6,587 matches
-
continuă cu energie. Se presupune că solul lui Mercur are o cantitate mare de heliu-3, care poate fi o sursă importantă de energie nepoluantă pe Pământ și un factor decisiv în dezvoltarea economică a sistemului solar în viitor. Mai mult, Mercur poate fi bogat în minereuri disponibile pentru extracție. Aceste minereu pot fi folosite în continuare pentru construirea de stații spațiale. Mercur este mai mare decât Luna (diametrul acestuia este 4,879 km, a Lunii = 3,476 km) și are o
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
de energie nepoluantă pe Pământ și un factor decisiv în dezvoltarea economică a sistemului solar în viitor. Mai mult, Mercur poate fi bogat în minereuri disponibile pentru extracție. Aceste minereu pot fi folosite în continuare pentru construirea de stații spațiale. Mercur este mai mare decât Luna (diametrul acestuia este 4,879 km, a Lunii = 3,476 km) și are o densitate mai mare ca urmare a miezului de fier masiv. Prin urmare, accelerația gravitațională a lui Mercur este de 0,377
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
construirea de stații spațiale. Mercur este mai mare decât Luna (diametrul acestuia este 4,879 km, a Lunii = 3,476 km) și are o densitate mai mare ca urmare a miezului de fier masiv. Prin urmare, accelerația gravitațională a lui Mercur este de 0,377 g, ceea ce este de două ori mai mult decât la fel pentru Lună (0,1654 g) și este egală cu accelerația gravitațională la suprafața lui Marte. Datorită faptului că efectele pe termen lung ale gravității reduse
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
două ori mai mult decât la fel pentru Lună (0,1654 g) și este egală cu accelerația gravitațională la suprafața lui Marte. Datorită faptului că efectele pe termen lung ale gravității reduse ar avea un efect negativ asupra sănătății umane, Mercur este mult mai atractiv ca un obiect de ședere pe termen lung, decât Luna. Mercur, având un miez de fier masiv, generează un câmp magnetic semnificativ. Deși puterea lui este de doar 1% din cea a Pământului, acesta captează o
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
cu accelerația gravitațională la suprafața lui Marte. Datorită faptului că efectele pe termen lung ale gravității reduse ar avea un efect negativ asupra sănătății umane, Mercur este mult mai atractiv ca un obiect de ședere pe termen lung, decât Luna. Mercur, având un miez de fier masiv, generează un câmp magnetic semnificativ. Deși puterea lui este de doar 1% din cea a Pământului, acesta captează o importantă parte a vântului solar și radiațiilor cosmice, reducând astfel radiația la suprafața planetei. Acesta
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
mult mai favorabile pentru colonizare, cel puțin la nivelul orbitei joase, cum ar fi SSI. Lipsa aproape completă a atmosferei, apropierea extremă de Soare și durata mare a zilei (176 de zile terestre) pot deveni obstacole majore pentru colonizarea lui Mercur. Chiar și în prezența gheții la polii planetei, prezența elementelor ușoare necesare pentru viață, se pare a fi foarte puțin probabile. În plus, Mercur este una dintre cele mai greu accesibile planete. Pentru un zbor spre Mercur trebuie să fie
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
și durata mare a zilei (176 de zile terestre) pot deveni obstacole majore pentru colonizarea lui Mercur. Chiar și în prezența gheții la polii planetei, prezența elementelor ușoare necesare pentru viață, se pare a fi foarte puțin probabile. În plus, Mercur este una dintre cele mai greu accesibile planete. Pentru un zbor spre Mercur trebuie să fie cheltuită o cantitate de energie comparabil cu zborul spre Pluton. Pentru a atinge Mercurul poate fi folosit o manevră gravitațională în apropiere de Venus
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
pentru colonizarea lui Mercur. Chiar și în prezența gheții la polii planetei, prezența elementelor ușoare necesare pentru viață, se pare a fi foarte puțin probabile. În plus, Mercur este una dintre cele mai greu accesibile planete. Pentru un zbor spre Mercur trebuie să fie cheltuită o cantitate de energie comparabil cu zborul spre Pluton. Pentru a atinge Mercurul poate fi folosit o manevră gravitațională în apropiere de Venus și Pământ. De exemplu, sonda MESSENGER a efectuat șase manevre pentru a ajunge
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
viață, se pare a fi foarte puțin probabile. În plus, Mercur este una dintre cele mai greu accesibile planete. Pentru un zbor spre Mercur trebuie să fie cheltuită o cantitate de energie comparabil cu zborul spre Pluton. Pentru a atinge Mercurul poate fi folosit o manevră gravitațională în apropiere de Venus și Pământ. De exemplu, sonda MESSENGER a efectuat șase manevre pentru a ajunge la orbita lui Mercur.
