9,472 matches
-
impozabilă a activităților netaxate. ("Cotidianul", 7.II.2006) Alte segmente de populație, din mediul urban și din zona tânără, care nu au votat PSD suficient de mult până acum, reprezintă un bazin electoral suplimentar. (22, 18-14.II.2006) În zona ficțiunii însă, atât la scurt, cât și la lungmetraj, a fost avalanșă de filme cu și despre români. (DV, 27.I.- 2.II. 2006) Reacții la apelul lui Antonescu vor veni abia după ce acesta va ajunge la cunoștința liberalilor. Vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
mai rar, e ceva mai deosebit decât în alte domenii. Despre ce ”regret mai tare”, o, nu e spațiul potrivit, nici timpul nu ne permite, dar o să citiți, la un moment dat, un volum de proză, semnat Teodor Hașegan, o ficțiune în care asemănările cu orice aspect din realitatea de ieri, azi sau mâine va fi întâmplătoare; să nu ne grăbim mai am un deceniu până la pensionare, cu voia Proniei Cerești. Viața e o permanentă luptă a Binelui împotriva Răului, și
INTERVIU CU PROF.DR.TEODOR HAȘEGAN. In: Apogeul by Diana Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1797]
-
situații, decât lumea virtuală a computerului?!... Destul de mulți dintre noi ar fi tentați, probabil, să spună „da”, nu prea mai e mare lucru de făcut, lumea s-a schimbat și se schimbă sub ochii noștri, lectura cărții, a cărții de ficțiune pură, în special, va rămâne tot mai mult preocuparea unor grupuri minuscule, poate de elită, dar minuscule și, probabil, nesemnificative istoric. Și totuși, lumea în care trăim nu vine peste noi de undeva, dintr-un spațiu necunoscut, preformată, urmând doar
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
logică). Conceptul de referențialitate trebuie să evidențieze acea parte a tezei, care afirmă că o construcție discursivă este un mediu al unei experiențe sau cunoașteri a lumii (prin analiza noțiunilor de referință, corespondență, adecvare; a valorilor alethice; a metaforei; a ficțiunii). Conceptul de performativitate trebuie să dea seamă de ultima parte a tezei: un discurs sau o producție discursivă este un mediator al unei acțiuni sociale (prin analiza actelor locuționare, ilocuționare, perlocuționare, a argumentării, a „limbii de lemn”, a persuadării). Abordarea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lumea reală abordând o anumită temă, de aceea și referința este una tematică. Astfel, locutorul construiește schematizări discursive care propun interlocutorului „imagini globale” sau „sinteze cognitive” despre lucruri sau stări de lucruri ale lumii reale. 3.2. Referință, realitate și ficțiune De cele mai multe ori, atunci când producem o secvență discursivă, noi avem pretenția de a ne referi, prin cuvintele noastre, la realitate sau mai bine zis la lumea reală. Însuși termenul de referință a fost instituit pentru a desemna relația sau „operațiunea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
modalitate explicativă în opoziție cu una descriptivă. Opoziția descriere / explicație, dar e o opoziție, mai curând, complementară, întrucât explicațiile pur teoretice ar rămâne doar simple speculații fără descrierile faptelor, iar descrierile empirice se înscriu, în genere, într-un cadru explicativ. Ficțiunea, producție a imaginației, este văzută ca „lume imaginară” sau „lume posibilă”, iar în plan discursiv ca discurs cu denotație nulă. Este acceptată, în genere, ideea că discursul literar și cel poetic în special sunt discursuri ficționale sau generatoare de imaginar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
generatoare de imaginar”, va afirma că „poetul este acel meșteșugar al limbajului, care generează și configurează imagini numai cu ajutorul limbajului.” (P. Ricoeur, 1999:203, 205). Acestor tipuri de discurs le-a fost negată orice valoare referențială sau informativă, „operelor de ficțiune le-a fost refuzată orice valoare cognitivă...enunțurile literare sunt pseudo-propoziții având o funcție emotivă.” (O. Ducrot, 1996:243). Carnap va include însuși discursul metafizic printre discursurile ficționale, având doar funcție emotivă. Aceasta deoarece el consideră că o propoziție nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
referențial, în sensul că „funcția denotativă a enunțurilor ficționale referă la lumile ficționale create de autor și (re) construite de cititori.” (Ducrot, 1996:243). P. Ricoeur va vorbi de un „nou efect de referință”, care „nu este altceva decât puterea ficțiunii de a descrie din nou realitatea.” (P. Ricoeur, 1999:207). În acest sens - va spune Ricoeur - funcționează teoria modelelor în știință, iar ceea ce au în comun modelul și ficțiunea e forța lor euristică. Ricoeur pune, astfel, în evidență faptul că
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
