9,562 matches
-
Iisus Christos trecu prin toate De-aproape două mii de ani. Și se-ntreba, ce vânt mai bate, De nu mai sunt deloc țărani. Și au venit să-l răstignească Și groapa i-au săpat-o-n lut, Dar pentru groapa lor câinească, Nici lemn de cruce n-au avut. Cum una nu e, alta nu e, Nici celelalte nu mai sunt, Nu s-au găsit ciocan și cuie Și nici lopeți pentru mormânt. Și s-a rugat de Cerul Tată
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a făcut dimineață, Adânc mormânt îi săpară, feciorii din Cârțișoară. Să așeze-n el frumos, trupșor de haiduc vânjos. La trei zile satu-o vint să-l petreacă la mormânt. Urlă câinii-n sat și latră, pe Budac îl duc la groapă, Iar acolo-l înconjor cu flori roșii de bujor Și cum stau și îl privesc, lacrime fierbinți pornesc Și se scurg în jos potop , peste fier de târnăcop. Plânge-l mamă, plânge-l tată, că nu-l mai vezi niciodată
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Ghinde, bătut de securitate. Din Sâmbăta de Sus erau învățătorul Vasile Petrașcu, fratele lui Nicolae Petrașcu, Octavian Popa Iov și au mai fost și alții. Din Viștea de Sus mai era croitorul Ion Cristea, iar din Oprea Cârțișoara era Ion Groapă, acum profesor în Sâmbăta de Sus. Tot originari din Cârțișoara proveneau frații Remus Budac, și Elisabeta Budac, el profesor de limba română și filosofie în Cârța ea învățătoare la Porumbac, văduvă a preotului Gheorghe Malene, ucis de soldați din armata
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
regiunii Stalin. Sistemul organizat al rezistenței, cu toate greutățile, inerente unei asemenea activități de totală clandestinitate a mers destul de bine, până ce unii dintre cei mai activi membri ai acesteia au început să dispară discret. Mai întâi prin ideea lui Ion Groapă, profesorul din Cârțișoara noastră de a-i trimite pe unii dintre luptători pe căi oculte în țări din lagărul capitalist. Stabilise, chipurile, acesta unele «legături» cu o organizație din Grecia prin care oameni din rezistență au putut fi trecuți dincolo
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de securitate soseau pur și simplu prin poștă, cu ștampila originală a poștei grecești, cu scrisul «olograf», recunoscut de adresant ca fiind fără vreo îndoială al celui drag care «o expediase». Până la urmă se va dovedi că consăteanul nostru Ion Groapă intrase întrun joc dublu și începuse a-și decima ortacii în mijlocul și cu care împreună lupta împotriva unui regim ce se dovedea a fi un tot mai aprig dușman al propriului său popor. Prin cele mai diverse mașinațiuni, până în 1957
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Prin cele mai diverse mașinațiuni, până în 1957, beciurile securității din Sibiu, Brașov și București se umpluseră cu luptătorii ce încercau să se opună în condiții de clandestinitate, acestei hidre roșii care le sugruma țara. Cu largul concurs al trădătorului Ion Groapă, ortac de încredere al tuturor celor ce aderaseră la această inegală luptă, până la urmă nici-un luptător nu va rămâne în afara judecății dure și nedrepte a unui tribunal ilegal. La 14 iulie, zi în care în Franța se sărbătorea cu marea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vorba despre ei. Din lot mai făceau parte Olimpiu Borzea, doctorul Burlacu, preotul Victor Dâmboi, țăranul Gheorghe Borzea, profesorul Ion Bucelea, tânărul Vasile Bucelea, țăranul Victor Șandru și croitorul Ion Cristian. Ar fi trebuit să mai fie acolo profesorul Ion Groapă consăteanul nostru, dar n-a fost. El vânduse ce avusese de vândut și își terminase misiunea. Rolul lui de Iuda, în această teribilă tragedie era să confirme spusa filosofului nostru surghiunit o viață, Emil Cioranu: -« Icoana blândei și frumoasei noastre
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a furnizat informații întâmplător sau în mod organizat și sistematic au existat cu duiumul. Cei mai mulți au făcut-o având marea grijă ca nimic din acțiunile lor să nu transpire, știau ce i-ar aștepta într-o asemenea situație. Despre Ion Groapă, ca să terminăm cu el, știe toată lumea că Pronia Cerească nu a avut răbdare și l-a sancționat mai curând decât se aștepta, pe măsura ticăloșiei sale. O oarecare apreciere a cazu lui o face în cartea sa, citată, Ion Gavrilă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
