7,304 matches
-
este un lăcaș de cult evreiesc din orașul București, localizat pe Str. Mămulari nr. 3 din sectorul 3. Edificiul a fost construit în anul 1836 ca sinagogă a breslei croitorilor. Începând din anul 1978, în acest templu a fost amenajat Muzeul de istorie
Templul Unirea Sfântă din București () [Corola-website/Science/317424_a_318753]
-
este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Iași, localizat pe Str. Sinagogilor nr. 1, în centrul orașului. Ea a fost construită în perioada 1657-1671, fiind cel mai vechi edificiu de cult mozaic de pe teritoriul României. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-III-m-B-04301. Sinagoga Mare din Iași a fost construită între anii 1657-1671 pe un loc al Mănăstirii Aron Vodă, fiind considerată cel mai vechi lăcaș de cult evreiesc păstrat în România. Deoarece cărturarul moldovean Dimitrie Cantemir (1673-1723) menționează în lucrarea sa ""Descrierea Moldovei"" (1714-1716) că evreii ""pot să-și facă sinagogă oriunde voiesc, însă nu de piatră, ci numai de lemn"" , este posibil ca Sinagoga
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
piatră, ci numai de lemn"" , este posibil ca Sinagoga Mare din Iași să fi fost construită la început din lemn, așa cum a fost și cazul multor biserici ortodoxe înainte de a fi clădite de zidărie. De asemenea, nu era voie ca lăcașele de cult mozaic să fie mai înalte decât Catedrala Mitropolitană, și cum legile mozaice spun că sinagoga trebuie să fie cea mai înaltă clădire din cartier, sinagoga a fost zidită în pământ. Conform tradiției, sinagoga ar fi existat pe același
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
Conform tradiției, sinagoga ar fi existat pe același loc și în vremea domnitorului Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726), în jurul ei fiind și un cimitir mozaic. O inscripție de pe peretele sudic atestă faptul că sinagoga a fost renovată în 1761. Lăcașul de cult a fost avariat de un incendiu în 1822, fiind distruse de foc lemnăria și zugrăveala. Acestea au fost ulterior refăcute. O nouă serie de lucrări de restaurare au fost făcute în 1914. În anul 1939, Sinagoga Mare era
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
Lăcașele evreiești de cult erau organizate pe bresle, existând Sinagoga Merarilor, Sinagoga Cismarilor etc. În perioada regimului comunist (1948-1989), marea majoritatea a sinagogilor din Iași au fost dărâmate pentru a se construi blocuri pe terenurile respective. În prezent, este singurul lăcaș de cult evreiesc din Iași în care se mai oficiază slujbe religioase. De mulți ani, comunitatea evreilor din Iași nu mai are rabin, slujbele religioase fiind oficiate de un membru al comunității care cunoaște legea iudaică. Avariată de cutremurul din
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Sibiu, localizat pe Str. Constituției, Nr. 11. Ea a fost construită între anii 1898-1899, în stil eclectic. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2015, având codul de clasificare . După
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
din Sibiu nu mai are rabin. Sinagoga și-a încetat activitatea în 1999. Aflată la Sibiu în perioada Festivalului Internațional de Teatru din iunie 2005, Rodica Gordon Radian, ambasadorul Israelului în România, anunța că Sinagoga din Sibiu, unul dintre puținele lăcașuri de cult ale comunității evreiești din Transilvania, va fi reparată cu fonduri alocate de guvernul statului Israel, ea urmând a fi inclusă în circuitul turistic și cultural în cadrul programului "Sibiu - Capitală culturală europeană în 2007". Se intenționa să se organizeze
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
Meritul acestor reparații îi revine preotului paroh Constantin Sbiera, care a păstorit aici între anii 1888-1905, după care a fost transferat la Vatră Dornei. Clădirea a suferit stricăciuni în timpul Primului Război Mondial, ea fiind reparata în 1926. Noi lucrări de reparații ale lăcașului de cult au avut loc apoi în anii '90 ai secolului al XX-lea. Între anii 1988-1993, cât s-au efectuat reparații și s-a repictat Biserică "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul", slujbele religioase s-au săvârșit în fosta biserică evanghelica
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
