7,834 matches
-
ținut. Este și Înce pu tul unor vremuri noi. Nicăieri nu au fost Înzestrați cetățenii cu drepturi atât de cuprinzătoare cum sunt cele prevăzute În acest document. și niciodată nu a fost dăruit un oraș nou cu o constituție mai generoasă. Fie ca ea să Însemne Începu tul unei epoci noi și un simbol al stăpânirii noastre. Nobile frate și preacinstite duce, vă rog acum să vă puneți numele pe acest document, să-l Întăriți cu sigiliul vostru și să-l
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
piele din Cordoba și arme din Toledo. Sare, vin, ar gint, totul trece prin această vale a Rinului. Să facem aici, la poalele muntelui nostru, un oraș bogat. Să le Îngăduim oamenilor să ajungă la bunăstare, să le dăm legi generoase. Să facem din acest colț de lume un ținut Înfloritor, astfel Încât toate capetele Încoronate care vor să poarte război și să Încheie pace să alerge la noi pentru a ne cere sprijinul. Atunci noi vom fi cei care dictează condițiile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ea cu demnitate, mi-ai salvat viața și-ar trebui să-ți mulțumesc altfel decât cu acest dar neîn semnat. Păstrează agrafa asta. și vino la curtea ducelui Ber told. Ai să găsești de lucru la el. E un stăpân generos ca și unchiul său, monseniorul Gebhard din Konstanz. Dacă vii de acolo nu se poate să nu fi auzit de el. Ia-o spre apus. Din colo de poiană e o cărare care merge tot pe vârful mun telui. Mergi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toți Înaintașii ei. Să-ți Înșir tot ce-a câștigat casa Zähringer prin căsătorii? știu că o iubești pe domniță ca pe copilul dumitale. E un sentiment care Îți face cinste, domnule ministerial și dă mărturie de inima du mitale generoasă. Dar lasă-l pe părintele ei adevărat să se Îngrijească de viitorul ei. Fii sigur că ilustrul nostru stă pân va ști cum să-i orânduiască viața spre binele ei, spre slava Domnului nostru și spre avantajul tuturor celor pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fildeș ca și scrinul. Dacă mai adăugăm tapise riile ce atârnau pe pereți, aco pe rind În Întregime zidul, vor fi lesne de Înțeles exclamațiile de bucurie ale slujitoarei: — Domniță Adelheid, asta e Într-adevăr o odaie de prințesă! Ce generos este nobilul nostru stăpân! Până și pentru mine e În firida de alături o laviță acoperită cu brocart, frumos cum n-am mai văzut. Auzisem eu că lux ca la Curtea ducelui nu se mai află nicăieri, nici măcar la Împărat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-l cred loial și de onoare. Ce i-ar putea oferi mai mult Amadeus sau Împăratul sau oricare altul? E ministerialul nostru, l-am copleșit cu bunuri și onoruri și știe că nu poate avea suverani mai Îngăduitori și mai generoși decât noi. și pe deasupra e cavaler, nu uita! Nu cred ca un cavaler să decadă până Într-atât Încât să-și calce jurământul de credință! Ai dovezi? Arată-mi și mie dovezile tale, dar nu-l acuza pe temeiul vorbelor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
negru... Bătrâna a spălat-o și a cusut-o Într un sac de pânză, cum i s-a poruncit. Asta e treaba ei și-o țin acolo tocmai pentru asemenea Îndeletnicire. Spală morții și-i coase În sac. Adalbrecht cel generos nu cheltuiește cu sicrie pentru slujitorii morți. Câte leșuri a spălat și-a cusut În saci bătrâna e greu de numărat... Era speriată și l-a rugat pe omul meu ca nu cumva să mai spună cuiva. Altfel o să-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a hotărî amănuntele Înmormântării. Meșterii zidari Începuseră deja să pregătească În biserică gropnița. Vestea se răspândise ca flăcările unui incendiu În toată mânăstirea și călugării se strânseră Îngroziți În biblioteca cea mare. Ducele fusese foarte iubit, un stăpân bun și generos, care copleșise mânăstirea cu daruri și privilegii. Mai mult, chiar În acele timpuri când viața unui om nu avea Însemnătate, asasinarea mișelească a unui cap Încoronat era o crimă Îngrozitoare, care Îi cutremura pe supuși. Între timp, sosi un al
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în semiîntunericul unui bou-vagon păzit de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, mergând spre împlinirea unui destin necunoscut și implacabil. Dacoromânii și macedoromânii de sub acoperișul acestui sinistru ghetou ambulant și-au întâlnit comuniunea și consangvinitatea la intersecția originii lor, din trunchiul puternic, generos și nepieritor al latinității. Eram uniți și solidari în suferința noastră comună, deoarece și unii și alții aveam, de fapt, aceeași soartă. Eram înfricoșați și complet demoralizați: niște jucării în mâna destinului atotputernic, pe care nu-l puteam controla, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
