7,802 matches
-
da, o știu pe muierea aia. O știu pe Angela mea. Și pe Wallace!“ Sammler la Început nu Înțelesese ce Însemna un anevrism; auzise de la Angela că Gruner era la spital pentru o operație la gât. A doua zi după ce hoțul de buzunare Îl Încolțise, se duse În East Side să-l viziteze pe Gruner. Îl găsi cu gâtul bandajat. — Ei, unchiule Sammler? Elya - ce mai faci? Arăți binișor. Și bătrânul, Întinzându-și brațul lung sub el, netezind dedesubtul trenciului, Îndoindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
șiret, băgăcios, și-n același timpi vioi, șarmant și viguros. În ochii lui apăru o privire straniu agățătoare, un fel de intensitate Încârligătoare. Sammler, Sammler cel de dinainte, nu prea avusese putere să reziste la asemenea priviri. — Nu e din cauza hoțului pe care l-ai văzut În autobuz, nu? — Cine ți-a spus de el? — Nepoata dumitale, domnișoara Arkin. Am menționat asta Înainte de conferință. — Da, așa e. Și ți-a povestit, ei? — Da, despre Îmbrăcămintea la modă, accesoriile Dior și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era fiică de bogătaș, iar banul, dolarul, era fără Îndoială un aditiv erotic nemaipomenit. Dar chiar și Shula, cât era ea de gunoieră sau coțofană hoață, nu furase niciodată cu adevărat până atunci. Apoi, dintr-odată, era și ea ca hoțul de buzunare negru. Dinspre partea neagră, curenți puternici Îi măturau pe toți. Copil, negru, piele-roșie - Seminolul inocent Împotriva Feței Palide Îngrozitoare. Milioane de oameni civilizați Își doreau o noblețe oceanică, fără limite, primitivă, neîngrădită, trăiau experiența unei ciudate eliberări a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cutie de oțel rezistentă la foc. De fapt, mă bucur că nu a venit cu cartea pe tren. Putea s-o piardă - s-o uite pe scaun. Grand Central e bine luminată, păzită de poliție și chiar dacă ar fi ca hoții să deschidă unul din dulăpioare, ar rămâne celălalt. Nu vă mai faceți griji În plus. Îmi dau seama că sunteți tensionat. Puteți să considerați Încheiată această Întâmplare neplăcută. Manuscrisul se află În siguranță. — Domnule, sper acest lucru. — Haideți să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ca În filosofia hindusă - Maya, vălul aparențelor care atârnă peste toată experiența umană. Da, și dacă ne gândim bine, după cum spune Schopenhauer, locul unde se află Voința În oameni este... — Unde este? — Organele sexului sunt locul unde se află Voința. Hoțul din hol era de acord. Și-a scos instrumentul Voinței. A dat la o parte nu vălul Mayei, ci unul din vălurile dinainte și i-a arătat lui Sammler garanția lui metafizică. — Și ați fost prieten cu faimosul H.G. Wells
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
casa unui om pe moarte. Venise din nou rândul unor anumite lucruri minore pe care oamenii insistau să le mărească, să le bage În seamă prea mult1, mutându-le la centru: relații, decorațiuni interioare, gâlcevi În familie, fotografii Minox cu hoți În autobuze, brațe de doamne portoricane În expresul de Bronx, nevoie-și-respingere odi-et-amo, autoexaminări emoționale, daravele erotice În Acapulco, felație cu străini prietenoși. Chestiuni civile. Civile până la ultima! Cei cu mintea În sfere Înalte, precum Platon (acum nu numai că ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și răsufla gazele pământului, Își bea cafeaua, Își consuma partea lui de bunuri, Își mânca chifla de la Zabar, Își dădea anumite aere - toți oamenii Își dau anumite aere - lua autobuzul până pe Strada 42 ca și cum avea o ocupație, dădea peste un hoț de buzunare negru. Pe scurt, un om care trăia. Sau care fusese retrimis la coadă. Așteptând ceva. Desemnat să descopere anumite lucruri, să condenseze, În opinii succinte, o esență a experienței și din acest motiv, Înzestrat cu anumite puteri magice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
