8,023 matches
-
Abe Teitlebaum, Johnny Stompanato și Lee Vachss. Ei sînt făptașii de la Nite Owl. Mai băgați-l În bandă și pe Dublu Perkins și pregătiți-vă să vă căcați În izmene cînd o să vă spun ce-am mai descoperit. Ed Îi mirosi sudoarea și respirația. White Îl Împinse Înăuntru - ferm, dar fără ostilitate. — Să lăsăm o clipă deoparte problemele noastre. Ai auzit ce am spus? Numele Începeau să-și facă efectul: oamenii de acțiune ai unei bande și o linie deloc rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
barbă. Pomii salută cu ramuri de flori, Pe cer nu mai văd nici umbră de nori. Grădinile își pun mantie regească, Ne-mbie arome, de miel și de pască. Copiii se joacă și-s zâmbitori, Natura întreagă e-n sărbători. Miroase a muguri, e soare și viață. În verdele crud azi priviri se rasfață. Pe aripi de zori tremură vantul, Vestea de sus alină pământul. -Hristos a-nviat, strigă vesel o floare! -Da e viu, zic și munții- ce sărbătoare! -E viu
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
gândul răvășit de dorul greu. Îmbrățișez în taină cu durere Cămașa ce o port de dorul tău. Rămân cu gândul dus în depărtare, Adun din nouri flori de liliac Și ți-le aștern de-a lungu' pe cărare, Să le miroși la umbră în hamac. Așa trec zile, nopți, în așteptare Și parcă văd un chip pe curcubeu, Cum își întinde mâna iubitoare, Să șteargă-o lacrimă din ochiul meu.
Am s? te-a?tept sub vi?in by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83302_a_84627]
-
asta, desigur și chiar în primul rând), dar, cu câte se vor petrece în jurul ei, atingând-o, implicând-o, fie că va mai participa, fie că nu, încât numai privind sau auzind - din căldura jilavă a cearceafurilor ei mototolite și mirosind a clor, uree și camfor - se va putea bucura de continuarea lucrurilor și i se va părea că până și ea se află între ele, deși într-o margine, gata să fie aruncată printr-o forță centrifugală într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un desen pe hârtie ușor încrețită, decolorat, încadrat de o ramă aurie și acoperit cu geam, sub care era înfiptă o candelă uscată, oglinda pătată de muște, preșurile din cârpe și haine vechi sfâșiate și trase la război, șifonierul nou, mirosind a lac proaspăt, o încăpere de oameni săraci lipsită de gust, dar încă nu stridentă, vădind dorința de mobilare la repezeală, numai să iasă un ban în lunile de vară în care năvălesc orășenii. Toate cufundate într-o liniște de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și pătrunde într-o încăpere largă și luminoasă, cu ferestre mari și ușă dând spre parcul din spate, cu un pat lat în mijloc din care, mai mult culcată decât sprijinită în șezut, îl privește bătrâna doamnă Marga Pop. Încăperea mirosea a medicamente, a cearceafuri jilave, transpirație și urină. O zăpușeală ca o pală de foc l-a izbit în față. A deschis ușa către balconul ce înainta spre parc și adierea de afară a început să fluture perdeaua. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le arate la întoarcere, să vadă că bărbații dormiseră într-o cameră separată, doar scrie foarte clar negru pe alb! o rugase pe recepționeră să scrie cât mai citeț numele. Au urcat scara de lemn încolăcită, au rămas în camera mirosind a brad numai cât au îmbrăcat câte un pulovăr. Atunci Andrei Vlădescu a izbucnit într-o energie pe care ea o știa, o aștepta, o dorea, le-a cerut tuturor să iasă afară în aerul tare, să umble și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la un pahar, dar asta e altă chestie, o făceau oricum după ce-și terminaseră treaba, însă acum, deodată, el, Radu Dascălu, se lepăda de omul ce-l urcase sus - „Da, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase“ -, încât nu se poate să nu apară și o umbră de îndoială că nu și-ar fi băgat și el coada în toată povestea aceea, cine știe cum, prin oameni de felul colonelului? Tocmai de aceea așteptând să văd ce spune - îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai fie frumoasă, cu plete lungi, picioare extraordinare, trup pe care să-l invidieze toate celelalte femei, să știe să facă amor sau să vrea s-o înveți tu și poate încă altele din astea. Am început