă românul nu cunoaște decât cuvântul „fecioara“ care este și mult mai eufonic decât „vergură“.52 Hasdeu răspunde: Mai întâi citează din cronicari și texte religioase unde se găsește cuvântul „vergur“. Dacă este în vechea limbă vergur la masculin, de ce n-ar fi ro mâ nesc bucureștiul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
La noi, în care, la constatarea din primul vers „La noi e putred mărul“ se răspundea prin acrostih: La Convorbiri literare. Iacob Negruzzi, redactorul responsabil al revistei, înainte de a trimite poezia la tipar, modificase în grabă versurile Vestală timoroasă prin Fecioară sfiicioasă, „ceea ce avu drept rezultat - comenta satisfăcut Hasdeu - de a face ca acrostihul să sune mai nemțește: La Conforbiri literare. O germanomanie instinctivă!“ (B.P. Hasdeu, „Al doilea rămășag“ - dedicat domnului V. Alecsandri, ROM., an. XX, 5 februarie 1876, p. 101-102
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
rămășag“ - dedicat domnului V. Alecsandri, ROM., an. XX, 5 februarie 1876, p. 101-102). V. mai departe p. 284, nota 12. și vergură la feminin? Apoi, adaogă Hasdeu cu umorul său sclipitor: Dacă e vorba de eufonie: Decât cu cioara De la fecioara, Mai bine gură De la vergură. Este fără contestație că limba românească suferise multe alterațiuni și fusese oprită în dezvoltarea ei firească de către unii reformatori, atât din cauza influenței lui Heliade în epoca decadenței, cât și din cauza dascălilor ardeleni. Acești reformatori au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o stea; iar dacă opreai înaintea unei curți în care stelarii cântau la fereastră, auzeai aceste cântece: În orașul Vitleem Veniți, boieri, să vedem Că astăzi ni s-a-mplinit Prorocirea de demult Că se va naște Hristos, Mesia cap luminos Din fecioara Maria Din neamul lui Avram. Etc. Sau Trei crai de la Răsărit Spre stea au călătorit Și au mers precum citim Până la Ierusalim, Acolo cum au ajuns, Steaua în nori s-a ascuns. Etc. Vicleimuri erau iarăși numeroase, astăzi d-abia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Buletinul filatelic sau, și mai rău, într-o revistă proprie, unde se tot fotografiază, se autoslăvește cu chitarozii lui, cântând din zdrâng în fața reflectoarelor, tot de el ! Petrache Lupu din Maglavit a fost un dulce copil. În cenaclul său nasc fecioarele și băieții se despoaie, uitându-și prezervativele printre scaune, bătrânii se vindecă de trânji instantaneu și umblă ca milogul din Capernaum. Mântuitorul tineretului strânge toată pleava bacantelor în tribune sub faldurile tricolorului, mai vâră câte o strâmbă, ca să fie, să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fie doar unui grup din acesta; în general termenul este utilizat în imunologie pentru a desemna una sau mai multe gene, comandând un antigen sanguin sau tisular, situate pe un singur cromozom [4]. Partenogeneză [2260, 4261]: de la grecescul parthenos - virgină, fecioară, genesis - producere, de la gennan - a produce [4], mod de reproducere asexuată, în care femela dă naștere la exemplare asemănătoare ei; fără fecundarea cu un mascul [2], ovulul se dezvoltă, natural sau sub efectul stimulării experimentale, fără să fi fost fecundat
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
ș.a. Împreună cu Tudor Arghezi, scoate, în 1904, publicația „Linia dreaptă”, iar din 1923 conduce colecția „Biblioteca pentru toți”. Versurile lui D. au fost strânse într-un prim volum în 1901. Au urmat Trepte rupte (1906), Sonete (1914), Canarul mizantropului (1916), Fecioarele (1925) și Cocorii (1942). Dacă în volumul de debut poeziile vădesc stângăcie a construcției, cu al doilea se observă renunțarea la clișeul romanțios și încercarea de aflare a unui drum propriu. În peisajul începutului de secol, poetul se remarcă prin
