7,321 matches
-
și care, încă mai ardea și fumega. Încasez solda pentru batalionul nostru și cu valiza cu bani trec și pe la Priponești pentru câteva ceasuri. Vești proaste în Priponești - șapte oameni căzuți la datorie între care și învățătorul Ifrim. Și câte jertfe aveau să mai fie!?! Rămân încă trei luni în sectorul fortificat, apoi la 1 noiembrie 1941 sunt demobilizat și plec cu soția la postul de învățător ce-l aveam la Mălăiești-Râfov, județul Prahova. Știam că nu voi sta mult și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
copilăriei mele! Ce mare bucurie pe ai mei că, după atâta pribegie, am revenit acasă, lângă ei! Tata îmi cară bagajele în sat. Încă din iulie ochisem o casă în care urma să mă instalez. Stăpânul casei căzuse printre primele jertfe ale războiului. Soția lui având un copil mic se mută la părinții ei, lăsând în toată casa pe soacră-sa. Cum locuia într-o singură încăpere din coasta casei, restul casei era liber. Discut cu tutorele orfanului, stabilim anumite condiții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a mea!... Mă gândeam la... felul cum ar fi suportat părinții mei o asemenea durere în cazul dispariției mele pe front și-mi ziceam că această triplă tragedie i-a doborât pe părinții care au dat țării trei feciori ca jertfă!... Din șoseaua ce ducea la Galați am luat o dubiță în căutarea altui coleg, despre care m-a informat sora lui - aflată pe aceeași stradă cu mine. Vorbesc cu familia celui căutat și imediat la tren spre Brăila, după noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în regulă, dar care se volatilizau în mod miraculos. Am văzut prinderea cuplului Ceaușescu la Târgoviște, procesul grabnic intentat, condamnarea și execuția cuplului dictatorial, la 25 decembrie. Celelalte țări comuniste prin revoluții de catifea s-au desprins de trecut, fără jertfe, schimbând pașnic conducerile aservite Moscovei. Noi am plătit scump prețul libertății - 162 de morți până la 22 și 942 după 22 decembrie, iar dintre aceștia 400 militari în termen la care se adaugă încă 3300 de răniți. Măcar de ar fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
militar, participând din septembrie 1944 până la începutul lui 1945. Patru luni de luptă, cât aproape patru ani de război la 20-21 de ani cât avea atunci. A supraviețuit din această confruntare, în timp ce fratele lui, Victor, puțin mai în vârstă, cădea jertfă în iunie 1944 pe frontul de la Iași. Parcă-l văd și acum ce hore mândre mai conducea și ce chiuituri ale lui însoțeau acele minunate hore ardelenești. Mama lor, buna mea gazdă, lelea Maria, așa cum îi spuneam când m-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Zibal și îi ucide soția și copilul ciocnindu-le capetele „ca pe două ouă de Paște”. Comparația face parte din secvența rituală a sărbătorii creștine. Nebunul se face mandatarul unei ingerințe rituale prin care familia lui Zibal este oferită ca jertfă, drept țap ispășitor în cadrul sărbătorii goilor. Sensul sacrificial al Sărbătorii de Paște, - căci sensul resurecțional este abia la final invocat - con- stituie premisa pentru reeditarea unei violențe rituale, canalizate de data aceasta asupra unei alte victime sacri- ficiale. Vendeta promisă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca pe porțiunea cascadei să dispună ca însoțitorii săi să transporte pe spate bărcile cu care călătoreau! Ca orice minune a lumii și Foz do Iguazu își are legenda sa cu o zeitate locală căreia trebuia să i se aducă jertfă o fecioară, ce s-a îndrăgostit de un tânăr băștinaș, au încercat să fugă cu o barcă, au fost surprinși de zeul cel rău, acesta făcând să se prăbușească râul Iguazu în calea lor, fata prefăcându-se într-o stâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Intrarea Clitemnestrei se făcea simțită din depărtare, din coridoarele Întunecoase ale palatului. Rotația decorului dezvăluia acum locul de Întâlnire a mamei cu fiica Într-un abator sordid, plin de trupuri Încă sângerânde de animale despuiate, ce atârnau În aer ca jertfe de sacrificiu. Coborând pe scări Înguste, membrii procesiunii regale se Întrezăreau alergând agitați În căutarea Electrei, cărând torțe aprinse, plini de suspiciune, temându-se unii de alții. Scena dintre mamă și fiică, cea mai lungă din operă, era jucată În jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
