7,253 matches
-
și trimis la carcera garnizoanei austriece. Cîteva ore mai tîrziu, însă, probabil instigată de oamenii banului și de haiduci, populația Craiovei se adună înarmată în jurul garnizoanei imperialilor cerînd să le fie predat Lorincz, pentru a fi judecat de ei. Comandantul garnizoanei refuză, izbucnesc focuri de armă de ambele părți și austriecii se refugiază, din fața mulțimii, în clădirea garnizoanei. După două-trei ore de ostilități, clădirea garnizoanei este incendiată, majoritatea celor 375 de soldați pierind în flăcări și datorită surpării acoperișului, cei care
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
de haiduci, populația Craiovei se adună înarmată în jurul garnizoanei imperialilor cerînd să le fie predat Lorincz, pentru a fi judecat de ei. Comandantul garnizoanei refuză, izbucnesc focuri de armă de ambele părți și austriecii se refugiază, din fața mulțimii, în clădirea garnizoanei. După două-trei ore de ostilități, clădirea garnizoanei este incendiată, majoritatea celor 375 de soldați pierind în flăcări și datorită surpării acoperișului, cei care au reușit să scape din clădire și din calea gloanțelor au fost prinși și linșați de populație
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
în jurul garnizoanei imperialilor cerînd să le fie predat Lorincz, pentru a fi judecat de ei. Comandantul garnizoanei refuză, izbucnesc focuri de armă de ambele părți și austriecii se refugiază, din fața mulțimii, în clădirea garnizoanei. După două-trei ore de ostilități, clădirea garnizoanei este incendiată, majoritatea celor 375 de soldați pierind în flăcări și datorită surpării acoperișului, cei care au reușit să scape din clădire și din calea gloanțelor au fost prinși și linșați de populație. După acest incindent, cel mai grav, dar
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
tocmai el s-a oferit să fie pandur în slujba austriecilor și care au fost relațiile sale cu haiducii din noua sa funcție, dacă nu a vrut sau nu a putut să-i prindă, dacă a fost implicat în masacrarea garnizoanei austriece și dacă a jefuit și atelierele meșteșugarilor din centru. Mulți au susținut că, în acele zile, ar fi jefuit și multe ateliere și prăvălii. După cîteva luni, a fost înlocuit de boieri și a luat iar drumul codrului. Poate
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
francezi, italieni, nemți sau români. În plastica arhitecturală domină formele caracteristice eclectismului european, în special academismul francez. În perioada: octombrie 1854 - 25 iunie 1856 la conducerea țării a revenit Barbu Știrbei dar sub protecție austriacă. În Craiova se instalează o garnizoană austriacă neținîndu-se seama de resentimentele populației față de turci și austrieci. Prezența austriecilor în Craiova a inflamat imediat spiritele. În lunile februarie - martie 1855 avea loc la Craiova o puternică revoltă, socotită de istorici momentul de vârf al raporturilor de încordare
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
au existat între poporul român și ocupanții săi din anii 1854 -1856. Se pare că evenimentele au degenerat în urma uciderii unui meșteșugar craiovean de către un soldat austriac. A doua zi, 500 de oameni demonstrează pe strazile Craiovei. Intervenția brutală a garnizoanei austriece se soldează cu ciocniri de stradă în care își pierd viața 5 sau 6 manifestanți. În ziua următoare, numărul manifestanților crește la cîteva mii, sînt prinși și spînzurați de către demonstranți, în jur de 20 de soldați austrieci, care au
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
pe pozițiile de plecare din Basarabia. În 1810, luptele au fost reluate de armatele țariste aflate sub comanda fraților Kamenski au atacat cu vigoare și au distrus forțele otomane din Pazardjik (22 mai). Fortăreața de la Silistra a fost izolată, iar garnizoana turcă s-a predat pe 30 mai. Încurajați de acest succes, frații Kamenski au asediat zece zile mai târziu puternica fortăreață de la Șumla. Aici, turcii au respins atacul rușilor, provocându-le pierderi importante, rezultate la fel de proaste obținând armata țaristă și
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
i-a acordat titlul onorific de „Rîmnikski”, iar împăratul Iosif al II-lea l-a făcut conte al Sfântului Imperiu German. Pe data de 22 decembrie 1790, Suvorov a reușit să ocupe fortăreața considerată de necucerit de la Ismail (sudul Basarabiei). Garnizoana turcă avea ordine stricte să reziste cu orice preț, acesta fiind motivul pentru care a și refuzat ultimatumul lui Suvorov. Căderea fortăreței a fost considerată în Imperiul Otoman o înfrângere catastrofală, iar victoria rusă a fost glorificată în primul imn
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