34) Fiți optimiști și nu uitați niciodată adagiul: "Carpe diem quam minimum credula postero" "Bucură-te de ziua aceasta, încrede-te cât mai puțin în ce va fi mâine". Apoi ușa vagonului a huruit puternic pe ambele role, deschizându-se generos pe întreaga lungime. În fața noastră, Neamțul, cu arma la spinare, ne zâmbea timid, copilărește. Sărut-mâinile, doamnă. Bună dimineața, copii. A sosit timpul să ne luăm rămas bun. Copii, să ascultați de mămica voastră în toate împrejurările și să nu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am publicat "Poeme din secolele XX-XXI". Ar fi propria-mi serie de autor ajuns la vârsta și experiența... antologărilor masive. E un bilanț de etapă, să zicem. După care sper să urmeze noi perspective, cel puțin la fel de ademenitoare și de generoase. A.B.Fiind implicați în interviu, e firesc să vă întreb: cine vă sunt interlocutorii din antologia "Interviuri din secolele XX-XXI"? Interlocutorii?... Doar câteva zeci de ziariști sau colegi care, pe durata a exact trei decenii, m-au întrebat ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vorbit cu Mircea Sântimbreanu...Bănuiesc că tot la o cafea... A.B.Desigur...sau la o partidă de pescuit?! Și ce cafea ați băut?...Tot LaVazza? A.B.Cred că da, că nu am oferit-o eu, ci el... Era generos, desigur...Nu știu ce ți-a răspuns Mircea Sântimbreanu, ce-ar fi făcut dacă ar fi locuit pe altă stradă, în altă familie, în alt oraș...Eu am schimbat vreo cîteva străzi și doar două orașe în viața mea, dar cheful de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și poezia pentru Daniel Corbu? Același lucru ca în 1982, cînd nu-mi apăruse încă o carte și pe cînd, student fiind la Facultatea de Litere din București, publicîndu-mi mai multe grupaje în revista "Luceafărul", Cezar Ivănescu îmi făcea această generoasă prezentare. Adică un exorcism, o punere în legătură cu miracolul ființei, cu înalta rostire. Dar lucrurile veneau, așa cum îmi place să spun, dintr-un blestem, un blestem în sensul inițial, grecesc al cuvîntului, un blestem diriguitor de destin. Altfel nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dacă ți se scot două-trei sute de exemplare, poți fi mulțumit. În asemenea condiții, nu poate exista o veritabilă viață literară. Aș mai adăuga doar că Eminescu Dialectica stilului este cartea care mi-a adus consacrarea, bucurându-se de o generoasă primire din partea lui Al. Dobrescu, Edgar Papu, George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eugen Todoran, Adrian Marino, Solomon Marcus, Dan C. Mihăilescu, Ioan Constantinescu, tot nume grele ale eminescologiei și criticii literare, în genere. Ba pun la același preț și polemicile pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de un demon perfecționist care îmi șoptea mereu: "mâine vei fi mai bun!" În ciuda atacurilor la care e supusă efigia poetului Ștefan Augustin Doinaș, nu mă sfiesc să văd în el una din personalitățile proeminente ale poeziei noastre, un spirit generos, care a făcut posibil debutul unor scriitori tineri. Mă întristează atacurile împotriva sa, ignorându-se contextul ideologic de atunci, precum și presiunile enorme exercitate asupra generației lui Doinaș. Tinerii, inclemenții judecători de azi uită că cei mai mulți membri ai Cercului Literar de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care sunt, ci și în cărțile mele. Am cunoscut rigorile cenzurii, stupiditatea ideologiei comuniste, zelul activiștilor politici, restrângerea libertății de exprimare. Cu toate astea, am continuat să scriu și să cred în posibilitatea ivirii unor vremuri mai bune și mai generoase. Din păcate ceea ce a urmat după decembrie 1989 a depășit cu mult așteptările noastre. Dictatura comunistă a fost înlocuită de un capitalism sălbatic, în care dictează adeseori banul și influența noilor politruci politici. Să te ferească bunul Dumnezeu să ajungi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ștefan cel Mare", tot din Suceava, șefă de promoție, olimpică. Toată copilăria am muncit performant, am învățat și am câștigat și un ban pentru cărți, am fost un camarad bun pentru mulți copii colegi și am fost dintotdeauna un suflet generos, amic de încredere. Dacă primeam o jucărie, o dădeam altora. Eu aveam ceva matern față de ceilalți copii, ca