inițial de elanul speranței și Încântat când, peste noapte, numele României ajunsese pe buzele tuturor, chiar și ale celor care nu prea știau unde s-o găsească pe hartă. M-am cutremurat apoi aflând de moartea atâtor tineri, a căror jertfă avea să fie deturnată În scopuri neclare sau premeditate: am fost șocat, ca restul lumii, de flagranta ilegalitate a procesului care Îi transforma pe dictatori În victime - rolurile se inversau ca la teatru. Din păcate, ca după un spectacol ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
atunci, la Valea Albă, înșelat, părăsit, a stat, totuși, cu sabia, singur împotriva urgiei otomane, singur, într-o luptă inegală, disperată, pe viață și pe moarte. Unde în istoria universală se mai poate găsi un exemplu asemănător de curaj și jertfă, când o mână de oșteni puțin peste zece mii de luptători să înfrunte o armie de aproape două sute de mii de ieniceri cea mai mare, cea mai tare putere a timpului? Numai la Termopile, poate, a cunoscut istoria universală o asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o văd sfințită... Fiecare, cu altarul său neterminat, șoptește cu tristețe Ștefan:... De-o fi să-mi mai frec șezutul pe Scaunul Sucevei, o să-ți trimit cioplitori să-ți termine altarul. Mulțămesc Măriei tale... dar... dar unde-ar mai fi jertfa mea care trebuie să vină prin strădanie, prin suferință? Când ai intrat, mă rugam taman pentru sănătatea Măriei tale... pentru moldoveni mă rugam... Șovăie câteva clipe, apoi mărturisește vinovat: Și pentru turci mă rugam... Fără lumânare... fără lacrimă vai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vom apăra! Sunt un ... un "fost", spune Ștefan resemnat, cu un zâmbet dureros. Am fost o stea... Din păcate, a fost căzătoare... Comèdia s-a sfârșit. Nu se prăpădește lumea din aiasta... Mă chinuiește gândul: oare... oare chinul nostru, lupta, jertfa noastră, morții noștri, totul... totul a fost zadarnic?! Ar fi strigător la cer! Să nu se piardă țara! Țara să nu se piardă! Își acoperă un căscat. Ștefan, toropit, luptă cu somnul ce-l copleșește. Ce naiba mi-ai dat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deprindă meșteșugul tămăduirii; să aline nu numai durerile sufletului, ci și pe cele ale trupului; să le închidă ochii ascultând ultima șoaptă și ultimul gând al celor ce se duc. Amin... Prea cuvioșii monahi să-și sacrifice tihna chilioarelor, că jertfa lor bine va fi primită în Ceruri. Doamne, spune Ștefan cu nostalgie, să dormi în fânul cosit!... Cu țârâit de greier la ureche!... Și ce miroznă de busuioc și sulfină!... Îi surprinde pe boieri mustăcind, dându-și coate pe-nfundate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iubirea prin moarte... Dar altfel nu se putea, că ce preț ar fi avut mântuirea fără suferința Patimilor? spune el și apoi tace, se reculege. Vreau, ca atunci când îngenunchez la picioarele Lui și-mi ridic ochii să mă cutremur în fața jertfei și-a iubirii Sale. Meșterul nostru să-și amestece vopselele cu sânge; zugrăveala lui să fie o rugăciune, o luptă cu sine însuși, să fie suferință și bucurie; numai așa zugrăveala va dăinui în veac... Până nu-i reușesc "Patimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce se răsfrâng destrămând dulcea semiobscuritate a paraclisului. Pe perete, Iisus, bătut în cuie pe o cruce mare de stejar, și umbrele pâlpâitoare ale lumânărilor ce-i joacă pe chip dau viață sfâșietoarei dureri că oamenii nu i-au înțeles jertfa. La picioarele Lui, îngenuncheat, Domnul Ștefan cufundat în rugăciune. Alături icoana aurită a Sfintei Fecioare și candela ce licăre nestinsă, Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, alți sfinți întunecați, uscați, afumați: sfinți bizantini. Pe o măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu mândrie. Mi-a fulgerat un gând, Sihastre!... De-o fi și-o fi să mă întorc în Scaunul Sucevei, în amintirea ăstei nopți și mulțumire înălțată lui Dumnezeu o să ridic o bisericuță, să-ți fie altar visului tău de jertfă... Daniil bâiguie sufocat de emoție: O... o bisericuță?!... A mea?!... A ta! Daniil, exaltat, văzând cu ochii minții bisericuța gata înălțată, se avântă: Știu... știu o poiană cu mesteceni pe Valea Voronețului... "Voronețul să fie! "Mănăstirea Voronețului"!" Și dacă Voronețul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mereu a trebuit să scurm în cenușă, să iau totul de la capăt, ca în blăstămul acela în care ce zidești ziua se dărâmă noaptea... E un blăstăm păgân, din vechime, care