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
Strigoiul, București, 1920; Domnul colonel, București, 1920; Matei Dumbărău, București, 1921; Paradisul rușinos, București, 1921; Domnul deputat, București, 1921; Pentru părerea lumii, București, 1921; Vagabondul, București, 1922; Unchiul Năstase și nepotul său Petre Nicodim, București, 1923; Nuvele alese, Arad, 1925; Fecioarele, București, 1925; Norocul cucoanei Frosa, București, 1926; Vieți zdrobite, București, 1926; Monahul Damian, București, 1928, ed. îngr. și pref. Corneliu Popescu, București, 1991; Cocorii, București, 1942; Versuri alese, București, 1943; Nuvele, pref. I. Manole, București, 1952; Scrieri alese, îngr. și
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
încă de la titlurile poemelor: Ceea ce se vede, Ceea ce abia se mai vede, Ceea ce se aude, Ceea ce nu se poate mânca etc. Odată cu Grădina de iarnă (1980), poetul reușește desprinderea de modele, oferind un univers liric propriu, în care Grădinarul, Poarta fecioarei, Grădina sunt doar câteva dintre simbolurile ce revin cu obstinație. Așa cum în Scene de vânătoare „regele parcului”, un personaj misterios, dă unitate întregului volum, în Camera albă (1982) metafora cheie o constituie legiunile interioare care „mărșăluiesc neobosit” sau „se apropie
DRAGANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
selectarea acelor valori clasice perene, care sunt culturale și morale în egală măsură. Colaborează cu versuri Volbură Poiană, Eugenia H. Ionescu (Ada Umbră), Gheorghe Năsturaș, Ion Sân-Giorgiu, iar N. Iorga inserează „versuri noi” de Ienăchiță Văcărescu (O rugăciune către Sf. Fecioară, Stihuri la Cișmeaua din Cotroceni). Proza este semnată de George Vâlsan (G. Iederă), H. Stahl, Dumitru Moruzi, S. Vârtej ș.a. Contribuie cu articole N. Iorga ( Până când s-a întrebuințat limba română oficială în Basarabia), Panait Cerna (O nouă epistolă a
DRUM DREPT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286879_a_288208]
-
o posibilă semnificație unitară. Se urmărește, de cele mai multe ori, pura sonoritate verbală, nota de pitoresc și de bizar a scenelor schițate, culoarea fiecărui element în parte: „Plini de prestanță, / Lănțarii măsurară prima distanță / (6 m) și notară la rubrica «Observații»: / «Fecioară. Vica. Își roade unghiile de nesații.» / Os ivea dimineața, sidefat. / «Vica, mamă, te-ai sculat?» / Țipă o babă la geamul alăturat / («Obeză. Dă în cărți. Candele-n odaie. / Ciudate lampioane dintr-un Paris de Paie. / Ascultă la prânz, în cămășoi
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
beat, târziu, sau în pivnița poliției le mângâi încet”. Spectrul morții (al războiului) domină un Carnet de campanie: „În evantalii de noroi, / moartea înșiră mărgele spre noi.” Bogat reprezentată este și erotica, pasional-carnală, dar și angelică, spiritualizată, în cheie elegiacă (Fecioară în negru). Întreagă această orientare lirică e deturnată după 1946, când D. devine unul dintre heralzii realismului socialist. Prima șarjă (1950) și celelalte volume, încununate cu mari premii oficiale, cântă retoric revoluțiile, comunismul, pacea, asaltul cosmosului (succesele sovieticilor), figuri din
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
francez -, o cronică duioasă a unor vieți care au fost. Printre ruinele babelienelor construcții textualiste bântuite de spectre, abandonate, personajele anilor ’90 se strecoară pline de candoare - copii, uneori, copii Întârziați (persoanajele lui Rouaud nu sunt altceva), tineri excentrici sau fecioare trufașe, dezrădăcinați ce-și găsesc aici o terra incognita. Ceea ce-i aseamănă este În primul rând dorința de a locui Împreună, de a comunia pe un teritoriu explorat mai ales estetic, parcelat și personalizat (vezi locuințele-fetiș din Les Champs d