intrat de la început cu acest gând, trimis de Securitate și a așteptat ani până a știut multe, pentru ca vânzarea lui să fie cât mai eficientă ? Olimpiu Borzea care după bunătatea inimii lui, și diavolului îi acordă circumstanțe atenuante, crede că Groapă, bănuit a avea legături cu cei din munți, n ar fi putut rezista presiunilor Securității. A cedat deci, și s-a făcut de nevoie unealta lor. Da, dar în astfel de cazuri n-ar fi fost scos din proces, ar
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
blând, și în nici-un caz nu ar fi fost recompensat cu fotoliul de director al unui liceu. Și încă ceva , unii martori povestesc că atunci când bea un păhărel mai mult, se lăuda că «a lichidat banda din munți după metoda Groapă». Eu cred că drumul lui a fost asemănător drumului lui Iuda. Iuda ca om subțire ce era - doar el știa prețul mirului vărsat de femeie pe picioarele lui Iisus -s-a alăturat Lui în speranța instaurării unei împărății lumești în care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care el voia să fie vistiernic. Când și-a dat seama că Iisus îi cheamă pe apostoli pe calea suferinței și a morții, văzându-și iluziile spulberate, ca să se sustragă de la soarta comună, s-a dus și a vândut. Profesorul Groapă a intrat în rezistență, poate în speranța că atunci când vor veni americanii, se va alege și el cu ceva. Timpul trecând, și în zare ne mai zărind decât dezastrul, atunci când Securitatea i-a oferit șansa, a căutat să se salveze
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care ani de a rândul, cu tot devotamentul a pregătit atâtea pachete pentru noi cei din munți. Ce tragedie va fi fost în sufletul ei bun, atunci când și-a dat seama care e adevărul. Au trecut 30 de ani, profesorul Groapă, director de liceu acuma, călătorea spre București, conducând autoturismul personal, alături de soție și de contabilul liceului. Era vreme de iarnă, era polei, mașina a derapat și s-a răsturnat peste parapet. Bilanț : un singur mort, directorul Groapă. Soția lui și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de ani, profesorul Groapă, director de liceu acuma, călătorea spre București, conducând autoturismul personal, alături de soție și de contabilul liceului. Era vreme de iarnă, era polei, mașina a derapat și s-a răsturnat peste parapet. Bilanț : un singur mort, directorul Groapă. Soția lui și contabilul au scăpat cu viață. Totul s-a întâmplat exact în locul în care cândva «băieții de pe munte», vânduți de el Securității, în ultimul lor drum, au fost opriți la un izvor să bea apă. Simplă coincidență, sau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de supraveghere ale părinților. O barcă cu motor traversa apa de-a lungul malului fiind probabil închiriată de turiști dornici de a face o plimbare pe Marea Egee. Alți tineri se distrau îngropându-se în nisip cu rândul. Săpau o groapă în nisip cu mâinile, un tânăr se așeza în ea, ceilalți îl acopereau cu nisip lăsându-i doar capul afară și-i puneau o mască de scafandru. După aceea îl fotografiau făcând haz. De ce-l țin atât de mult sub
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
fără ca nimeni să știe cine era. Murind un corăbier, trupul său a fost aruncat în mare. Fiind scos la mal de valuri, un sihastru care trecea pe- acolo l-a văzut și -a cerut unor creștini să-l îngroape. Săpând groapa, au aflat trupul Sfintei Parascheva neputred și plin de mireasmă. Alături au îngropat trupul rău mirositor al corbierului. Unul dintre gropari a visat un înger care l-a certat că a nesocotit trupul Sfintei Parascheva, spunându-i să-l ia
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
aș putea muri/ [...]/ Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume/ Eu am iubit murit-au prea curând 74. Dar ruga nu i-a fost primită: Și în convoi d-ilusii ce luminau ca stele,/ A fost la groapă dusă speranța vieții mele75. Pustiul se-așaza iarăși pe umerii poetului, încât viața însăși îi pare că ea cură/ Încet repovestită de o străină gură76. Depozitată în adânc, amintirea "Florii albastre" va mai reveni din când în când la suprafață, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sfânt cu comănac/ Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac147. La fel sunt creionate amănunte din decorul pe care și-l alcătuiseră frații în joaca lor: Și la margine de codru ei aprind o focărie/ Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie/ Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată,/ Împletită din răchită, cu curmei de tei legată 148. Descrieri detașate de sentiment, simple aduceri-aminte ale nevinovatelor jocuri. După ce va interveni marea despărțire de iubita care va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