Șiștovul, vizirul a pornit mai departe cu oastea sa împotriva acelor cetăți și castele, pe care mai înainte valahii transalpini le ocupaseră trecând Dunărea în Bulgaria" (este menționată, printre altele, și Hârșova). "Fără greutate le-a luat pe toate, iar garnizoanele au fost luate în captivitate”". În urma expediției, peste jumătate din teritoriul Dobrogei cade sub dominatia Imperiului Otoman. După acest episod, numele lui Ivanco nu mai apare menționat nicăieri și nici nu se știe care a fost soarta lui. Se presupune
Ivanco al Dobrogei () [Corola-website/Science/306362_a_307691]
-
Ivanco nu mai apare menționat nicăieri și nici nu se știe care a fost soarta lui. Se presupune fie că a murit în luptă, fie că a fost luat în captivitate de către turci. În 1388/9, Mircea cel Bătrân învinge garnizoanele turcești lăsate de Marele Vizir în cetățile Dobrogei și astfel despotatul lui Dobrotici intră în componența Țării Românești pentru circa 32 de ani. Tratatul cu genovezii a fost încheiat la 27 mai 1387, fiind redactat în 17 puncte de către boierii
Ivanco al Dobrogei () [Corola-website/Science/306362_a_307691]
-
s-a încoronat. După ce o serie de generali înclinați spre trădare, împăratul însuși a condus campania din 1186. Frații Petru și Asan s-au refugiat în nordul Dunării, cerând sprijinul cumanilor. Apoi, au recuperat teritoriile bizantine după ce împăratul a lăsat garnizoane reduse. În 1187 s-a desfășurat bătălia dintre cele două tabere, bizantinii ieșind învingători. În anii următori însă, împăratul nu a obținut victorii decisive. Vlahii și-au întărit regiunea muntoasă în cetăți și fortificații puternice. Isaac II Anghelos a fost
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea. Inițial, palatul "Magna Curia" a fost ridicat în stil renascentist în anul 1621 de Gabriel Bethlen (de unde și denumirea „Castelul Bethlen”) pornind de la casa existentă care a fost construită în anul 1582 de către căpitanul garnizoanei cetății Deva, Francisc Geszty. Vestigiile arheologice descoperite pe teritoriul comitatului Hunedoara necesitau de multă vreme crearea unei instituții menite să le depoziteze, să le întrețină și să le pună în valoare. În anul 1880 s-a înfiițat "Societatea de Istorie
Muzeul Civilizației Dacice și Romane () [Corola-website/Science/306441_a_307770]
-
sărbătorit în perioada descoperirii insulei. În același timp, insula era cunoscută de populațiile locale sub numele de "Oualichi" („Insula sărată”) și "Soualiga" („Insula femeilor”). Din 1627, după câteva expediții de recunoaștere a salinelor naturale, pe insulă este instalată o mică garnizoană olandeză în zona în care actualmente se află orașul Philipsburg. În același timp, în partea orientală a insulei, câteva familii din colonia franceză din insula Sfântul Kitts cultivă tabacul. În 1638 spaniolii, dorind să protejeze hegemonia lor regională, cuceresc garnizoana
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
garnizoană olandeză în zona în care actualmente se află orașul Philipsburg. În același timp, în partea orientală a insulei, câteva familii din colonia franceză din insula Sfântul Kitts cultivă tabacul. În 1638 spaniolii, dorind să protejeze hegemonia lor regională, cuceresc garnizoana olandeză și, cu ajutor tehnic francez, construiesc în locul acesteia propriul lor fort ce rezistă, în 1644, unui contraatac olandez. În urma acestui atac, spaniolii părăsesc fortul și pe insulă rămân un grup de francezi și olandezi care se grăbesc să își
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
treptat. Generalul Cornwallis l-a urmărit prin New Jersey până când, la începutul lui decembrie, Washington și armata să au traversat Delaware pentru a se retrage în Pennsylvania.Campania a fost oprită un an, iar armata britanică s-a întors în garnizoane pe timpul iernii.Britanicii păreau să nu aibă niciun fel de problemă în a zdrobi armata americană în primavara.Perspectivele armatei continentale erau sumbre.Doar 5000 de oameni mai erau apți de lupta.La sfârșitul anului, cănd expirau înrolările, acel număr
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
a slăbi puterea britanica.In Anglia, regele George al III-lea și-a dat seama că nu mai există nicio speranță pentru a-i înfrânge pe coloniștii americani.Dar era hotărât să pedepsească coloniile rebele păstrând 30000 de britanici în garnizoane diferite din America de nord pe termen nelimitat, pentru a bloca și atacă porturile coloniștilor și ca să-i încurajeze pe indienii americani să atace civili în dispute de frontiera. Spera că americanii să aibă remușcări de pe urma instabilității și, dezamăgiți, să
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