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la rampă și a comicului de limbaj folosit. Doar intriga amoroasă, în esență dramatică, desfășurată oarecum tensionat între cei doi protagoniști, dominați de neîncredere reciprocă, și rezolvată printr-o mică lovitură de teatru - presupusa vampă („păianjenul” nesățios) era o neprihănită fecioară -, abia mai poate suscita interesul cititorului. De multe aplauze și de o îndelungată carieră scenică s-a bucurat și Mărgeluș (1921), probabil piesa cea mai matură, mai echilibrată și mai meritorie atât ca text literar, cât și ca mod de
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
de propagandă legionară. Este autorul a două volume de versuri, Piatra cu lilieci (1931) și Cartea cu vise (1934). În 1939 era semnalată posibila apariție a unei noi cărți de poeme, Destin pecetluit. A mai publicat Siena, veche cetate a Fecioarei (1939) și Florile Paștilor (dramă în trei acte și un prolog). Dincolo de unele ecouri bacoviene, poezia lui I. se depărtează de paradigma inițială prin cultivarea unei confesiuni melancolice, amplificată artistic prin detalii simbolice pregnante. Gândul la o maladie apăsătoare reclamă
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
mai adânci. Atras de literatura italiană și franceză, s-a aplecat ca traducător asupra operei lui Chateaubriand, preocupat fiind mai ales de latura ei educativă. SCRIERI: Piatra cu lilieci, Buzău, 1931; Cartea cu vise, Buzău, 1934; Siena, veche cetate a Fecioarei, Buzău, 1939; Florile Paștilor, Buzău, f.a. Traduceri: Chateaubriand, Martirii, pref. Gala Galaction, Buzău, 1944 (în colaborare cu A. Radu). Repere bibliografice: Al. Robot, Câteva volume de poezie, RP, 1934, 5069; Elena Vlădescu, Câteva note despre lirica d-lui Dem. Iliescu
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
artei din Moldova (1985), cu Premiul de Stat (1984) și cu Premiul literar unional „N. Ostrovski” (1967). D. debutează în presă în 1951, apoi semnează versuri în culegerile colective Glasuri tinere (1955, 1957, 1959). Prima lui carte este placheta Darul fecioarei (1963), în care, ca și în Ursitoarele (1965), se arată preocupat de poetizarea cotidianului, promovând estetica faptului „prozaic”. Volumele care urmează încheagă imaginea unui poet al esențelor, deschis spre formulele liricii moderne: Sunt verb (1968), Partea noastră de zbor (1974
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
două cânturi (I-II, 1984), o mărturie elocventă a apropierii spirituale între doi creatori de naționalități diferite. Ca traducător, D. a transpus poezii și poeme aparținând lui Pablo Neruda, Iannis Ritsos, J. Martinchiavicius, Imants Ziedonis, Vladimir Solouhin ș.a. SCRIERI: Darul fecioarei, Chișinău, 1963; Comoara, Chișinău, 1964; Ursitoarele, Chișinău, 1965; Sunt verb, Chișinău, 1968; Versuri, Chișinău, 1970; Dar mai întâi..., Chișinău, 1971; De-a baba iarba, Chișinău, 1972; Un spic în inimă, Chișinău, 1973; Partea noastră de zbor, Chișinău, 1974; Îngânduratele porți
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
1965-1969), tehnician la o cooperativă, fiind reabilitat la sfârșitul anilor ’60. Emigrează în RF Germania în 1984, în 1986 stabilindu-se în SUA. Debutează în 1960, în „Luceafărul”, dar în volum publică abia în 1970 proza umoristică Locatarii din Strada Fecioarei. Recunoașterea și-o va câștiga însă datorită genului de aventuri, intrigă și spionaj, mergând pe o filieră franțuzească, de tipul romanelor de capă și spadă. Cele mai importante realizări ale scriitorului, evocări axate pe Evul Mediu românesc, centrate pe figurile
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]