6,769 matches
-
Ciobanu a scris că „alergătorii” dintre paginile volumului nu pornesc Într-o competiție, eu am fost convins că pornisem exact Într-o competiție, cea mai importantă dintre toate. De altfel, peste doi ani aveam să-i spun, În piață, unei mătuși Înmărmurite cu plasa cu leuștean În mîna strînsă la piept, că voi ajunge cel mai mare scriitor român. Tocmai văzusem Drumul spre Înalta societate. Primise premiul Academiei Britanice de Film pentru cel mai bun film al anului 1958. Debutul regizoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sacră și descoperă că viermele este mirodenia. Așa că fremenii călări pe mirodenie dau un atac final căsăpindu-i pe harkonnieni, În care trag cu flinte sofisticate cu recul, la fiecare detunătură strigă „Iii-ța”, Ița o cheamă și pe una dintre mătușile mele Însă nu strigă, baronului i se scoate inima și e azvîrlit În spațiu fără milă de Alia, sora mai mică a lui Atreides care-i clar că deși Usul, e kwisatz hardenach și Îndrăgostit lulea de Chani, fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trufașă și despotică, iar ea pretinde să-i fie sclav. TÎnărul e de acord, vrea să devină nicovală (citat din Goethe), fiind supersenzual precum martirii care găseau plăcere În suferință. Severin Îi povestește cum l-a bătut În copilărie o mătușă cu nuiaua și astfel i s-a trezit simțul pentru femeie, mărturisind că le adoră cruzimile. Zece pagini mai tîrziu, Wanda-l biciuiește și Îi place, pentru că el a trezit elemente periculoase În natura ei. Și cînd În sfîrșit, la p.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și scrisori făcute pentru dragostea noastră) se cobora jos să pregătească ceaiul. Tot ea era aceea care îmi bătea în ușă dimineața, foarte discret și foarte prudentă. Iar de câte ori întîrziam cu spălatul, mă mustra copilărește. Avea atunci un glas de mătușă, ceva familiar și protector, aproape matern, care la început mă jenase, pentru că eu aș fi voit-o pe ea numai îndrăgostită, dar care izbuti să mă farmece în cele din urmă, descoperindu-mi adâncimi și specii de dragoste pe care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fermă. Acum mașina trecea Încet printre livezi. Kate Își apropie buzele de urechea lui Nick: — Cam Într-o oră, Wemedge. Nick Își lipi tare coapsa de a ei. Ajunsă În vîrful dealului, deasupra livezilor, mașina Întoarse și trase În fața casei. — MĂtușa doarme. Nu faceți zgomot, spuse Kate. — Noapte bună, băieți, șopti Bill. Trecem să vă luăm dimineață. — Noapte bună, Smith, răspunse În șoaptă Untură. Noapte bună, Butstein. — Noapte bună, Untură, zise Kate. Odgar rămÎnea la casă. — Noapte bună, băieți, spuse Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tot ce ai nevoie. Tu Însă nu te apropia de magazin. O s-o pun pe Piticot să-i facă o listă. — Da, tot ce ai nevoie. Și nu-ți face griji. Packard o să vadă ce se poate face. — La revedere, mătușă Halley. — La revedere, spuse ea și-l sărută. Mirosea foarte frumos. Cum miroase În bucătĂrie cînd se coace ceva. Doamna Packard mirosea ca bucătĂria sa, iar bucătĂria ei mirosea mereu bine. Nu-ți face griji și să nu faci prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta nu mai știu. Da’ o venit acasă până la urmă. Cele câteva zile cât i-o dat de la spital le-o petrecut stând închis în casă. Nu lăsa pe nimeni să-i calce pragul. Nimeni nu știa ce face. Nici mătușa Rarița, maică-sa, nu putea intra în odaia lui, să-i aducă de mâncare. Toată mâncarea lui pe săptămâna ceea cât o stat acasă o fost o pâine neagră și o cutie cu fasole pe care le-o primit de la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nebărbierit și cu ochii duși în fundul capului, semăna cu o arătare...S-o bărbierit, s-o primenit, s-o îmbrăcat în hainele militare, o luat sacul de merinde și, fără să scoată o vorbă, o ieșit. I-o îmbrățișat pe mătușa Rarița și pe moș Toader, care plângeau de sărea cămeșa de pe ei, și o plecat cu ochii în pământ, fără să întoarcă capul măcar o dată. Da’ de unde le știi dumneata pe toate, așa bob numărat? a întrebat din nou Vasile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se mai însoară el cât îi lumea și pământul dacă nu o ia pe dânsa. Ferească Dumnzeu de așa un blestem!... Si nu s-o mai însurat? a întrebat din nou Vasile Hliboceanu. Stai să vezi...S-o dus ea mătușa Rarița la popă și l-o rugat să-i citească pentru dezlegarea de vraja rusoaicei...Da’ ce credeți voi că popa o vrut? Nuuu! N-o vrut și pace. Atunci o rămas așa sub farmecele rusoaicei? l-a întrebat omul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și mai rău... De ce? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Uite de ce. Intr-o zi, băiatul s-o trezit de dimineață, o pus de mâncare și primeneli într-o traistă, s-o îmbrăcat frumos și pe aici ți-i drumul...Mătușa Rarița o alergat după el plângând în hohote: „Unde te duci, băiatul mamei?” Atunci, nenea Jănel s-o întors către maică-sa și i-o zis: „Ti-am spus, mamă, unde plec. Caută-ți de treburile matale și lasă-mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și i-o zis: „Ti-am spus, mamă, unde plec. Caută-ți de treburile matale și lasă-mă pe mine să mă duc unde mi-i gândul...Nu mă întorc din drum nici mort!” Si a plecat ca o vijelie. Mătușa Rarița continua să strige cu disperare: „In ce pustietăți mergi? Nu le cunoști limba. Nu cunoști pe nimeni. Te-i pierde de foame și de sete pe meleaguri străine. Ai scăpat de glonț și poți să mori cu bună știință
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Fântâna cu răchiți, așa o plecat. Ca o umbră de nour...De atunci, în ficare zi mă uitam să-l văd prin curte sau la covălie. Dar nu se arăta deloc. Parcă l-o înghițit pământul. O vedeam doar pe mătușa Rarița cum plângea mereu. Ușa de la bucătăria de vară, care până atunci ședea dată de perete, acum nu se mai deschidea...Mama lui - mătușa Rarița - intra în bucătărie, dar nu zăbovea prea multă vreme...Intr-o seară, însă, după ce am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la covălie. Dar nu se arăta deloc. Parcă l-o înghițit pământul. O vedeam doar pe mătușa Rarița cum plângea mereu. Ușa de la bucătăria de vară, care până atunci ședea dată de perete, acum nu se mai deschidea...Mama lui - mătușa Rarița - intra în bucătărie, dar nu zăbovea prea multă vreme...Intr-o seară, însă, după ce am închis oile în ocol, am intrat în cuhne, să primesc porția de mâncare, ca de obicei...Si mare mi-o fost mirarea când l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vorbească abia după ce fumul l-a învăluit complet. Mama lui nenea Jănel, ca orice mamă, vroia să și vadă feciorul însurat și în rând cu lumea...Doar nu era el cel din urmă flăcău din sat. Ba era fruntea! Așa că mătușa Rarița o început să umble pe la tot felul de babe, ca s-o ajute să-l însoare pe flăcău. Cum fetele din sat cam știau oful lui nenea Jănel, nu voiau să se mărite cu el... Babele, însă, aveau tertipurile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fetele din sat cam știau oful lui nenea Jănel, nu voiau să se mărite cu el... Babele, însă, aveau tertipurile lor...In frunte se afla Zoița lui Cocostârc. Urâtă ca noaptea, dar nu proastă, ea știa și toaca în cer. Mătușa Rarița s-o dus și la ea și i-o cerut ajutorul. După ce o umblat baba prin sat vreme îndelungată, într-o dimineață s-o oprit la poarta lui nenea Jănel și o început să strige: „Rariță! Rariță! Vină la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tu. Nu-i așa frumoasă, da’ alta nu-i. Si are ceva pământ. Si dacă Jănel a pune covălia și Frăsâna - că așa o cheamă pe fată - pământul, ar face o gospodărie cum nu s-o mai văzut! Ce zici?” Mătușa Rarița, cum se ținea oleacă cu nasul pe sus - că de, are băiat frumos și gospodar - o cam strâmbat din sfârlă. „Ce să zic, Zoiță? Stiu și eu? Mă gândesc și eu ca omul...N-ai găsit și tu una
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