albicioase, instabile pe verticală, fâsâiau și tremurau. Sammler se văzu pe ecran palid ca un mort. Imaginea cutremurată a unui om Îmbătrânit. Holul semăna cu unele subsoluri mochetate din teatrele dezafectate - spații de evitat. Nici nu trecuseră două zile de când hoțul de buzunare Îl Împinsese, lipindu-se cu burta de spatele lui, peste aceeași mochetă fixată cu bolțuri de alamă până În colț lângă masa florentină. Desfăcându-și haina de culoarea pumei În tăcere de pumă ca să i se expună. Era acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bara lată de protecție. Sammler Începu să tragă de mânerul ușii de la mașină. — Nu pe partea cu strada, domnule Sammler. O să vă lovească. Dar Sammler, la capătul răbdării, deja gonea prin trafic. Feffer, În mijlocul unei mulțimi, se lupta cu negrul, hoțul de buzunare. Erau cel puțin douăzeci de oameni În jur și Încă alții se mai opreau, dar nimeni nu dădea semne că vrea să intervină. Zbătându-se În strânsoarea infractorului, Feffer era imobilizat de mașina mare, greoaie. Capul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zâmbetul ăsta“. — Dar nu știu engleză. Atunci ajută-l pe băiat. — Ajută-l tu, tată socrule. Eu sunt străin și schilod. Tu ești mai În vârstă, e adevărat. Dar eu abia am ajuns În țara asta. Sammler i se adresă hoțului de buzunare: — Ia mâna. Dă-i drumul. Fața lată a bărbatului se Întoarse. New Yorkul i se reflecta În lentile, pe sub borurile tari ale edenului. Poate că Îl recunoscu pe Sammler. Dar nu spuse nimic. — Dă-i aparatul, Feffer. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
făcea ceva foarte amuzant la cererea specială a acestuia. Își suflecă mâneca brațului drept. Părul Închis la culoare era des. Apoi, apucând mai din scurt mânerele genții de postav, o roti În aer și cu mare avânt Îl pocni pe hoțul de buzunare peste față dintr-o parte. Lovitura fu puternică. Îi zburară ochelarii. La fel și pălăria. Nu-i dădu drumul imediat lui Feffer. Păru să se sprijine pe el. Evident năucit. Eisen era muncitor, turnător. Avea forța pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să pleci. Trebuie să fac ceva. Așa că am făcut. — Nu ți-am zis să Îl lovești cu nenorocitele astea de fiare. Nu ți-am zis nici o clipă să-l lovești. Ești nebun, Eisen, suficient de nebun cât să-l omori. Hoțul de buzunare Încercase să se ridice pe coate. Își odihnea acum trupul pe brațele Îndoite. Sângera din abundență pe asfalt. — Sunt Îngrozit! spuse Sammler. Eisen, În continuare arătos, creț, cu zâmbetul neschimbat, deși acum gâfâia, cu picioarele sale ciudate, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gândea la asta cu prejudecată. Sammler nu simțea nici o prejudecată față de perversitate, față de chestiunile legate de sex. Nimic. Era prea târziu pentru așa ceva. Exista prea multă presiune. Erau la lucru puteri mult mai mari. Imaginea lui Eisen izbindu-l pe hoțul de buzunare peste față cu medalioanele era Încă proaspătă În mintea lui Sammler. Proprii lui nervi, În modul elementar În care lucrează nervii, asociau asta cu momentul strivirii propriului ochi cu patul puștii În urmă cu treizeci de ani. Senzațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
luptat cu toți cei zece pungași deodată și i-ați fi biruit, într-un final glorios. Numai că și nevastă-mea, și eu având niște cuțite la gât, chiar n-avea rost să fac pe nebunul. Când însă unul dintre hoți, cu mișcări aproape mângâietoare, mi-a scos ceasul de la mână, mi-a sărit țandăra. Enervat și inconștient totodată, cu mâna deodată liberă i-am bătut obrazul, spunând, într-un esperanto expresiv: „Memory from my padre!“. În acel moment, șeful care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
pe față, unul pe dos și cultiva cactuși. Mielopardul Grabrielopardul și mielopardesa Miriam aveau doi copii, o fetiță și un băiat. Câte o frumoasă umbră le creștea pe nas și copiii se jucau din zori și până în noapte de-a hoții și vardiștii și de-a Faust și Margareta. Mielopardul Gabrielopardul scrisese cartea de poeme lirice, tragice și mieloparde: Bună ziua-noapte Mieloparzi! pentru care a primit premiul criticii mieloparde.“ Șotronul e sub zăpadă. Nu ne-am pus nici de data asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cât de frumoase arătau în bătaia soarelui acele câmpuri cu plante tinere și viguroase. Necazul era că în fiecare an, noapte de noapte, mâini negre smulgeau știuleții de pe tulpini, saci întregi de știuleți, și niciodată nu-i putea prinde pe hoți. Dimineața vedea urmele tălpilor desculțe în țărâna dintre rânduri. Încercase totul: îi avertizase, îi amenințase, le micșorase rațiile, ba chiar amendase întreaga tabără - zadarnic însă. Câmpurile care se aflau în preajma colibelor erau prădate de recoltă, și când culegătorii își aduceau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Anul ăsta nu vreau să trag. Fermierul așteptă o explicație. Nu îl neliniștea ordinul pe care-l dăduse. În toți anii ăștia de când conducea ferma, încă nimeni nu fusese împușcat, deși în fiecare sezon șirurile de porumb erau bântuite de hoți, și în fiecare noapte Jonas ieșea cu pușca. Nu făcea decât să strige sau să tragă în aer ca să-i înspăimânte pe musafirii nepoftiți. Numai când se iveau zorile trăgea în ceea ce putea vedea. Totul era o cacialma. Amenințarea poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