zice că nimic mare nu se poate înălța fără jertfă. Ca să se stingă blăstămu', ca zidirea să dăinuie, trebuie ca o ființă omenească, de bunăvoie -, să se lase zidită de vie la temelie... Numai așa zidirea va avea suflet și va dăinui... Zidit... de bunăvoie... îngână Ștefan cu privirile pierdute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chinui rău... Cu ce să înalț ditai altarul? Ooo!! Numai atâta?! și Ștefan îi pune mâna pe umăr și-i simte osul sub rasă. O să-ți trimit o daltă, o duzină de dălți și dăltițe să-ți termini altarul de jertfă... De-aș avea și eu o daltă... o dăltiță măcar... spune el apoi foarte încet. Foarte mulțămesc Măriei tale! se pleacă bătrânul cu recunoștință, cât îl lasă oasele, și îi cuprinde mâinile. Ce arzi! Ești bolnav Ștefane! Arzi ca focul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De câte ori sting acea lumină, de pe hol, „ca să nu ardă degeaba”, sau noaptea târziu, când mă culc, mai întotdeauna ultimul, simt o vinovată strângere de inimă, ca și cum aș comite un gest urât față de Luminița, moartă din 1981, una din miile de jertfe cu care femeile au plătit timpuriul ordin ceaușist de chinezo-înmulțire. Parcă aș îmbrânci-o din nou în întuneric, parcă aș băga-o iarăși în pivnița în care e pedepsită să stea și de unde mai iese uneori, ca să petreacă un timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de a suporta un dezastru. Un dezastru care din fericire nu poate fi niciodată absolut, nu poate distruge o întreagă societate sau un întreg popor. Ar fi un nonsens ca tocmai cei care plătesc prețul salvării celorlalți să ceară alte jertfe umane, sacrificarea altor categorii sociale. * Una din marile surprize ale perioadei postrevoluționare a constituit-o, după o relativă atenuare a lor în a doua jumătate a anilor ’80, reintensificarea și supraintensificarea sentimentelor ultranaționaliste, șovine, defularea lor învolburată: ca și cum până în 1989
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din plăcute de faianța colorată și pătrațele de aur. Lângă El și calai, aproape este și Maica Să cu Maria Magdalena. Ele sunt sfâșiate de durere. Aici a plătit Cel Nevinovat pentru noi, vinovații. Aici, pe Golgota, s-a adus Jertfă! îmi vin în minte câteva fraze: „Stâncă vieții e Golgota / Și ne apară Iisus, / El ne-a scos din valul lumii, / Jertfă Lui ne-a mântuit. / Urlă marea-nfuriată, / Zboară valurile-n sus, / Iar noi stăm pe stâncă vieții / Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sunt sfâșiate de durere. Aici a plătit Cel Nevinovat pentru noi, vinovații. Aici, pe Golgota, s-a adus Jertfă! îmi vin în minte câteva fraze: „Stâncă vieții e Golgota / Și ne apară Iisus, / El ne-a scos din valul lumii, / Jertfă Lui ne-a mântuit. / Urlă marea-nfuriată, / Zboară valurile-n sus, / Iar noi stăm pe stâncă vieții / Și ne apară Iisus. / E Iisus Cel Răstignit, / Pentru noi El S-a jertfit”. Intrarea în Biserică Sfanțului Mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mare!? Ea nu stie carte dar a trimis bani. A ajutat-o doamna care este poștărița în sat. A primit și confirmare de primire de la părintele. A trimis o dată în 2003 și o dată anul acesta 2004. Cinste lor! Dumnezeu primească jertfă lor! Exemplu vrednic de urmat. Alte 7 doamne din Botoșani au trimis o sumă modestă de 300 $. Biserică Vovidenia a trimis și ea ceva anul acesta. Acum și ea are mare nevoie de finanțe că se fac mari reparații. Sperăm
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Sf. Prooroc Ilie cu sabia în mâna (foto) și la picioarele lui proorocii mincinoși care duceau lumea la idolatrie. Se spune ca pe acest munte Sf. Prooroc Ilie adună popor la rugăciune. Aici a făcut altar din pietre, a pus jertfă, a turnat apă, apoi s-au rugat cu toată tăria și toată credință și Dumnezeu i-a auzit. Și a primit Domnul jertfă lor, s-a aprins foc și a mistuit tot. Că au avut credință puternică. Să dea Domnul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
acest munte Sf. Prooroc Ilie adună popor la rugăciune. Aici a făcut altar din pietre, a pus jertfă, a turnat apă, apoi s-au rugat cu toată tăria și toată credință și Dumnezeu i-a auzit. Și a primit Domnul jertfă lor, s-a aprins foc și a mistuit tot. Că au avut credință puternică. Să dea Domnul să avem și noi credință lor. Iar proorocii falși s-au rugat și ei cu poporul lor. Dar în zadar. Nu i-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]