6,618 matches
-
au rămas ca să-și asiste maeștrii, dar ceilalți au fost curioși despre restul universului, la fel ca și creatorii lor. În călătoriile lor îndepărtate, Terteții au descoperit încă o rasă inteligentă la capătul îndepărtat al galaxiei sale-ființe care arătau ca insecte și pe care le-au numit Noxi. Orbiți de setea lor de cunoștințe, Terteții și Confederația nu au observat că Noxii evoluau din ce în ce mai mult. Precum și alte ființe, Noxii au fost paraziți care se lipeau de gazdele sale care nu suspectau
Nemexia (joc) () [Corola-website/Science/333591_a_334920]
-
planetă se poate dezvolta individual ca planetă de sprijin, mină sau de război. Dacă vei pierde o planetă, poți coloniza una nouă și îți poți alege strategia din nou. Nemexia are trei rase: Rasa umană (Confederație), Roboții (Uniunea Terteților) și Insectele/Ființele (Noxi). Fiecare rasă are tipul său specific de unități cu abilități unice. Varietatea de nave și unități de apărare îți oferă posibilitatea să alegi dintre câteva strategii de luptă. Sunt 7 tipuri de nave de luptă, 5 civile și
Nemexia (joc) () [Corola-website/Science/333591_a_334920]
-
păduri relictare, păduri relictare pe substrat calcaros, tufărișuri alpine și boreale, pajiști panonice și boreale, pajiști panonice de stâncării, pajiști calcifile alpine și subalpine, grohotișuri calcaroase) care adăpostesc o gamă floristică diversificată și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) caracteristică Apusenilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii de păsări enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic de curbură. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care: urs brun ("Ursus
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
cu părțile verzi ale plantelor acvatice, iar iarnă cu tulpinile proaspete și rizomii de stuf, papură, pipirig, rogoz. Cu toate că hrana de iarnă este redusă cantitativ, ea este mai consistentă. Ocazional consumă și hrană de origine animală: larve și adulți de insecte acvatice, melci, scoici, crabi și raci, pești mici, amfibieni (broaște) și mici rozătoare. Un individ consumă zilnic în medie 0,5 kg hrană. Bizamul nu face rezerve de hrană, iar iarna se hrănește cu rădăcinile și cu rizomii plantelor acvatice
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
constant de hrănire pentru a-și umple stomacul, urmat de mai multe ore de odihnă și digestie înainte de începerea unui nou ciclu de alimentare. Unele specii sunt polifage: șoarecii scurmători de pădure ("Myodes") se hrănesc cu diferite frunze, semințe și insecte, iar în hrana șoarecilor de câmp ("Microtus arvalis") au fost identificate circa 400 specii de plante. Șoarecii de munte ("Dinaromys") și șoarecii de zăpadă ("Chionomys") fac rezerve de hrană mari din frunze uscate și tulpini. Acestea sunt tăiate și lăsate
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
un șoarece foarte vioi, foarte bun alergător și un excelent cățărător până în vârful arborilor. Se hrănește cu ierburi și plante (părțile verzi ale plantelor, semințele și fructele acestora), nu evită nici ciupercile și mușchii-de-pământ. Mai rar consumă râme, melci și insecte. În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc, iar nevertebratele sunt mai puțin disponibile, caută semințe și fructe de pădure, sau roade scoarța puieților de specii forestiere sau fructifere, producând daune în culturi și plantații. În scorburi, pe sub pietre sau în camere
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
C. Zborul este rapid și neregulat, cu bătăi dese din aripi. În timpul zborului ține gura închisă emițând ultrasunet prin nări cu care detectează obiectele, își găsește drumul, hrana sau evită obstacolele. Iese târziu din peșteră și zboară toată noaptea vânând insecte cu care se hrănește. Se reproduce toamna, iarna sau primăvara. După o gestație de circa 75 zile, femela naște un singur pui în luna iulie, care este lipsit de vedere și fără păr. Într-o lună de zile puii cresc
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