este un lăcaș de cult, monument istoric și de arhitectură, situat în "Postgasse" (Ulița Poștei), nr. 8, din Viena, în imediata vecinătate a clădirii centrale a poștei din capitala Austriei. Lăcașul de cult a fost construit de iezuiți între 1652-1654. Începând cu 1773
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
este un lăcaș de cult, monument istoric și de arhitectură, situat în "Postgasse" (Ulița Poștei), nr. 8, din Viena, în imediata vecinătate a clădirii centrale a poștei din capitala Austriei. Lăcașul de cult a fost construit de iezuiți între 1652-1654. Începând cu 1773 a fost biserică a celebrului seminar greco-catolic cu hramul Sf. Barbara din Viena. În prezent deservește comunitatea greco-catolică ucraineană centrală din Viena. Edificiul a fost inițial biserică a
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
moară, 3 fălci de vie și a patra parte din satul Drăgușeni (astăzi înglobat în Mânăstioara). Domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) întărește această danie în anul 1708. În anul 1756, domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753 și 1756-1757) mai dăruiește lăcașului o parte din islazul târgului Siret pe care se află astăzi satele Negostina și Pădureni. În anul 1775 s-a înființat Schitul Sf. Onufrie, dar acesta a fost desființat de către autoritățile austriece în 1785. Biserică "Sf. Onufrie" devine biserică parohiala
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
unitate autonomă din punct de vedere administrativ, dar subordonat canonic Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. În prezent, Vicariatul Ortodox Ucrainean din România este organizat în două protopopiate: Cele două protopopiate își întind jurisdicția asupra a 32 de parohii cu 32 de lăcașuri de cult în care slujesc 27 de preoți și a trei mănăstiri înființate după 1990: două mănăstiri de maici - dintre care una la Rona de Sus (jud. Maramureș) și una de călugări - la Ruscova (jud. Maramureș). Credincioșii sunt în număr
Vicariatul Ortodox Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317450_a_318779]
-
(în ), cunoscută și sub denumirea poloneză de Dom Polski, este o clădire construită în perioada 1903-1907 în municipiul Suceava pentru a servi ca lăcaș de cultură al cetățenilor polonezi din oraș. Ea se află situată pe Strada Ion Vodă Viteazul nr. 5 (anterior Strada Ana Ipătescu nr. 12), în centrul orașului. Încă din perioada Evului Mediu, negustorii polonezi aflați pe teritoriul Moldovei au avut
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
înființată Societatea Polonă de Lectură din Suceava, al cărei scop era cultivarea limbii și a tradițiilor poloneze, cultivarea patriotismului și păstrarea spiritului polonez. În același an, au fost începute lucrările de construcție a unei clădiri care să găzduiască sediul acestui lăcaș de cultură al etnicilor poloni din oraș. Construcția Casei Polone a fost finalizată în anul 1907, ea fiind realizată după planurile arhitectului Alojz Friedel. Edificiul a fost ridicat lângă Biserica Învierea Domnului, în apropiere de Parcul Central al orașului. Aici
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Ciumârna este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1698 în Câmpulung Moldovenesc și strămutat în anul 1887 în satul Ciumârna din comuna Vatra Moldoviței aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în apropierea drumului național 17A și are hramul "Sfântul
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
legat de locul unde probabil a copilărit, domnitorul Ioan Teodor Callimachi a acordat privilegii și scutiri de dări câmpulungenilor. Vechea biserică de lemn avea dimensiuni mici și hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Cel mai vechi document în care este menționat acest lăcaș de cult este protocolul discosului, în care sunt înscrise veniturile bisericii începând din noiembrie 1790. În biserică au fost introduse condicile mitricale pentru cei născuți începând cu 6 noiembrie 1801, pentru cei cununați de la 26 ianuarie 1802 și pentru cei
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
biserica din Ciumârna, care devine una dintre primele biserici de lemn documentate din Bucovina istorică. este construită din bârne îmbinate în „coadă de rândunică”. Monumentul are plan triconc (formă de cruce), cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul corpului construcției. Lăcașul de cult este prevăzut cu un pridvor pe latura de sud. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu șindrilă fasonată cu model, de culoare albă. Acoperișul este înalt, cu pante repezi, fără turle și