eu să cam miros ce vrei și de fapt mi-ai și spus-o. Ei, află, domnul meu, că o asemenea femeie nu există, nu că n-o știu eu sau tu n-o să găsești, ci pur și simplu nu există, ce-ți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a foit o vreme înainte de a se încolăci lângă ușă, să toarcă zgomotos. Cu o mână sub cap, cu cealaltă peste umerii Ioanei, ghemuită lângă el, respirând liniștit și tresărind în somn. Nu-i vedea chipul acoperit de pletele castanii mirosind a flori de tei, dar îi vedea amândoi pumnii strânși, aduși la bărbie, ca un copil. A mormăit ceva, ininteligibil, cu glasul ei grav, nocturn, apoi s-a întors brusc pe partea cealaltă, dintr-o singură mișcare. Spatele ușor încovrigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ai dimineții. Își luase cu el obișnuința din vechea locuință, dar acolo privea doar apusul, ascuns aici de o altă aripă a blocului foarte proaspăt, și fusese nevoit să se adapteze. În spatele său era camera mare strălucitor de albă și mirosind a var și căptușită cu liniște. Observa razele soarelui crescând, căzând pe tabloul agățat pe peretele opus, luminându-l treptat, apoi făcându-l brusc să strălucească; cele două panouri de lemn realizate de Vittorio Holtier pentru o expoziție Macbeth, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
clipind des, l-a privit pe Andrei Vlădescu, a întors capul spre femeia blondă, măsurând-o de sus până jos, și-a mângâiat cu o mână barba nerasă. „Ehei, Patricia dragă, vasăzică așa“, a zis după un timp. Răsuflarea îi mirosea a băutură. Și-a lepădat cojocul pe preșurile de lângă pat, s-a așezat cu un oftat, făcând să scârțâie somiera, și-a lăsat pe ceafă căciula, continuând să se uite la cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu. Nu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bunicul din partea tatălui, un învățător înalt și subțire care murise la venerabila vârstă de nouăzeci de ani și care îi dăruise prima carte. Cât era mică, îi plăcea să-l viziteze, vara mai ales, să stea pe scăunele în curtea mirosind a iarbă și a regina-nopții, să asculte greierii și să încerce să distingă licuricii. Aproape tot ce știe despre flori, gâze, cer le-a aflat atunci. Nimic n-a fost vreodată mai calm ca verile acelea. A simțit dorința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că alunecă peste ceva spongios, moale, simțea o ușoară greață și vorbele femeii continuau să se audă ca sub un clopot de sticlă. Nu voia să reacționeze. Literele numelui scris cu roșu îi jucau în fața ochilor, cu aerul fierbinte și mirosind a medicamente. O soră a intrat s-o cheme la patul unui bolnav, a repezit-o, s-aștepte, s-aștepte, s-aștepte, că doar nu se prăbușește lumea. Continua să vorbească, plimbându-se acum în lungul cabinetului, o masă voinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să mor în fața lui Morty... Glasul i se stinse și tuși; o tuse ascuțită, nervoasă. Pentru a alunga tăcerea stânjenitoare, Mortimer spuse: — E splendidă, nu-i așa? Grădina. Nu știu cum reușesc s-o întrețină atât de bine. Trase aer în piept. Miroase a iasomie. Simți? Tabitha nu-i răspunse. Fratele ei o luă de braț și o conduse înapoi la terasă. Nu-i menționase acest incident soției lui, Rebecca. Nu e vorba doar de Tabitha, ci de toată casa asta. Rebecca se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-ți rezolvi problemele financiare la un automat și cam asta-i tot. Mi-am amintit ceva și m-am dus să ridic receptorul telefonului. Încă era conectat. — Vocea mea sună ciudat? Cum sună? — Sună OK. Normal. — Dar apartamentul cum este? Miroase? — E un aer cam... închis. Am luat telecomanda și am vrut să închid televizorul. Băiețelul cu ochii închiși, lipsiți de orice expresie, și cu spatele la fel de încordat și de rigid ca al Fionei când se așezase pe canapeaua mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