cu resturile unui câine domestic, probabil fiind vorba de o ceremonie de înmormântare. Parcul este cunoscut pentru descoperirea unui număr nenumărat de fosile mamifere datând cu ultima perioadă glaciară. În timp ce fosilele de mamifere generează un interes semnificativ, alte fosile, inclusiv insectele fosilizate și plantele, și chiar granule de polen, sunt, de asemenea, evaluate. Aceste fosile contribuie la definirea unei imagine a ceea ce se crede a fi climatul mai rece umed din bazinul Los Angeles-ului, în epoca respectivă. Gropile de gudron din
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
explozive, de tipul invaziilor altor specii de rozătoare microtide, și nici migrații. Se hrănește cu părțile subterane ale plantelor cultivate și spontane (rizomi, rădăcini, bulbi), dar și cu părțile verzi aeriene, moi ale plantelor și cu ciuperci. Mănâncă ocazional și insecte. Pentru vremea nefavorabilă (vreme ploioasă și iarnă) își face provizii din boabe și semințe. Perioada de reproducere are loc din martie până în septembrie. Gestația durează 21 de zile, după care femelele se retrag în culcușuri unde nasc 2-5 pui. În
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum"; "Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus" și "Mlaștini alcaline". La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care: mistreț ("Sus scrofa
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
acvatice. Larvele eclozează în câteva zile și puietul se fixează de plantele acvatice prin discuri adezive de la capătul botului și rămân agățate până sacul vitelin se resoarbe. După aceasta, puietul înoată liber, hrănindu-se cu larve de țânțari și alte insecte acvatice. Icrele și puietul nu sunt îngrijite de părinți. Icrele sunt extrem de toxice. Longevitatea acestor pești este de cel puțin de 20 de ani. Lepisosteiformele sunt frecvent considerate ca dăunători pentru peștii destinați pescuitului sportiv și rup adesea plasele pescarilor
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
în care trăiește. După împerechere femelă își depune icrele în apă pe plantele acvatice, acestea nu sunt comestibile drept caviar, din contră sunt otrăvitoare. După o perioadă de numai 7 zile icrele eclozează și apare puietul ce se hrănește cu insecte, larve de insecte și mici crustacee acvatice. Numărul în declin al peștilor aligatori a condus la eforturi internaționale de monitorizare a populației și de regularizare a pescuitului comercial.
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
După împerechere femelă își depune icrele în apă pe plantele acvatice, acestea nu sunt comestibile drept caviar, din contră sunt otrăvitoare. După o perioadă de numai 7 zile icrele eclozează și apare puietul ce se hrănește cu insecte, larve de insecte și mici crustacee acvatice. Numărul în declin al peștilor aligatori a condus la eforturi internaționale de monitorizare a populației și de regularizare a pescuitului comercial.
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
teritoriul cu secrețiile glandelor anale. Ziua stau ascunși în vizuinele săpate de ei în pământ sau în cele abandonate de alte mamifere, mai ales ale porcului furnicar ("Orycteropus afer"). Hrana constă în principal din termite (specii de "Trinervitermes") și alte insecte și larvele lor, pe care le descoperă săpând pământul. Mai rar mănâncă și șoareci, păsări mici, șopârle etc. Sunt monogame. Reproducerea este sezonieră și are loc în luni diferite, în funcție de areal. Gestația durează 90-110 de zile. Femelele își caută culcușuri
Lup de pământ () [Corola-website/Science/333809_a_335138]
-
argiloase; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Lacuri distrofe și iazuri. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN Mamifere: cerb lopătar ("Dama dama
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
joasă"; "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip" Magnopotamion "sau" Hydrocharition; "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de" Chenopodion rubri "și" Bidention și "Lacuri distrofe și iazuri". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) și floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
ciment. Ei au o creștere obișnuită. După uzură, pe fața triturantă a dinților se văd tuburile dentare înconjurate de prisme de dentină. Limba tubulidentatelor este lungă, îngustă, turtită și protractilă, iar saliva care o acoperă este lipicioasă, potrivită pentru prinderea insectelor. Glandele salivare sunt dezvoltate. Stomacul este simplu, cu regiunea pilorică mult mai musculoasă. Dintre organele de simț, mirosul și auzul foarte fin joacă un rol mare în orientare; vederea este slabă, ziua părând că sunt orbi, nedistingând cu ușurință obiectele