le-am spus eu că rusoaica îi moartă.” „Apoi nu știu cine l-o blestemat pe băiatul ista al meu de nu mai are liniște în suflet. Mereu îi cu gândurile aiurea...Doamne, iartă-mă!” Si uite așa: Baba Zoița că „da”, mătușa Rarița că „nu”. Până la urmă - așa cum se întâmplă, că își bagă și dracul coada - o învins Zoița, cu balcâza de Frăsâna... Da’ bine, om bun. Nenea Jănel n-o spus nimic când o auzit de urâtă? O tăcut mâlc? a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în sec, dar n-au spus nimic. Ca să liniștească lucrurile, Pâcu a reluat povestea. Decât să vă ciondăniți, mai bine ascultați povestea mai departe. Spuneam eu că Zoița lui Cocostârc nu s-o lăsat până n-o făcut-o pe mătușa Rarița să zică că negru-i alb și albu-i negru. Mai pe șleau spus, n-o slăbit-o din vorbe până n-o spus ca ea. Multe ai spus matale, moș Pâcule, dar despre moș Toader n-ai spus nimic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a înroșit până în vârful urechilor... Prefăcându-se că nu bagă de seamă roșeața din obrazul lui Mitruță, Pâcu a pornit să povestească mai departe. Ce să mai spună? O tăcut mâlc, că era om liniștit și la locul lui. Vorbea mătușa Rarița și pentru el. Avea mătușa o gură brici! Si, din ziua când mama lui nenea Jănel o zis după cum vroia Zoița, o început să-l toace pe nenea Jănel uite așa!... Mărunt-mărunt! „Jănele, dragul mamei. Ar trebui să te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-se că nu bagă de seamă roșeața din obrazul lui Mitruță, Pâcu a pornit să povestească mai departe. Ce să mai spună? O tăcut mâlc, că era om liniștit și la locul lui. Vorbea mătușa Rarița și pentru el. Avea mătușa o gură brici! Si, din ziua când mama lui nenea Jănel o zis după cum vroia Zoița, o început să-l toace pe nenea Jănel uite așa!... Mărunt-mărunt! „Jănele, dragul mamei. Ar trebui să te însori, că cei de sama ta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-ți trece prin cap să-ți iei fimeie. Uite că Zoița lui Cocostârc ți-o găsit o fată. Pe Frăsâna lui Bourău” Pentru că știa cine-i Frăsâna, nenea Jănel s-o uitat lung la maică-sa, dar o rămas mut...Mătușa Rarița nu l-o slăbit însă deloc. „Gospodăria asta îți rămâne doar ție după ce n-om mai fi noi...Tu îi lucra la covălie, iar fimeia a ține gospodăria. Unde pune fimeia mâna, se cunoaște. Altfel se duc toate de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un timp, însă, nenea Jănel o ridicat ochii către maică-sa și o grăit, ca din altă lume. „Dacă matale, mamă, și cu tata spuneți așa, eu nu mai am ce zice. Fie cum spuneți, și pace.” Din ziua aceea, mătușa Rarița parcă era alta...Toată ziua o vedeai cu Zoița lui Cocostârc. Sușoteau mereu și așa, cam pe la vremea asta, au hotărât să meargă în pețit...Era într-o sâmbătă, spre seară...Pe cer, soarele strălucea ca aurul, dar în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sâmbătă, spre seară...Pe cer, soarele strălucea ca aurul, dar în sufletul lui nenea Jănel era noapte!...In ziua hotărâtă, au plecat cu toții în pețit. Moș Toader, îmbrăcat frumos, cu pălărie neagră, cu cordică nouă, mergea înainte. După el, veneau mătușa Rarița cu nenea Jănel, iar în urma lor - cocârjată ca o vrăjitoare - călca arar Zoița lui Cocostârc...Am uitat să spun că fata avea numai mamă. Când au ajuns, Zoița o strigat din poartă: „Acasă-i gospodina?” „Acasă! Acasă!” o răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Catrină? Uite, oamenii au venit, așa cum ne-am înțeles și tu...” „Apoi m-am apucat și eu să fac un cuptior de plăcinte. Că de, avem pețitori. Hai, intrați, că acușica îs coapte plăcintele”...Moș Toader s-o uitat la mătușa Rarița și amândoi la Zoița... „Ce fel de gospodine îs aiestea?” au gândit ei...Dar n-o avut ce face și au intrat. In casă, nici nu aveau pe ce se așeza. Până la urmă, s-o înghesuit pe o laiță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
când o început să se rupă omătul, covălia lui nenea Jănel nu mai scotea fum pe hogeag, iar el o început să gogească și să se topească ca o lumânare... „Ce ai, Jănele, mamă?” îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva aici, la lingurică...” Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel ieșea afară și se așeza pe marginea prispei, cu fața la soare. Sedea așa uitat până
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]