În forma unor zimbri. Și mai ciudat e că nu sunt curieri simpli, ci sunt curieri cu escortă. De parcă drumurile Moldovei ar fi cu primejdie. - Dar drumurile nu mai sunt cu primejdie de ani buni, spuse Erina. Măria sa a stârpit hoții și tâlharii. Tăcură amândoi, gândindu-se ce ar fi putut pricinui trimiterea unor curieri cu escortă la vreme de noapte. Apoi Erina luă cozonacul din cuptor și Îl puse pe masă. - Dar nu e gata.... observă Litovoi. - Parcă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
azi a „știrilor de la ora 5“ și în periodicele vechi. Diferă, firește, ponderea lor și meșteșugul cu care știriștii reconstituiau detaliile. „O crudă întâmplare“, „Omor înfiorător“, „Spaimă cumplită“, „Nelegiuiri“, „Omor întriit“, „Omul mort ce nu a viețuit“, „Tâlhar cinstit“, „Tânguirea hoților“, „Ucidere întreită“, „Vrednica de mirare viețuire a unui ungur“, „Nou metod de sinucidere“, „Trii fete împotriva unui lup“, „Cum se prind tâlharii pe drumul de fier“, „Un mort bătut de viu“, „Cruzia unui hoț“, „Un copil mâncat de guzgani“. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
nu a viețuit“, „Tâlhar cinstit“, „Tânguirea hoților“, „Ucidere întreită“, „Vrednica de mirare viețuire a unui ungur“, „Nou metod de sinucidere“, „Trii fete împotriva unui lup“, „Cum se prind tâlharii pe drumul de fier“, „Un mort bătut de viu“, „Cruzia unui hoț“, „Un copil mâncat de guzgani“. Am înșirat o parte din titlurile întâlnite în „Albina românească“ (potrivit indicelui bibliografic realizat de Biblioteca Universitară din Iași) care - am putea spune astăzi - agresau publicul neinițiat și pudibond al primei jumătăți de secol XIX
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
pe care stătea Mick. Sub corpul lui masiv, părea un scăunel de copil. Nu se vedea nici masă, nici dulap, nimic unde s-ar fi putut aranja feluritele obiecte răspândite la-ntâmplare pe toată podeaua, de parcă trecuseră pe-acolo niște hoți nepricepuți. Erau două perechi de teniși, o rachetă de badminton și trei fluturași rupți, dosare, tenculețe de cărți, un aparat de radio stricat, o carte poștală de la Hobart: Minunata zonă a portului și o farfurie de porțelan cu portretul unui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-ar putea să fie o imagine pictată ulterior, fiindcă experiențele de felul acesta, de îndată ce reușesc să se ridice la rangul de istorii, își revednică insistent dreptul la o viață proprie și se laudă una-două cu amănunte. În orice caz, hoțul, situația lui fiind agravată de furia oricărui infanterist împotriva tuturor foștilor ofițeri, a fost bătut excesiv. Ura acumulată în timpul războiului se descărca ori de câte ori i se oferea prilejul. Puțin mai târziu, „Luftwaffeinul“ care, spre sfârșitul războiului, fusese transferat la infanterie în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu ai cumva "vîrsta critică" . . . Parcă ceva relaxare în colțul gurei. Am făcut un an la medicină, știi?. Și l-am fixat mai mult ca să-1 descumpănesc. " Dumneata faci tot ce poți ca să superi oamenii și nu reușești!" Mă bătuse, hoțul! Nu-și pierduse cumpătul. ,, Da! gândi Mini, căutând. Poate o linie relaxată lângă gură. Dar nu vine din vârsta lui, ci din vârsta epocei lui." E o deviere, o anemiere a energiilor voinței, care bântuie generația și care în unele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Elena Marin Alexe Fratelui meu, cu iubire... - Ajută-mă să regăsesc culorile! Mi-am trecut palmele prin deschizătura inimii ca un hoț, am atins sufletul cu o mișcare abilă și am cules tot ce mi-a venit în cale. Rând pe rând flori roșii, albastre, galbene, albe și turcoaz, au fost ademenite în palma mea, adulmecând aroma iubirii. M-am prins cu
S.O.S. culorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83365_a_84690]
-
s-a dus să-l dezlege pe Vifor, unul din cai. Prințesa, care fascinată de spectacolul scânteilor focului le admira ca de fiecare dată, a auzit mișcare, s-a ridicat încet și a văzut ce se întâmplă. — Neneo, neneo, un hoț la Vifor, i-a șoptit lui Ismail care luând un topor și o secure, repede s-a îndreptat spre hoț și-a aruncat cu toporul nimerindu-l în braț tocmai în momentul când voia să dezlege calul. Au! fir-ai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]