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
cheltuită o cantitate de energie comparabil cu zborul spre Pluton. Pentru a atinge Mercurul poate fi folosit o manevră gravitațională în apropiere de Venus și Pământ. De exemplu, sonda MESSENGER a efectuat șase manevre pentru a ajunge la orbita lui Mercur.
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
datele este obținut cu rocile magmatice cafenii închis cu granulație fină. Viitorul a dat, însă, dreptate lui Dollfus. Folosind polarizarea luminii, este posibilă detectarea unei atmosfere în jurul unei planete sau în jurul unui satelit natural. În 1950, se credea că planeta Mercur din cauza micii sale talii, și-a pierdut probabil atmosfera, prin scăparea în spațiu a moleculelor care o compuneau. Dollfus a anunțat că a detectat o foarte slabă atmosferă pornind de la măsurătorile de polarizare făcute la Observatorul Pic du Midi, în
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
polarizare făcute la Observatorul Pic du Midi, în Pirineii francezi. Acest anunț era în contradicție cu previziunile teoretice care se bazau pe Teoria cinetică a gazelor. Dollfus estima că presiunea atmosferică la nivelul solului este de circa 1 mm de mercur. Natura gazului care compune această atmosferă era necunoscută, însă trebuie să fie un gaz dens, greu. Era totuși sigur că atmosfera lui Mercur nu reprezintă mai mult de 1/300 din cea a Pământului. Acum se știe că atmosfera lui
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
cinetică a gazelor. Dollfus estima că presiunea atmosferică la nivelul solului este de circa 1 mm de mercur. Natura gazului care compune această atmosferă era necunoscută, însă trebuie să fie un gaz dens, greu. Era totuși sigur că atmosfera lui Mercur nu reprezintă mai mult de 1/300 din cea a Pământului. Acum se știe că atmosfera lui Mercur este foarte rarefiată: doar 10 bar, masa totală a atmosferei lui Mercur nedepășind 1.000 de kilograme. Mercur posedă zone întunecate care
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
Natura gazului care compune această atmosferă era necunoscută, însă trebuie să fie un gaz dens, greu. Era totuși sigur că atmosfera lui Mercur nu reprezintă mai mult de 1/300 din cea a Pământului. Acum se știe că atmosfera lui Mercur este foarte rarefiată: doar 10 bar, masa totală a atmosferei lui Mercur nedepășind 1.000 de kilograme. Mercur posedă zone întunecate care contrastează cu un fond albicios; ele au fost observate mai întâi de Giovanni Schiaparelli în 1889. Utilizând luneta
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
un gaz dens, greu. Era totuși sigur că atmosfera lui Mercur nu reprezintă mai mult de 1/300 din cea a Pământului. Acum se știe că atmosfera lui Mercur este foarte rarefiată: doar 10 bar, masa totală a atmosferei lui Mercur nedepășind 1.000 de kilograme. Mercur posedă zone întunecate care contrastează cu un fond albicios; ele au fost observate mai întâi de Giovanni Schiaparelli în 1889. Utilizând luneta "Observatorului Pic du Midi", Dollfus a fost capabil, în 1959, să rezolve
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
sigur că atmosfera lui Mercur nu reprezintă mai mult de 1/300 din cea a Pământului. Acum se știe că atmosfera lui Mercur este foarte rarefiată: doar 10 bar, masa totală a atmosferei lui Mercur nedepășind 1.000 de kilograme. Mercur posedă zone întunecate care contrastează cu un fond albicios; ele au fost observate mai întâi de Giovanni Schiaparelli în 1889. Utilizând luneta "Observatorului Pic du Midi", Dollfus a fost capabil, în 1959, să rezolve clar zone cu distanțe de 300
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
pus bazele orașului în dimensiuni regulate ("Campus Initialis"). Se pare că primul său oraș model a fost Pireu. Este considerat "„tatăl”" planificării urbanistice. Heraclides Ponticus (circa 388 î.Hr. - circa 315 î.Hr.) filozof grec, a propus ideea că cel puțin Pământul, Mercur și Venus se mișcă în jurul Soarelui, modificând noțiunea veche de secole a lui Philolaus. Totodată propune ideea că Pământul se rotește în jurul propriei sale axe. Aristotel din Stagira (384 î.Hr. - 322 î.Hr.) unul din cei mai importanți filosofi ai Greciei
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