un „nou efect de referință”, care „nu este altceva decât puterea ficțiunii de a descrie din nou realitatea.” (P. Ricoeur, 1999:207). În acest sens - va spune Ricoeur - funcționează teoria modelelor în știință, iar ceea ce au în comun modelul și ficțiunea e forța lor euristică. Ricoeur pune, astfel, în evidență faptul că cele mai multe teorii științifice sunt de fapt creații ale minții noastre, ipoteze sau posibilități, forțând nota am putea spune „ficțiuni” asupra lumii reale, care mai apoi se vor confirma prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
modelelor în știință, iar ceea ce au în comun modelul și ficțiunea e forța lor euristică. Ricoeur pune, astfel, în evidență faptul că cele mai multe teorii științifice sunt de fapt creații ale minții noastre, ipoteze sau posibilități, forțând nota am putea spune „ficțiuni” asupra lumii reale, care mai apoi se vor confirma prin verificare empirică. De multe ori „science fiction”-ul a fost o rampă de lansare pentru multe dintre teoriile științifice. 3.3. Referință și context Înainte de a arăta ce înțelegem prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Metafora vie ne atrage atenția că „referința metaforică” deși este prezentă, ea nu este totuși una directă, primară, „tare”, aspecte specifice enunțului literal, ci una indirectă, secundară, „slabă”, pentru că „vederea metaforică este o <<vedere ca>>”. Enunțul metaforic recreează realitatea prin ficțiune, organizând astfel lumea noastră și aducând un spor de sens, înțeles, prin punerea în scenă a unui „adevăr metaforic". Limbajul- obiect în Metafora vie este discursul literar, care are atât o funcție poetică cât și una retorică; „cea de-a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în Metafora vie este discursul literar, care are atât o funcție poetică cât și una retorică; „cea de-a doua urmărește să-i convingă pe oameni, oferind discursului podoabe care plac...prima urmărește să redescrie realitatea pe calea ocolită a ficțiunii euristice”, prin urmare „metafora poartă informație pentru că ea <<redescrie>> realitatea.” (P. Ricoeur, 1984:43, 380). Astfel prin metaforă locutorul nu descrie direct realitatea, lumea ci cu ajutorul ficțiunii, referința metaforică fiind produsă pe „ruinele” referinței literale. Metafora vie reprezentând de fapt
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
discursului podoabe care plac...prima urmărește să redescrie realitatea pe calea ocolită a ficțiunii euristice”, prin urmare „metafora poartă informație pentru că ea <<redescrie>> realitatea.” (P. Ricoeur, 1984:43, 380). Astfel prin metaforă locutorul nu descrie direct realitatea, lumea ci cu ajutorul ficțiunii, referința metaforică fiind produsă pe „ruinele” referinței literale. Metafora vie reprezentând de fapt o entitate lingvistică nouă care vine să ia locul uneia vechi, osificate, „metaforă moartă” dar și să desemneze un aspect al realității încă nenumit. În concluzie putem
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lemn este în divorț cu gândirea și realitatea, semnele transformându-se în simple semnale, simpli stimuli cu rolul de a impulsiona la anumite acțiuni. “Limba de lemn nu comunică nici un gând nou și nu descrie nimic...ea servește la întreținerea ficțiunii ideologice”, la protejarea ei de “<<verigile slabe>> ale lumii reale și insinuează acolo categoriile de lemn.” (Thom, 1993:81). Astfel, acest limbaj are drept scop să sfărâme coerența gândirii și lumii reale pentru a le substitui “coerența” ficțiunii ideologice. În fața
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
la întreținerea ficțiunii ideologice”, la protejarea ei de “<<verigile slabe>> ale lumii reale și insinuează acolo categoriile de lemn.” (Thom, 1993:81). Astfel, acest limbaj are drept scop să sfărâme coerența gândirii și lumii reale pentru a le substitui “coerența” ficțiunii ideologice. În fața “încăpățânării faptelor” și gândirii, discursul de lemn se bazează pe mai multe tactici: ocultarea ca selecție artificială operată între fapte, evenimente; transformarea anumitor evenimente în ilustrări; diversiunea care permite explicarea tuturor relelor prin trimiterea lor în tabăra adversă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de similitudine” are, în viziunea hermenentului, o „unică structură dar două funcții: o funcție retorică și o funcție poetică”, prima urmând „să-i convingă pe oameni, oferind discursului podoabe care plac”, cealaltă urmărind „să redescrie realitatea pe calea ocolită a ficțiunii euristice”. (P. Ricoeur, 1984:25,380). Funcția retorică sau rolul persuasiv al metaforei îi pune în evidență calitatea de „ornament estetic” al acesteia, care deși este mai întâi prelucrată, decodată cognitiv de către receptor, adevărata ei țintă este nivelul emoțional afectiv