privire spre terenul primăriei - câțiva copii se jucau gălăgioși într-o zonă de recreere scăldată în soare, câteva mame tinere împingeau căruțuri sus pe dealul din centrul orașului, încărcate cu sacoșe cu cumpărături -, apoi intră în hol. Era umed și mirosea urât, iar liftul arăta sinistru: dar dacă urca pe jos până la etajul al unsprezecelea, ar fi ajuns transpirat și gâfâind și el era decis să facă o impresie cât mai bună. Deci strânse din dinți, își astupă nasul și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu majuscule. Ele erau biscuit, brânză și țelină. Ibricul începu să fluiere. Findlay opri gazul și umplu ceainicul, apoi se aplecă din nou asupra mesei. Privi atent mesajul aproape un minut: îl întoarse, îl răsuci, îl ținu în lumină, îl mirosi, se scărpină pe cap și îl mai citi de câteva ori. — Asta-i tot? rosti el în cele din urmă. — Asta-i tot. — Ei atunci e clar. E nebună de legat. Termină de preparat ceaiul și ne-am întors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îi plăcea ce născocisem. Ideea părea s-o amuze. — Vrei să mă îmbrac elegant? spuse ea. — Bineînțeles. S-ar putea să-mi scot vechiul frac, dacă-l găsesc. Zâmbi. Abia aștept. — Vin să te iau la nouă. E bine? Fracul mirosea a stătut și a mucegai, iar gulerul de la cămașă era mult prea strâmt, dar l-am îmbrăcat oricum. La ora nouă, lasagna bolborosea mulțumitor, masa era pusă, vinul era răcit. M-am dus în apartamentul Fionei. Nu era în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din noi nu este doar pe punctul de a fi ucis, dar de a fi ucis într-o manieră... adecvată, cum ar fi, activitatății lui profesionale. — Exact. — Dar e o teorie ridicolă, dacă nu te superi că ți-o spun. Miroase a scenariu de film de groază de mâna a treia. Interesant că afirmi asta, spuse Michael. Poate unii din voi a văzut filmul Teatrul sângelui, din 1973? Domnul Sloane se întoarse mustrător. — Cred că ne îndepărtăm prea mult de la subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Numărul meu de telefon e 973‑555‑3948. Poți să‑mi scrii sau să mă suni, dar te rog să o faci Înainte de 4 iulie, că am mare nevoie de o rochie frumoasă În ziua aceea. TE IUBESC!!! Mulțumesc!!!!!! Scrisoarea mirosea a Jean Naté, dezinfectantul acela de toaletă cu miros acid folosit pe post de parfum de toate preadolescentele de pe Întreg cuprinsul țării. Dar nu asta mi‑a pus un nod În gât și mi‑a strâns inima‑n piept. Câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și vreo două duzini de oameni sub treizeci și cinci de ani se adunaseră acolo. Și, ca la un semnal, orchestra a Început să cânte melodia Let’s Get It On a lui Marvin Gaye, iar Christian m‑a tras lângă el. Mirosea discret a colonie scumpă, ceva de modă veche, gen Polo Sport. Șoldurile i se mișcau firesc În ritmul muzicii, fără a fi nevoit să gândească, așa că am dansat Împreună pe ringul improvizat, iar el mi‑a fredonat ușurel În ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unchiule Horace? O doamnă secretară elegantă. Schiță un zîmbet Încîntător, apoi Îi dădu voie să-l Îmbrățișeze și să-l sărute pe obraz. Hainele lui degajau un miros slab -care știa că vine de la fabrica de lumînări -, dar În afară de asta, mirosea a băiat, și, cînd Îi puse mîinile pe umeri, Îi părură ridicol de Înguști și clădiți din oase subțiri. Se gîndi la ce-i povestise lui Helen În după-amiaza aceea, despre trusa de scamator, și și-l reaminti limpede, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea și Începu să-și imagineze cum ar fi dacă ar trece pe-acolo - să zicem, Într-o seară. Se Închipui parcurgînd drumul. Se gîndi În ce haine se va Îmbrăca - nu În astea, pe care le purta acum, care miroseau a stearină și a parfum specific, ci Într-o pereche frumoasă de pantaloni cu o cămașă cu guler răsfrînt și o haină elegantă. Apoi Își imagină cum se va comporta față de Fraser, cînd acesta o să deschidă ușa: „Bună, Fraser“, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
după ce se clăti și ieși din baie, Julia reveni și se Întinse În spațiul rămas, mustăcind ca o pisică. Helen o studie o secundă, apoi se aplecă și-o sărută - plăcîndu-i felul În care arată și savoarea gurii ei calde, mirosind a săpun. Își puse halatul și deschise ușa, mai Întîi ascultînd să se asigure că nu-i nimeni În hol. Apoi alergă ușor spre scări. Salonul lor era la același etaj, lîngă baie. Bucătăria și dormitorul, un etaj mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]