și cum mă simțeam responsabilă pentru ei, de aici mi s-a tras și porecla, de mică, până la liceu, Mamițica. (râde) Împărțeam totul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Însă, ținând cont de faptul că lor le lipsește o coastă și adesea chiar și o doagă, totul e sub control. O spun cu umor și cu sororitate. Am mulți prieteni poeți bărbați. Sunt oameni de bun gust, de finețe, generoși și dezlănțuiți, ca și noi, femeile-poete. Astăzi, dificultatea majoră este, pentru ambele genuri, căderea Poeziei, în general, de pe piedestalul adorației mulțimilor. Teama de a nu ne pierde nobila misiune ne unește, așadar, mai mult decât oricând. Suntem, împreună, poeții bărbați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi urmărite în totalitate. Prin 1990 încă puteai citi cam tot ce conta și puteai vedea cam toate piesele jucate într-o stagiune bucureșteană. Nu se mai poate azi și e firesc. A.B.Cum sunteți ca om? Blând? Conflictual? Generos? Vă puteți face un scurt portret? Nu sînt blînd, dar nici conflictual. Nu mă consider generos. Îmi propun totuși să fiu. În literatură sînt exigent. Sînt exigent și cu mine. Am abandonat zeci de proiecte literare, unele chiar piese finite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cam toate piesele jucate într-o stagiune bucureșteană. Nu se mai poate azi și e firesc. A.B.Cum sunteți ca om? Blând? Conflictual? Generos? Vă puteți face un scurt portret? Nu sînt blînd, dar nici conflictual. Nu mă consider generos. Îmi propun totuși să fiu. În literatură sînt exigent. Sînt exigent și cu mine. Am abandonat zeci de proiecte literare, unele chiar piese finite, care nu-mi plăceau. La primul meu roman am lucrat vreo cinci ani pentru 120 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a răspunde, nu se limita la "da" sau "nu" ci mai făcea comentarii care deschideau piste false. Odată, Laurențiu Ulici i-a exasperat pe partenerii de joc. Nu au ghicit din 20 de întrebări, nu erau nici pe aproape. Ulici, generos, le-a mai oferit 20 de întrebări. Tot nimic. Încă 10! Eșec total. Ceea ce-i deruta pe jucători era că nu puteau fixa răstimpul vieții autorului prin întrebări cu răspunsul da sau nu. Înainte de 1940? După 1910? Dar a murit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu poți înfige un baston, că înflorește... Poezia să cuprinde niște miraje la care tot talentul autorului este de a ni le putea reflectă în noi cu freschețea cu care au fost trăite și... scrise. Această sinceritate în miraj, această generoasă capacitate în comunicare( într-un moment în care foarte eronat, după părerea mea, se consideră dar al comunicării prozaismul cel mai rudimentar) îl diferențiază pe Ștefan Ion Ghilimescu", aprecia într-o cronică Barbu Cioculescu. Respirați "oceanic", Domnule Ștefan Ion Ghilimescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
editorul primelor mele volume de sonete, primul care a avut încredere în capacitățile mele. Trebuie să-l pomenesc apoi pe Mircea Cărtărescu pe care l-am intuit imediat că se detașează, că este port drapelul generației sale, model de om generos, gata să-mi dea o mână de ajutor la intrarea în Uniunea Scriitorilor. De altfel este unul dintre primii care a spus ceva consistent, motivant despre sonetele mele. După lectura sonetelor din Paingul orb (Sonete 3), mi-a trimis un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
râvnit de imaginația mea. Am ajuns așadar, grație lui Sterian, la Galați și ... m-am îndrăgostit de oraș, împrietenindu-mă foarte repede și cu câțiva gălățeni. De atunci, vin aici de câte ori am prilejul, fie la Biblioteca "V.A. Urechia", gazdă generoasă pentru lansări de carte, fie la Festivalul devenit de acum tradiție "Axis Libri". Organizat de Biblioteca ce-l are în frunte pe un bun manager și iubitor de cultură, dl. Ilie Zanfir, precum și de inițiatorul și directorul Festivalului, neobositul Valentin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de cravată a fost pusă în gâtul poetului înainte de execuție, reușind până la urmă să scape... Cu directorul editurii m-am întâlnit la Pančovă în Serbia la o manifestare culturală a românilor de acolo. Încă la prima discuție a făcut propunerea generoasă de a publică poemele mele în colecția Opera Omnia. La finalizarea proiectului au participat și amicii mei din Chișinău, Nicolae Spătaru și Arcadie Suceveanu. Gheorghe Grigurcu cu care ne-am cunoscut la Festivalul din Sighet, a fost amabil să scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]