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cunoaștere se familiarizează cu propria sa fire. A. Schopenhauer afirmă: Fr. Nietzsche critică fatalismul, ”viața este voință de putere, eu sunt liber, el trebuie să se supună”. Există doar libertate, o libertate absolută. Noțiunile de cauză și efect sunt simple ficțiuni convenționale necesare descrierii uzuale și înțelegerii reciproce. Ideile de cauză, succesiune necesară, lege, motiv, scop, constrângere sunt invenții ale omului și în cele din urmă, parte dintr-o mitologie. J.P. Sartre este de părere că orice ”lucru care există s-
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
fac adunarea lui doi cu trei.” “Quemadmodum judico interdum alios errare circa ea quae se perfectissime scire arbitrantur, ita ego ut fallar quoties duo et tria simul addo.”) 4) Finalmente, înșelătoria divină este o veritabilă înșelătorie ca și minciuna sau ficțiunea și nu un exercițiu de putere fără conotație morală. Textul lui Descartes subliniază în mai multe rînduri faptul că este vorba despre o veritabilă înșelătorie: «Fallat me quisquis potest» «aliquem Deum...deceptorem...»... «me 94 deludat»58) Acesta este motivul pentru
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
frumosul este o creație liberă, ficțională și subiectivă. Împotriva acestor determinări false se poate arăta că frumosul în sensul său autentic: ‑ nu este propriu‑zis o creație, ci o descoperire; ‑ nu apare prin libertate, ci prin necesitate; ‑ nu este o ficțiune, ci o formă a adevărului; ‑ nu este subiectiv, ci obiectiv. 5.1. Opera de artă Opera de artă este acel lucru vizibil (făcut din piatră, lemn, culoare, cuvânt sau sunet) care trimite la altceva de ordin invizibil. Spre deosebire de un lucru
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
am căpătat-o. Multe lucruri aflate 62 mai târziu, în alte părți, mi s-au părut mai lesne de-nțeles legându-le de curiozitățile de la Tisa. Între altele, libertatea ca mister, linia subțire, de-atâtea ori neidentificabilă, dintre realitate și ficțiune, jocul distanțelor, măreția anonimatului. La Verșești și Valea Rea (astăzi Livezi), școlile de bună tradiție mi-au trezit interesul pentru lectură și muzică. În clasa a treia, scrisesem prima poezie, din nevoia de a-mi spune ceva. Într-a șaptea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
poetic, luciditatea tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea ficțiunii. Memoriile dialogate ale Gabrielei Melinescu cu Daniel Cristea Enache au un stil inedit, de excepție. Dacă ar fi să faceți un top al româncelor celebre, la ce nume și la care din operele lor v-ați opri? Nu pot să
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
am căpătat-o. Multe lucruri aflate 62 mai târziu, în alte părți, mi s-au părut mai lesne de-nțeles legându-le de curiozitățile de la Tisa. Între altele, libertatea ca mister, linia subțire, de-atâtea ori neidentificabilă, dintre realitate și ficțiune, jocul distanțelor, măreția anonimatului. La Verșești și Valea Rea (astăzi Livezi), școlile de bună tradiție mi-au trezit interesul pentru lectură și muzică. În clasa a treia, scrisesem prima poezie, din nevoia de a-mi spune ceva. Într-a șaptea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
poetic, luciditatea tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea ficțiunii. Memoriile dialogate ale Gabrielei Melinescu cu Daniel Cristea Enache au un stil inedit, de excepție. Dacă ar fi să faceți un top al româncelor celebre, la ce nume și la care din operele lor v-ați opri? Nu pot să
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
simplă ipocrizie și că în spațiul adevăratei iubiri eul nostru încetează să fie farsor, fiind incapabil să supraviețuiască „problemelor“ sale. Cel care se sinucide lângă cadavrul (încă fictiv) al iubitei atestă faptul că moartea ei, socotită reală, transformă într-o ficțiune viața lui și că în fond, la rândul lui, el a murit. Sinuciderea nu este în acest caz decât suprimarea neconcordanței între neființa mea autentică (prin dispariția celuilalt, în care eu eram, eu nu mai sunt) și neautenticitatea ființei mele
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limitele pământului“, grecii erau confruntați cu ființa unui peisaj a cărui linie de orizont era inexistentă sau care, mai precis, lua forma fictivă a limitei unde marea se întâlnește cu cerul. Acest peisaj care se anulează constant în propria lui ficțiune este resimțit, atâta vreme cât străbaterea nu s-a împlinit, ca obstacol. Obstacolul este deci însăși marea ca spațiu lipsit de repere. În aceste condiții, țărmul ca limită ultimă este țelul nevăzut al unei străbateri care face din chiar acest nevăzut propriul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]