14 secole. Ea însă nu reprezintă nici o îmbunătățire substanțială față de harta veche de 300 de ani a lui Eratostene. Cosmologia sa geocentrică a fost utilizată până în secolul al XVII-lea. Pământul era centrul universului, în jurul căruia se roteau Luna, planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn și Soarele. Ptolemeu nu a acceptat niciodată ipoteza heliocentrică în care credeau mai mulți astronomi de dinaintea sa. Totuși, fără ajutorul binoclului, el a reușit să catalogheze mai multe stele. A realizat de asemenea un fel
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
un dublu interes. Pe de o parte unele dintre ele sunt uneori relicve păstrate din faza de formare inițială a Sistemului Solar, pe de altă parte impacturile acestor obiecte au "fasonat" suprafața planetelor și sateliților naturali fără atmosferă cum sunt Mercur și Luna sau au contribuit la evoluția atmosferei planetelor interioare cât și a biosferei. Toate aceste corpuri sunt obiecte cerești primitive a căror evoluție pornește încă din primele milioane de ani ale Sistemului Solar. În epoca conceperii misiunii NEAR Shoemaker
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
doi poli și ecuator din cauza rotației, care a creat o aplatizare de ordinul a 10 părți la un milion. Vezi articolul 1 E9 m pentru distanțe similare.<br> Satelitul SOHO a fost utilizat pentru măsurarea diametrului Soarelui cronometrând tranziturile lui Mercur în fața Soarelui, în 2003 și 2006 (următoarele tranzituri vor avea loc în 2016 și 2019). Rezultatul măsurării a dat o rază solară de 696.342 ± 65 km. Alte fenomene, cum sunt eclipsele solare, pot și ele să permită estimarea diametrului
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
42 din cele 48 de constelații ale lui Ptolemeu, concentrându-se îndeosebi pe miturile asociate fiecăreia dintre ele, însoțite de discuții despre pozițiile relative și caracteristicile unor stele. Cele șapte corpuri ale Sistemului Solar cunoscute în epocă (Soarele, Luna, Venus, Mercur, Jupiter, Saturn și Marte, în această ordine) fac și ele obiectul unei descrieri. Constelațiile lui Ptolemeu care nu figurează în "" sunt: Prima versiune tipărită cunoscută a acestei opere datează din 1475. Ediția cea mai marcantă a acestui text este probabil
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
a comparat propriul catalog cu cel al lui Timocharis și a descoperit că longitudinea stelelor se schimbase în cursul timpului, fapt ce i-a permis să determine prima valoare a precesiei echinocțiilor. A făcut prima mențiune în scris a planetei Mercur. Craterul Timocharis de pe Lună îi poartă numele.
Timocharis din Alexandria () [Corola-website/Science/332223_a_333552]
-
zirconiile din cratonul din Yilgarn, în Australia occidentală, formate în condiții acvatice. Teoria marelui bombardament târziu permite să se explice relativa tinerețe a scoarței terestre, în condițiile une rate de răcire inițiale mult mai scurte, în Hadean. Bazinul Caloris de pe Mercur, cât și Bazinul Hellas de pe Marte, care sunt cele mai întinse bazine de impact de pe planetele respective, ar data și ele din această epocă. așa cum este teoretizat, pare să fi afectat într-un mod global corpurile cerești telurice: Luna, Terra
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
Bazinul Hellas de pe Marte, care sunt cele mai întinse bazine de impact de pe planetele respective, ar data și ele din această epocă. așa cum este teoretizat, pare să fi afectat într-un mod global corpurile cerești telurice: Luna, Terra, Marte, Venus, Mercur, cât și 4 Vesta. Durata sa estimată este de la 50 la 150 de milioane de ani, centrați pe 3,9 miliarde de ani. Rata bombardamentelor este estimată la de de ori cea actuală observată pe Pământ, ceea ce corespunde, de exemplu
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
o scrisoare, datată la 10 iunie 1771, că el observase deja nebuloasa desemnată M1 de Messier. Messier, a adăugat o notă, în edițiile următoare ale catalogului, prin care recunoștea paternitatea descoperirii lui Bevis. Bevis a observat, de asemenea, ocultația planetei Mercur provocată de Venus la 28 mai 1737, stil nou (17 mai 1737 stil vechi) și în urma observaților a găsit o regulă de prezicere a eclipselor sateliților lui Jupiter. Din observațiile făcute cu telescopul său de la Stoke Newington, Middlesex, el a
John Bevis () [Corola-website/Science/332486_a_333815]