Tubulidentate () [Corola-website/Science/333038_a_334367]
-
mânca o mare parte din conținutul lor înainte ca acestea să ajungă la suprafață. Cum mixinele stau în grămezi, Tractul digestiv al Myxinilor este unic printre cordate pentru că mâncarea este închisă într-o membrană permeabilă, similară cu membrana peritrofică a insectelor. Myxinii au fost observați vânând activ peștele "Cepola haasti" în gaura sa, utilizându-și mucusul pentru a sufoca branhiile peștelui înainte de a-l trage afară pentru a-l mânca. Recent, mixinele au atras un interes special printre biologi, care-i
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
cu secreții urât mirositoare (deschiderea glandelor este în afara deschiderii anale), care le servesc la îndepărtarea dușmanilor (vulturii, leoparzii, pisicile-tigri, râșii-africani). Se hrănesc cu toate animalele pe care le pot prinde pe sol: mamifere mici (șoareci etc.), păsări, reptile (șerpi, șopârle), insecte, păienjeni, scorpioni și mai rar cu fructe. Fiind însă și bune cățărătoare în arbori, adeseori vizitează cuiburile păsărilor. În urmărirea prăzii nu fac nici un zgomot, se fac una cu pământul, se apleacă și se târăsc de parcă lunecă, iar corpul se
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
viață semiacvatică și înoată foarte bine, iar cei africani se pot cățăra în arbori, pentru a sta la soare sau pentru a scăpa de dușmani. Se hrănesc cu diferite plante (plante acvatice și fructe căzute pe sol), dar mănâncă și insecte. Reproducerea în Asia are loc în iunie-iulie sau în tot timpul anului, în Africa. Gestația durează 120-172 de zile (6-9 luni). Nasc 1-2 pui, cel mai frecvent la sfârșitul sezonului ploios, când vegetația este crudă și abundentă. La o jumătate
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
Profesorul , FRS (24 august 1912 - 2 august 1977) a fost un entomolog britanic. S-a remarcat printr-o cunoaștere enciclopedică a insectelor și a fost pasionat în mod excesiv de gândaci. A publicat 309 de lucrări științifice, multe dintre acestea tratând morfologia și taxonomie insectelor. A fondat și editat "Journal of Insect Physiology". El a introdus o etapă suplimentară în metamorfoza insectelor, etapa
Howard Everest Hinton () [Corola-website/Science/333231_a_334560]
-
august 1912 - 2 august 1977) a fost un entomolog britanic. S-a remarcat printr-o cunoaștere enciclopedică a insectelor și a fost pasionat în mod excesiv de gândaci. A publicat 309 de lucrări științifice, multe dintre acestea tratând morfologia și taxonomie insectelor. A fondat și editat "Journal of Insect Physiology". El a introdus o etapă suplimentară în metamorfoza insectelor, etapa pupă, în care insecta a produs un nou exoschelet în curs de pregătire pentru ecdysis, dar închis încă în rămășițele celui vechi
Howard Everest Hinton () [Corola-website/Science/333231_a_334560]
-
a insectelor și a fost pasionat în mod excesiv de gândaci. A publicat 309 de lucrări științifice, multe dintre acestea tratând morfologia și taxonomie insectelor. A fondat și editat "Journal of Insect Physiology". El a introdus o etapă suplimentară în metamorfoza insectelor, etapa pupă, în care insecta a produs un nou exoschelet în curs de pregătire pentru ecdysis, dar închis încă în rămășițele celui vechi. El a fost un susținător timpuriu al derivei continentelor, bazată pe relația strânsă dintre gândacii de apă
Howard Everest Hinton () [Corola-website/Science/333231_a_334560]
-
pasionat în mod excesiv de gândaci. A publicat 309 de lucrări științifice, multe dintre acestea tratând morfologia și taxonomie insectelor. A fondat și editat "Journal of Insect Physiology". El a introdus o etapă suplimentară în metamorfoza insectelor, etapa pupă, în care insecta a produs un nou exoschelet în curs de pregătire pentru ecdysis, dar închis încă în rămășițele celui vechi. El a fost un susținător timpuriu al derivei continentelor, bazată pe relația strânsă dintre gândacii de apă non-migratori din familia Elmidae în
Howard Everest Hinton () [Corola-website/Science/333231_a_334560]