Blumenfeld, Ilie Moscovici, I.C. Frimu, Gheorghe Cristescu, D. Pop și alții. Manifestația trebuia să aibă loc în fața Teatrului Național. Forțele de ordine, formate din Regimentul 9 Vânători, Poliție și Jandarmerie, comandate de prefectul de poliție generalul Ștefănescu și de șeful garnizoanei București, generalul Mărgineanu se grupează în pasajul Român, comandamentul fiind instalat în sediul secției de poliție din pasaj. Din pasaj, generalul Mărgineanu telefonează primului ministru Ion I. C. Brătianu cerându-i autorizația de a interveni împotriva demonstranților. Progresiv situația politică din
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
însă Bătălia de la Heiligerlee, din 23 mai 1568, este uzual luată ca reper pentru începutul conflictului. Imediat după această bătălie, după 23 mai 1568, multe orașe au fost luate de mișcarea rebelă. Totuși, succesele inițiale erau datorate în mare parte garnizoanelor goale din cauza războiului pe care Spania îl purta în același timp cu Imperiul Otoman în Marea Mediterană. După victoria din bătălia de la Lepanto (1571), spaniolii au putut trimite mai multe trupe în Țările de Jos, pentru a reprima rebeliunea. Wilhelm de
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
îndelungată guvernare a Galliei Belgica. A trebuit să organizeze apărarea provinciei sale contra atacului caucilor, germani care au efectuat un raid de-a lungul coastelor Mării Nordului. Această apărare a fost improvizată, Gallia Belgica neavând, la timpul respectiv, trupe militare în garnizoană permanentă. Săpăturile din tabăra de la Maldegem au degajat recent și au permis datarea uneia dintre taberele romane legate de această operație militară. Urmele arheologice ale distrugerilor au fost legate de acest atac al caucilor, dar într-un mod mai puțin
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
mai 1818 Ioan Gheorghe Caragea a orânduit spre paza mănăstirii 26 panduri. Mănăstirea Tismana a fost locul unde Tudor Vladimirescu a organizat revolta sa antifanariotă. Aici, el a lansat Proclamația de la Padeș din 22 ianuarie. Tot Tudor Vladimirescu a întărit garnizoana mănăstirii. La Tismana, picturi murale cu o valoare artistică deosebită, executate de Dobromir cel Tânăr din Târgoviște, în 1564, împodobesc pronaosul; din 1732, executate de echipa Ranite Grigorie, în naos, repictată în frescă de Dumitru Diaconu, în 1766; aici s-
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
este ales suveran al Ungariei (1458). Acesta este considerat de către istoriografia maghiară drept unul dintre cei mai mari regi din istoria Ungariei. Odată cu extinderea teritorială a Imperiului Otoman în această parte a Europei, Timișoara, prin poziția sa și prin forța garnizoanei sale devine cheia unui întreg sistem defensiv ce asigura partea sud-estică a Ungariei. Din această cauză încercările de cucerire ale turcilor devin din ce în ce mai insistente. Astfel, tentative de cucerire a cetății au loc în anii 1462, 1467, dar toate aceste expediții
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
cetatea în mâna turcilor. Astfel, la 30 iulie 1552 soldații, civilii și răniții ies din cetate încrezători în vorbele pașei însă acesta își încalcă jurământul și toți supraviețuitorii, sunt măcelăriți cu cruzime de către ieniceri. Rănit grav, Ștefan de Losoncz, comandantul garnizoanei, este adus în fața lui Ahmed - Pașa și decapitat. Orașul este apoi prădat, devastat, bisericile creștine sunt transformate în geamii musulmane, iar clopotele, aruncate din turnuri. Transformarea Timișoarei în capitală de vilayet otoman, sub conducerea unui vali (guvernator) sau beilerbei (uneori
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
cartier să fie fortificat. Fortificațiile, în afară de castel, sunt realizate din lemn și pământ. Cu excepția unei perioade de la sfârșitul secolului XVI, orașul nu va mai suferi asedii până la sfârșitul secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană. Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
unei perioade de la sfârșitul secolului XVI, orașul nu va mai suferi asedii până la sfârșitul secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană. Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
pe această importantă poziție strategică. În urma unui asediu de 48 de zile, însoțit de bombardamente repetate, care au distrus în mare parte clădirile din interiorul cetății, la 12 octombrie 1716, Mehmed Pașa, ultimul comandant otoman al Timișoarei, acceptă capitularea, iar garnizoana turcă părăsește definitiv orașul. La 18 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia își face intrarea triumfală într-o cetate grav răvășită de violentul asediu. Garnizoana otomană se retrage în sudul Dunării, iar după 164 de ani cetatea intră din nou
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]