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
de câteva ori, fără a suferi schimbări arhitecturale. În urma unui incendiu, s-au efectuat în perioada 1889-1892 unele lucrări de reparații, construindu-se un turn cu baza dreptunghiulară în locul celui ce avea formă de bulb de ceapă și acoperindu-se lăcașul de cult cu tablă zincată. După cum relatează Elena Costache Găinariu în ""Monografia comunei Burdujeni, plasa Bosancea, județul Suceava"" (București, 1936), în perioada interbelică pe pereții interiori ai bisericii se aflau față în față două tablouri înrămate, de aceeași mărime, pe
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
în acel an biserica nu avea pridvorul de pe latura sudică. În timpul păstoririi preotului Dumitru Hrițcu (1957-1986) s-au realizat mai multe lucrări de reparații și întreținere la biserica parohială. Între anii 1984-1986, s-au pictat în frescă pereții interiori ai lăcașului de cult, s-a înlocuit mobilierul vechi (catapeteasma, stranele ș.a.) cu unul nou din lemn de stejar și s-au adus icoane noi. În casa parohială s-a amenajat un micro-muzeu unde se află 137 de obiecte de patrimoniu (printre
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
anul 7103 (=1595). A fost de față Carichitsi, servul lui Dumnezeu"". Ultima propoziție este în limba greacă. Pe a doua piatră se poate citi că ""a făcut-o și a împodobit-o Draga domnului ei Kîrste, care a plecat la lăcașul de veci și a fost înmormântat în anul 7172 (=1664)."" O a treia piatră care conține o inscripție în limba română cu caractere chirilice este foarte degradată și s-a putut descifra abia anul 7271 (=1763) și luna februarie. În
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
adus aici pe meșterii italieni Luigi și Pietro del Zotto. La 10 iulie 1914 au început săpăturile pentru temelia bisericii, iar o săptămână mai târziu (la 17 iulie) s-a pus și s-a sfințit piatra de temelie a noului lăcaș de cult. Cu aceel prilej, s-a semnat actul comemorativ al sfințirii și s-a pus într-o sticlă, care a fost introdusă într-un bloc de piatră din colțul clădirii lângă baptister. La 21 iulie 1916, pr. Benevenut-Rudolf Wiener
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
săpături amatoricești care au scos la iveală, în interiorul cetății, ruinele unei biserici, incinta acesteia și peste 60 de morminte din cimitirul exterior. În urma acestor intervenții au fost realizate câteva desene sumare, din care rezultă mai multe variante planimetrice ale unui lăcaș de cult înzestrat cu o excepțională decorație parietala. Multe decenii pierdută, niciodată prelucrata în mod științific, aceasta "documentație" a fost recuperată parțial de Zsuzsanna Heitel care, pe baza unei minuțioase analize a detaliilor constructive și artistice, a avansat ipoteza că
Cetatea Pâncota () [Corola-website/Science/317494_a_318823]
-
care a aparținut unei biserici medievale construite în mai multe etape: prima biserică romanică suprapusă ulterior de biserica gotică mult mai amplă, care refolosește unele părți din prima biserică. Intervențiile succesive, care au urmat etapei inițiale de ridicare a primului lăcaș de cult, pe durata a aproape patru secole, au provocat edificiului modificări la intervale destul de mici de timp. Obiectivele cercetării, rezultatele și interpretarea lor: A fost vizat spațiul de la sud de biserică (capela), spațiul funerar de pe latura nordică, zona de
Cetatea Tauț () [Corola-website/Science/317495_a_318824]
-
a creșterii populației localității, biserica veche a devenit neîncăpătoare. Astfel, în anul 1834, alături de bisericuța din lemn, s-a pus temelia unei biserici de zid, prin străduința preotului Ilie Ștefănescu. Construcția bisericii a durat 12 ani (1834-1846), iar după finalizare lăcașul de cult a fost sfințit de către episcopul Sofronie Miclescu (1826-1851). În jurul bisericii s-a aflat un cimitir vechi din care se mai păstrează câteva pietre funerare cu inscripții în limba română cu caractere chirilice. Inscripțiile sunt aproape șterse. Pe una
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]