treia zi o au dus-o oamenii la o casă de lemn cu cruce deasupra la biserică. M-am întors acasă [...] Mă duceam de-o căutam în casă [...]. Cum a înnoptat, m-am dus la biserică...[...] M-am culcat pe groapă, am lipit urechea mea de țărână. Mamă! mamă! am strigat, ieși de-acolo și vino acasă 74... Cu toate ale ei, (bune și rele) cu frumusețile și cu necazurile ei, poetului îi rămâne în minte pentru că este casa și atmosfera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
87. Alteori, ca-n Stigoii spre exemplu, biserica apare zugrăvită în imagini reci, tăioase, înspăimântătoare chiar: Biserica creștină, a ei catapeteasmă/ De-un fulger drept în două e ruptă și tresare;/ Din tainiță mormântul atuncea îi apare/ Și piatra de pe groapă crăpând în două sare;/ Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă 88. Meditația eminesciană se declanșează și atunci când cimitirul doarme și crucile veghează 89. Senzația răcorii este asociată cu răceala morții, dar nu numai: Și prin ferestre sparte, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
109. În general, în proză imaginea bisericii și a cimitirului se înfiripează din descrieri sumbre: Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței 110. Sau: Intrarăm, prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă săpată din nou, astfel încât din fundul ei ieșea încă un ușure abur din căldura pământului, pe când bulgării prinsese brumă. Cioclul își răzimase bărbia unei fețe adânci și posomorâte pe sapa cea lată și plină de lut, luna trecea ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fabuloasă, niciodată retrăită în tot restul vieții. În raiul copilăriei, codrul nu îi oferă copilului spațiu ideal de joacă doar în ochiul de pădure, ci și la poalele sale: Și la margine de codru ei aprind o focărie/ Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie/ Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată,/ Împletită din răchită, cu curmei de tei legată 149. Câteodată imaginile sunt strict cinetice, Ea-și urma cărarea-n codru 150 este sugestivă din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rază se scobora o femeie îmbrăcată într-o haină lungă și albă ... Ea mă discântă și din pieptul meu am văzut ieșind o turturică albă ce s-a pus la mama-n brațe ... Eu singur rămăsesem rece și galben pe groapă, cum fusese mama; și mi se părea că eu nu sunt eu, ci că sânt turturică... Pe brațele mamei m-am schimbat din turturică într-un copilaș alb și frumos, cu niște aripioare de puf de argint. Raza cea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu țundra mea, ca și când m-aș fi temut să nu-l doară bulgării, începui a împlea mormântul cu țărână. În intervale îmi venea să mă culc și eu cu el alăturea și să lăs să cadă o stâncă de pe marginea groapei peste mine, or gândeam să mă-mpușc și eu și să sfârșesc cu mizeria ce se numește viață 283. Dar portretul portretului, făcut complet și descris în toată atmosfera sa ambientală este surprins în Aur, mărire și amor. Nimic mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-o oamenii la o casă de lemn cu o cruce deasupra la biserică; un om bătrân cu o barbă albă, îmbrăcat în haină lungă și vopsită fel de fel, cânta încet și pe nas, apoi a pus-o într-o groapă, au aruncat țărână deasupra ei de-au acoperit-o314. În nedumerirea lui, copilul părea că aude glasul ei cel dulce și încet. Tristețea din imagini răzbate peste tot: Vedea pe mama lui plângând într-un colț de fereastră, țiind spasmotic cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o femeie îmbrăcată într-o haină lungă și albă... era maica mea... Ea mă discântă și din pieptul meu am văzut ieșind o turturică albă ce s-a pus la mama-n brațe... Eu singur rămăsesem rece și galben pe groapă, cum fusese mama; și mi se părea că eu nu mai sunt eu, ci că sunt turturică... Pe brațele mamei m-am schimbat din turturică într-un copilaș alb și frumos, cu niște aripioare de puf de argint. Raza cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]